3,092 matches
-
ei aveau obligația să ne facă cunoștință, pe urmă era treaba noastră să ne descurcăm, doar eram majori și vaccinați încă din copilărie; sperau în urma acestor demersuri să le fim recunoscători pe vecie, deci cum se spune... oficiau rolul de nași. Seara, când am plecat din Voievod nu se deschisese cantina, unde luam masa pe blat și simțeam imperios pofta de a servi ceva lichid, însă Edy, îmi spuse sigur pe el: - Ai răbdare, în seara asta vom bea și vom
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a murit brusc și toți au vrut ca ea să-și refacă viața, fiind o femeie liniștită și bună. Erau mulți prieteni printre care unul bulgar, marinar Manole... s-au căsătorit și de data asta unchiul Decebal le-a fost naș. Unchiul Nole, de la Manole, a fost timonier, erou de război; el și-a făcut datoria pe vaporul avariat de bombe în timp ce restul fugeau și săreau care încotro; adică l-a dus unde trebuia... într-un port. Scria în Magazinul istoric
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui, chiar viața lui anume, secretă ca orice viață, dar fusese refuzat cu atâta răceală încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea nașul pân’ la urmă. Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate hârtoapele din centru și după multe manevre, opresc în fața sediului Ministerului de Externe. Thoughtful ca întotdeauna, ministrul a pus trei aurolaci din zonă să dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în continuare P.H.L., nașterea unui copil înseamnă de totdeauna, pentru fiecare cuplu, „aliniere”, intrare „în rând cu lumea”, obținerea unui statut social ce obligă la respectarea unor reguli de participare la viața comunității. Mai întâi nounăscutul va avea nevoie de nași, acei martori responsabili cu aducerea și menținerea lui sub „umbrela” moralei creștine. Preotul va întreba în biserică cine este tatăl, și adevăratul tată nici nu va fi prezent, ca să nu se „trădeze”. Va sta departe, pretextând că, oricum, are de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și Mitică, care erau gemeni, apoi pe Pavel, Petruță și pe tot neamul lor de adormiți și nedormiți. Pe la 1946, când a fost foametea cea mare, Chimircan avea în grădina de la Ileana lui Ciolac mazăre verde păstăi. Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tot păcătosul.” „N-ai să te superi dacă oi povesti eu pătărania asta?” l-a întrebat într-o noapte vocea din vis. „Din partea mea ești liber să povestești, dar să nu spui vreo minciună, că cu mine ți-ai găsit nașul!” „N-am să calc alături de adevăr, ferita Sfântului!”... De o bucată de vreme, se vorbea printre cercetași că au să sosească ajutoare. Bine ar fi să ne mai trimită măcar câțiva, ca să completăm efectivul plutonului, că ne-am cam rărit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mie doctorul și... sora ceea că am voință și am să merg drept ca un flăcău? Mi-o spus! Atunci de ce mă bocesc ca o babă?... Numai să îndrăznească unul să mă supere cu așa vorbe, că și-o găsit nașul! Da’ ce, eu am ajuns de râsul oricărui neisprăvit? Să îndrăznească numai!...Poate că l-a pune pe vreunul Michiduță să chițcăie pe seama mea, că...” Maranda a băgat de seamă că ceva îl supără: îl doare piciorul sau cine știe ce gând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
părăul!” Și cu glas plin: Ce mai face Maranda, Toadere? Îi bine? Îi sănătoasă și ca mâine poimâine, îi vine sorocul. De când aștept eu asta? Nu care-cumva să nu mă chemi s o moșesc, că cu mine ți-ai găsit nașul! Păi asta îi hotărâtă încă de la început. Ce mai? Să vie numai ceasul acela... Pe înserate,Toaibă terminase treburile prin curte și se gândea că are înainte două zile libere, timp în care să și tragă sufletul, fiindcă în săptămâna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l frământa pe dânsul, numai acela înțelege rostul gândului și l uptei lui. În fața acestei voințe oțelite, nimic nu se putea împotrivi. Ce importanță putea avea faptul dacă sistemul preconizat de dânsul era mai puțin bun sau ar fi dat naș tere la dificultăți? Ce importanță putea avea faptul că se înlocuia o dispoziție sau două cari ar fi fost mai bune? Pentru el prob lema se punea sub o altă înfățișare. Fiul de plugar din ținutul Bârladului, care-și făurise
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Cert este că, așa cum vă anunțam, ne aflăm într-un Nou An și, cu vâsc sau fără vâsc, viața merge înainte, adică evoluează, se dezvoltă, crește, progresează. Exact ca-n dialogul dintre două venerabile precupețe: Cum o mai duce cu nașul cu cancerul ? Merge ? Da. Progresează de la zi la zi. CAPRA, URSU De undeva, dintre tălăngi, fluiere și dobe frământate ca aluatul de cozonac în urechile privitorilor se strecoară damful de samahoancă al Caprei, Mitică a lu’Pupăză, în travesti animalier
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe Bahlui. Ei înnoată în continuare în mister. * Mister Calache și-a descoperit, după ani de zile, fratele pierdut în timpul războiului de succesiune la pământ. Acesta l-a rugat să-l acopere la loc. Săpăturile continuă. 9. ONOMASIOLOGICE Predispoziția unor nași în fixarea numelor cât mai fistichii pentru fini și pentru fine este uneori de-a dreptul condamnabilă deși nu se ispășește juridic, mai ales că la noi pedeapsa cu șbițul, securea, pac-pacul a fost abrogată fiind înlocuită cu execuția lentă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
beată, după care mama, ca să-mi vindece creierul supradezvoltat, mi-a citit cred că-n engleză luni În șir nu știu de ce Cehov și Shakespeare ce abia apăruseră la țară unde mă ivisem În colibă prin repartiție, tata era medic, nașul s-a pierdut În vie. Așa că degeaba susțin tot mai rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din tinerețe cam exoftalmici, cu posomorîtul Frankenstein. De altfel și mai mult ca sigur din subconștient, Brest introduce o secvență unde O’Donnell privește la televizor cum se strîmbă În penumbră adevăratul Frankenstein (evreu?). Ce seamănă la rîndul său cu Nașul pe care l-am cumpărat la vremea respectivă În original, deși nu Înțelegeam engleza cum n-o Înțeleg nici azi exceptînd cuvîntul de bază din americana zilelor noastre, iar cartea n-avea poze cu Brando, căruia Coppola-i va Împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucruri, mai vibrante. Și nu mai lipsea din peisajul cu idoli decît ironia ori iluminarea insuficientă a liricului juriu Oscar pentru a-l premia pe Al Pacino acum și nu cînd ar fi fost plauzibil, de pildă pentru oricare dintre nași, Dog Day Afternoon, Author!, Author! sau chiar Scarecrow ori Scarface. Noroc că n-a jucat și În vestita cafea braziliană, cu parfum de femeie varianta scurtă. Acum e momentul să amintesc și de Bila de aur primită de actor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moș Dumitru. Da’ când am să pun eu lacata pe gură,atunci să vă văd eu ce îți face? i-a prevenit Pâcu. Să nu te puie cel viclean să faci una ca asta, că cu mine ți-ai găsit nașul, Pâcule! l-a amenințat prietenește moș Dumitru. Parcă văd că data viitoare mai scociorăște el prin fundul trăistii și scoate de acolo ce nici prin gând nu ți trece - a continuat vorba Hliboceanu. Cum văd eu, tu arvunești povestea pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere moș Dumitru. Amiaza i-a prins intrând în târg în hodorogitul carelor. Spre surprinderea cărăușilor, Aizic îi aștepta la poartă. Bine ați venit, gospodarilor! Să știți, oameni buni, că am presimțit eu venirea voastră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de lucru în gospodărie. Află tu că baba mea știe să te puie la treabă. Si să dea dracul să nu faci, că ți-ai găsit nașul. Melesteul îl ține la îndemână... Aha! De asta te plângi tu așa des de durere de șale. Te altoiește baba cu melesteul. Măi da’ bine îți face! Când râsul cărăușilor era în toi, pe neașteptate s-a auzit glasul de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă: - Dacă-i așa, n-ai decât să rămâi cu mâna strâmbă. Prefăcându-se grozav de supărat, se-ntoarse spre mama care-și ștergea pe furiș lacrimile: - Ia-ți-l acasă Evdochio, să nu-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ști mereu cu mâna strâmbă. Printre sughițuri, reuși să îngăime: - Nașule, promit să suport totul în liniște, numai nu mă lăsa așa! Nici să mă îmbrac singur, n-aș reuși c-o mână! Din nou îl luă gospodarul în brațe, nașul îi trase mâna, el strângea din dinți. Se încuraja: Mă chinui acum, dar mâine, dacă mâna îmi va fi ca înainte, poate-o să râd de frica de acum.” Așa se-ncuraja la fiecare necaz: ,,Ce-i rău, din păcate
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și... minune! Văzuse stele verzi, aproape că-și tocise dinții strângând maxilarele, însă meritase, mâna era ca înainte! - Va trebui să-ți porți mâna legată c-o ață de gât o vreme, până se va vindeca încheietura. Dar, o sfătui nașul pe mamă, poate ar fi mai bine să mergem la Piasa. Femeia se lovi ușor cu palma peste frunte. Cum de uitase, crâșmărița era meșteră la oase, tot satul o știa, iar ea întristată de durerea băiatului, își pierduse capul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi cotul, îi îndoi mâna, foarte atentă. La o mișcare involuntară mai bruscă, iar se deplasară oasele! Multă vreme după aceea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]