5,491 matches
-
mod violent. CÎnd mă plîngeam de o notă nedreaptă sau de o măsură disciplinară idioată, era mereu de partea mea. Trebuia uneori să-l temperez, pentru a-l opri să-și Îmbrace paltonul și să meargă să-l scuture pe nefericitul dascăl de care mă plînsesem. Mi-ar fi dat dreptate Împotriva Întregului pămînt cînd eram Îndreptățit sau cînd apăram idei care combăteau rutina manualelor școlare. Cu pretinsa mea pastișă după Greața, mă Îndepărtasem prea mult de mesajul biblic, mă rătăcisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
brațe pe Maryse, iar seara eram furios că nu Îndrăznisem s-o fac. Citeam jurnalul intim al lui Cesare Pavese despre care trebuia să fac un rezumat pentru revista Cărți de astăzi. Pavese se sinucisese din cauza unei povești de dragoste nefericite. El afirma că nu te omori din dragoste pentru o femeie, ci din cauza unei iubiri, oricare, care te dezvăluie pe tine Însuți În neantul și nefericirea ta. Nu cunoșteam nici neantul, nici nefericirea. Mai tîrziu, poate? Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sexuală! Îi dădusem adresa lui Maureen menționînd „c/o M. Michell“. Căzuse În plasă, scriindu-mi c/o Mr. Michell. Scrisorile de la el mă Înecau În sfaturi pentru promovarea unui film care nu exista Încă. Îmi vorbea de cele două nefericite emisiuni de televiziune de parcă aș fi fost pe cale să filmez Citizen Kane! Era crud fără să vrea. Avusesem chef să-i telefonez ca să-i spun că mă făcuse să simt apăsat de o asemenea greutate din partea lui Încît nu cutezam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Tina Își urma cursurile la Sorbona. Trăgeam naiv nădejde că, făcînd amor cu Isabelle, mă voi vindeca. Îi povesteam Tinei că mă simțeam mai bine și că eram din nou În stare să merg singur la cinema. Isabelle a avut nefericita idee de a-mi trimite o scrisoare de amor pe care am făcut prostia s-o las vraiște. Tina, după ce a citit-o, mi-a spus că nu va mai putea să aibă niciodată Încredere În mine. Am izbutit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu efecte de gradație intensivă: „N-ai nici un viitor“. Chiar și recitită la un sfert de veac după cele Întîmplate, e o frază care Îmi dă fiori pe șira spinării. În aprilie, o altă femeie ia cuvîntul: „Ai să fii nefericit, n-ai să iubești niciodată pe nimeni“. Tema nefericirii o inspiră, deoarece se Întreabă dacă nu cumva cîștig atașamentul femeilor făcîndu-le nefericite, și dacă nu cumva caut În această nefericire dovada că ele țin la mine. Oamenii cărora lectura jurnalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Te temi că te vei elibera de aici? ă Foamea nu înseamnă libertate. ă Ești o fată deșteaptă. Nu pot să cred că aceasta este singura slujbă la care ai acces. El îi observă grimasa scurtă la auzul cuvintelor sale nefericit alese. Dar ea era atentă și nervoasă și încercă să se ascundă în spatele mâinilor. Porfiri își aprinse o altă țigară și o fumă de tot fără a-i mai adresa niciun cuvânt. Apoi se uită în albastrul ochilor ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar asta fost demult de tot. Înainte de a-l cunoaște. Desigur, eu auzisem povestea - cine nu o auzise? ă Eu nu am auzit-o până acum. Dar spuneți-mi, care a fost reprezentația în care s-a produs acest incident nefericit? ă A fost montare a Revizorului la Teatrul Mraiinski. Porfiri tăcu pentru o clipă. ă În '56? întrebă el, distrat. ă Deci vă amintiți? Porfiri nu răspunde la întrebare. ă S-a întâmplat demult. Acum zece ani. Cum a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ți-o oferea aceasta asupra văii Los Angelesului și a insulei Catalina Îți tăia răsuflarea. Intrară din nou, iar el Începu să-i arate camerele. Cu cât vedea mai multe, cu atât mai tristă devenea Kitty. Se simțea atât de nefericită, Încât avea senzația că ar fi fost gata să izbucnească În plâns În orice clipă; că nu va fi În stare să se abțină, că se va face de râs. Când ajunseră la cinematograful lui personal, Kitty nu mai rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
i-a urmat liniștit exemplul, mergând până la a aranja din proprie inițiativă un rând care se clătina în mod periculos, rectificând o aliniere defectuoasă, reducând o înălțime excesivă. Este deci firesc ca, în cazul când Marta va repeta peiorativa și nefericita vorbă pe care a folosoit-o în conversația cu tatăl, propriul ei soț, grație incontestabilei autorități a celui care cu proprii lui ochi a văzut ce era de văzut, s-o corecteze, Nu e gunoi. Și dacă ea, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-a sărit inima din piept. Figura ieșise neagră ca smoala, nu semăna deloc cu imaginea pe care și-o făcuse despre cum trebuia să arate bărbatul. Totuși, poate fiind încă la începutul activității, n-a avut inima să distrugă nefericitul produs al lipsei sale de talent. I-a dat viață, cu un bobârnac în cap, după cum se presupune, și l-a trimis la plimbare. A modelat altă figură, a pus-o în cuptor, dar, de astă dată, a fost atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ieși. Chemă câinele, Vino încoace, facem o plimbare, spuse. Coborî aleea urmat de câine, ajungând pe șosea se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp. Găsit se ținea scai de stăpân, își amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multiplică, dacă Marçal nu tace un minut nu vom putea auzi vocea lui Cipriano Algor spunând, de departe, ca și cum și ea ar fi fost un ecou, Sunt bine, nu te îngrijora, vin acum. Teama dispăruse. Lumina lanternei mângâie din nou nefericitele chipuri, mâinile numai piele și os încrucișate pe picioare și, mai mult, îi conduse mâna lui Cipriano Algor care atinse, cu un respect care ar fi religios, dacă n-ar fi pur și simplu uman, fruntea uscată a primei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iezuiții știu Întotdeauna mai mult și decât dracul. Noi voiam o explicație mai seducătoare. Am descoperit-o destul de repede. Guillaume Postel, din nou el. Frunzărind istoria iezuiților a lui Crétineau-Joly (ce ne-am mai stricat de râs la numele ăsta nefericit) am descoperit că Postel, apucat de furiile lui mistice, de setea lui de regenerare spirituală, Îl urmase În 1544 pe sfântul Ignacio de Loyola la Roma. Ignacio Îl primise cu entuziasm, dar Postel nu reușise să renunțe la ideile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Viitorului“, un proiect aproape gata de lansarea publică. Avionul lui Wakefield pleacă de abia la unsprezece și Compania vrea să se asigure că pînă atunci nu se va plictisi. — Vin imediat, țipă Wakefield către ușă. Maggie scotocește după haine, părînd nefericită. Desigur, este o femeie singură, dar faptul că se culca cu conferențiarii s-ar putea să nu le pice prea bine șefilor ei. Ce ne facem, Întreabă Wakefield, dîndu-și seama În ce belea intrase femeia. — O iei tu Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca Tyler, sau s-ar putea să ai un accident nefericit într-o bună zi. Să te lovească un autobuz sau ceva de genul ăsta. Ura din vocea bărbatului se revărsa din receptor și Francesca voia să-l lase din mână. Trebuia să-și revină. Ce-i spusese întotdeauna tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
instinct infailibil în ceea ce privește lucrurile cu adevărat importante pentru oameni. Jurnalismul de calitate contează întotdeauna. Fran râse. Se pricepea atât de bine să-i ridice moralul. Dacă ar exista undeva un bărbat ca el. Necazul era că știa, din propriile experiențe nefericite, că nu exista. — Hai, îi aminti Ralph, dacă te mai țin mult, Stevie o să mă mănânce la micul dejun. Stevie îi aștepta într-adevăr la întoarcere, sprijinită de birou, ignorând strigătele celor din jur, care încercau să-i atragă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la contactul dintre două fire. Simți chiar că și el era conștient de asta. Apoi altcineva i se adresă și el își întoarse privirea de la ea. — Oare infertilitatea nu e de fapt o problemă cu care se confruntă doar aceste nefericite femei de carieră care vor să împace și capra și varza? Întrebarea venea din partea soției partenerului plin de bani al lui Simon, care probabil că nu lucrase nici măcar o zi în toată viața ei și nici nu se gândea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
munca și Express a tras foloasele, dar nu uitați un lucru: Express e un ziar de scandal. Nu fac decât să profite de nenorocirea oamenilor, nu reportaj. Nimic nu le place mai mult decât să bată la ușa unei mame nefericite ca să obțină o declarație despre moartea singurului ei fiu, despre care aceasta nici nu știa că a murit. Dacă Jack Allen lansează un nou ziar, n-o să fie cu nimic mai bun. — Unora le place să citească ziare de scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
amintesc doar eșecurile și uit finalurile fericite. Mi-ai redat optimismul. Fran strălucea de încântare. Simțea o profundă tristețe în ființa lui Laurence și tânjea să afle de unde venea. Poate că suferise o decepție în dragoste sau avusese o copilărie nefericită. — Laurence, șovăi ea, voiam să te rog ceva. — Dă-i drumul. Te-ar deranja dacă aș scrie despre secție în ziar? Poate am putea organiza un fel de campanie pentru strângere de fonduri sau de sponsori. — Mi-ar face mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
demodat, dar prefer ca partenera mea să fie conștientă. Deci, n-am făcut absolut nimic? Lui Jack i se păru că simte o notă infinitezimală de regret în vocea ei. — Nimic-nimicuț. De fapt, mi s-a părut că erai foarte nefericită. Vrei să vorbești despre asta? Căldura compasiunii lui se revărsa asupra ei în valuri adânci, îmbietoare. Tot ce-și dorea era să se cufunde în ele și să le simtă desfătarea. — Aveam o relație. Îmi închipuiam că o să devină ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întrebă dacă se simțea bine. Se aștepta ca la celălalt capăt al firului să fie Dumnezeu, spunându-i să nu mai arunce banii de pomană, pentru că avea să-i dea răspunsul direct. Nu, fu cât pe-aci să-i răspundă nefericitului tânăr care o întrebase, nu mă simt bine, la naiba. Mi-a întârziat ciclul cu două săptămâni, am uitat să-mi iau pastilele și, cel mai probabil, sunt însărcinată. Sunt bine, mulțumesc, spuse însă cu voce tare. Tânărul părea ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]