3,535 matches
-
să fie. Punctul nu se deosebește de cerc, finitul - de infinit, cel mare - de cel mic. Universul cuprinde toată existența. Toate lucrurile sunt în univers și universul este în toate lucrurile. Noi suntem în el, el este în noi. Acest neant univers este etern. El este neant și este aceea ce este în afara acestuia. Această unitate dintre macroși micro Univers se bazează pe multitudinea datelor științifice, dar și pe înțelepciunea și adevărul cunoașterii. Concepută ca un instrument de lucru adresat atât
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de cerc, finitul - de infinit, cel mare - de cel mic. Universul cuprinde toată existența. Toate lucrurile sunt în univers și universul este în toate lucrurile. Noi suntem în el, el este în noi. Acest neant univers este etern. El este neant și este aceea ce este în afara acestuia. Această unitate dintre macroși micro Univers se bazează pe multitudinea datelor științifice, dar și pe înțelepciunea și adevărul cunoașterii. Concepută ca un instrument de lucru adresat atât cadrelor didactice cât și elevilor, cartea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fi înaintați la gradul de sublocotenent în rezervă sau în miliții<footnote Legea pentru reangajarea gradelor inferioare în armată 1893 footnote>. 1.2. Centrul militar ca necesitate Centrul militar, ca entitate distinctă la nivelul fiecărui județ, nu a apărut din neant, ci ca urmare a unei continuități a tradițiilor, valorilor altor structuri (cerc teritorial, comisariat), <footnote Duțu Alexandru, România-Viața politică în documente, Arhivele naționale ale României, București, 2002, p. 14. footnote> care, după cum s-a observat în capitolul anterior, au contribuit
Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Idealismul utopic principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei Relațiilor Internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (Realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate. De aici concluzia răspândită conform căreia dimensiunea internațională a liberalismului
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
oare cheia înțelegerii Universului - și prin aceasta cheia către propria noastră înțelegere - atât de aproape de fiecare dintre noi ? Sincer, nu știu răspunsul la această întrebare, nici nu am pretenția că aș fi vreun guru al societății de consum, răsărit din neant, gata să vă ofere răspunsuri „pe tavă” la întrebări capitale și să vă ofere soluții frumos ambalate la problemele vieții; tot ce pot face pentru dumneavoastră, stimați cititori, este să vă invit să citiți următorul capitol al cărții ... Capitolul VII
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
dreptate - însă nu acesta ar fi adevărul. Prin urmare, sunt cazuri când rațiunea nu poate duce la aflarea adevărului, putându-se trage concluzii greșite - deși perfect corecte din punct de vedere logic ! Istoria modernă înregistrează cazuri când brusc, parcă din neant, în locuri până atunci bântuite doar de populații nomade, au apărut centri de civilizație înfloritoare. Ce anume a catalizat, spre exemplu, apariția civilizației sumeriene între râurile Tigru și Eufrat prin anii 3.500-4.000 î. Hr. ? Ceea ce știm este că structura
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel, pentru existențialism libertatea devine un dat ontologic, o structură constitutivă și inalienabilă a omului, fiind centrată pe experiența trăită a ființei umane. Pentru Jean Paul Sartre , autorul lucrării Ființa și Neantul, a fi om este echivalent cu a fi liber. Această posibilitate pentru realitatea umană de a „secreta un neant „ este, după Sartre, libertatea . Intr-o asemenea interpretare, omul este liber pentru că în el și pentru el, ”existența precede esența” deci
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
constitutivă și inalienabilă a omului, fiind centrată pe experiența trăită a ființei umane. Pentru Jean Paul Sartre , autorul lucrării Ființa și Neantul, a fi om este echivalent cu a fi liber. Această posibilitate pentru realitatea umană de a „secreta un neant „ este, după Sartre, libertatea . Intr-o asemenea interpretare, omul este liber pentru că în el și pentru el, ”existența precede esența” deci, pentru că nu există o esență umană prealabilă actelor și trăirilor sale, prin care omul este ceea ce va face, datorită
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers sunt un fel de stații seismologice de înregistrare subtilă și fină a înstrăinării umane, iar Jean Paul Sartre s-a dezis public de concepția despre libertate în Ființa și Neantul, făcând apel, sub influența vădită a prestigiului crescând al filosofiei marxiste, existențialismul păcătuiește, în oricare dintre variantele sale mai vechi sau mai noi, prin faptul că identifică libertatea cu alegerea, redusă la un act gratuit. Iată în întregime argumentarea lui
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
și eminamente). Evoluăm aici într-o sferă foarte apropiată de realismul platonician. Nu se spune în Republica: “ceea ce este perfect poate fi perfect cunoscut și ceea ce nu este deloc nu poate fi deloc cunoscut”? Descartes plasează strategic eul gînditor între neantul lucrurilor și perfecțiunea divină. De asemenea, acolo, teoria cunoașterii se întemeiază pe un ideal de perfecțiune și realismului platonician îi corespunde inneismul cartesian care descoperă necesitatea ființei ca obiect natural al adevăratei științe. VI.4. Dumnezeul esență și critica tomistă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
obiecții formulează perfect miza întrebării: ce valoare trebuie să acordăm ideilor care sunt în înțelegere? Pentru Caterus ceea ce Descartes numește lucrul gînditor, în calitate de ceva ce este prezent în mod obiectiv în înțelegere, “nu este decât o simplă denumire și un neant pur”.) Mai mult lui Descartes care afirmă că ideile nu vin din neant Catuerus îi răspunde că acestea nu au o cauză. Ca tomist, pentru care nu există nici un intermediar între gîndire și obiectul ei Caterus, afirmă că este inutil
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în înțelegere? Pentru Caterus ceea ce Descartes numește lucrul gînditor, în calitate de ceva ce este prezent în mod obiectiv în înțelegere, “nu este decât o simplă denumire și un neant pur”.) Mai mult lui Descartes care afirmă că ideile nu vin din neant Catuerus îi răspunde că acestea nu au o cauză. Ca tomist, pentru care nu există nici un intermediar între gîndire și obiectul ei Caterus, afirmă că este inutil de a căuta cauza unui lucru care “actualmente nu este deloc”. Răspunsul lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și motivul este în aceea că “ eu sunt ca un intermediar între Dumnezeu și neființă”. Ideea pozitivă de Dumnezeu pe care o am în mine nu trebuie să mă facă să uit că am totodată o “oarecare idee negativă a neantului” și că dacă prima idee îmi relevă finitudinea mea ca pe o dependență, cea de a doua îmi relevă că ea este o fragilitate pentru că eu sunt întotdeauna subiect al greșelii. .) Raportul dintre înțelegerea finită și voința infinită trebuie înțeles
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
numărul mare de personaje distribuite în douăspreze‑ ce grupe compoziționale sunt antrenate într‑o trombă vertiginoasă de la viziunea dreapta spre stânga, înconjurând figura Mântuitorului. La gestul implacabil al lui Cristos, nenumăratele trupuri gigantice se înconvoaie îngrozite, se prăvă‑lesc în neant; contrastul dintre vigoarea formidabilă și groaza acestor oameni dezvăluie răul și justifică pedeapsa. Judecata de Apoi nu are nimic comun cu manierismul celor care crezând în valabilitatea universală a unor pedepse mai ușoare, l‑au copiat pe artist. Această frescă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
verticală și o preschimbă într-un centru extins. Toate aceste proprietăți dinamice atât de evidente în structura simplă a crucii vor fi prezentate acum ca determinante active în compoziția operelor de artă. Centrul vizual inferior Relieful lui Nobuo Sekine, Fazele neantului, arată aproape ca o diagramă făcută să ilustreze interacțiunea a două sisteme compoziționale. Obiectul rotund fixat în materialul textil și înconjurat de o structură radială de cute se recomandă drept centru primar, chiar și numai datorită locului său, aproape de nivelul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este potențial acolo, negarea sa devine o afirmație artistică. Goliciunea și omogenitatea, ca înfățișări pozitive ale unei stări de ființare dorite sau nedorite, devin accentuate și puternice atunci când un punct de convergență este potențial accesibil. Conotațiile psihologice ale plutirii în neant, într-un spațiu în care nici un loc nu diferă de celălalt, își exercită din punct de vedere artistic beatitudinea sau teroarea atunci când punctul de ancorare este desființat în mod intenționat. Un pătrat de Munch Un exemplu frumos și caracteristic al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am încercat să vă propun un peregrin prin lumea lui lăuntrică, dar și prin lumile colindate. Să invoc spiritul lui 60 necontenit însetat de armonii, rătăcirea lui nu în neant, ci datorată neastâmpărului de a investiga lumile din sine și din preajmă. Citindu-1 prin operă, am căutat să refac trei ipostaze lăuntrice ale acestui destin singular de poet român. Un destin tragic, de excepție, atât în orizontul spiritualității noastre, cât
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am încercat să vă propun un peregrin prin lumea lui lăuntrică, dar și prin lumile colindate. Să invoc spiritul lui 60 necontenit însetat de armonii, rătăcirea lui nu în neant, ci datorată neastâmpărului de a investiga lumile din sine și din preajmă. Citindu-1 prin operă, am căutat să refac trei ipostaze lăuntrice ale acestui destin singular de poet român. Un destin tragic, de excepție, atât în orizontul spiritualității noastre, cât
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ar fi putut și altfel“ generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat „altfel“ dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest „așa“ este real, în timp ce „altfel“ s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși această crimă ontologică îl blochează pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea ratatului este efectul pe care îl are în conștiință deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului său trădat, nu are în el urma nici unei promisiuni. El nu este decât prada și victima unui model imitativ. Dar în vreme ce ratatul se sinucide cu gândul la spectacolul unei promisiuni dezmințite în ochii lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pliuri, ci prin CALITATEA GOLULUI, un gol care nu a fost niciodată o chestiune de atmosferă, ci un propagator al spiritului. Despre picturile vechi, Li Jih Hua spunea că . Într-o pictură originală din perioada Sung concretul se pierde în neant prin cea mai subtilă gradație a laviurilor pe care lumea a văzut-o vreodată, astfel încât un corp solid mic, un grup de arbori, o singură limbă de pământ sau o stâncă aflată la o distanță medie va sugera tranziția de la
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
mortal într-o luptă cu Sapor - regele perșilor, luă un pumn de țărână și aruncîndu-l spre cer strigă: "ai învins, galileanule". Reacția creștinismului a fost teribilă. Fără acțiunea moderatoare a lui Jovien, un pogrom fără precedent ar fi trimis în neant mase întregi de genethliaci. Profesorii lui Julian sunt executați; școala din Atena desființată; iar cea din Alexandria arsă de fanatismul mahomedan, care se vedea încolțit de un pericol asemănător. Dar cei mulți și proști, continuau să creadă în orice și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lume, care este sensul existenței noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viață noastră nu sfârșește în moarte, ci în înviere; că existența noastră este spre Hristos și că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credință și credința te va mântui. Vei avea o dragoste și dragostea te va face bun. Acesta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
decât divorțul acesta dintre om și viața sa, dintre actor și decorul său. De vreme ce toți oamenii sănătoși s-au gândlt la propria lor sinucidere, vom recunoaște, fără alte explicații, că există o legătură directă între acest sentiment și aspirația către neant. Subiectul eseului de față este tocmai raportul dintre absurd și sinucidere, măsura exactă în care sinuciderea este o soluție împotriva absurdului. Se poate stabili ca principiu că acțiunile unui om care nu trișează trebuie să fie comandate de ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aventurilor spirituale pe care ni le oferă istoria și descoperă cu necruțare falia fiecărui sistem, iluzia care a salvat totul, învățătura care n-a ascuns nimic. În această lume pustiită, în care imposibilitatea de a cunoaște este demonstrată, în care neantul pare singura realitate, disperarea fără scăpare singura atitudine, el încearcă să regăsească firul Ariadnei, care duce către tainele divine. Șestov, la rândul său, de-a lungul unei opere de o admirabilă monotonie, preocupat întruna de aceleași adevăruri, demonstrează fără încetare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]