9,132 matches
-
de natura sarcinilor ce-i revin, practica școlară se vede nevoită să-și schimbe orientarea, să treacă formația Înaintea instrucției, să pună formarea și dezvoltarea capacităților intelectual-acționale și a proceselor mintale ale elevului, Înaintea transmiterii și asimilării cunoștințelor, fără a nega, câtuși de puțin, importanța acestora din urmă. Și totodată să-și schimbe și orientarea metodologică. Așa se explică orientarea didacticii moderne În favoarea dezvoltării unei metodologii centrată pe elev. O metodologie care caută să Înlocuiască nefirescul metodologiilor nivelatoare, uniformizatoare și În locul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de sarcini pe care urmau apoi să-l realizezedin proprie inițiativă, așa cum au preconizat, la timpul lor, diverse curente ale „școlii noi”, ale „școlii muncii” sau ale „școlii active” apărute ca o reacție Împotriva „școlii receptive”. Nimeni nu va putea nega importanța activității fizice, a lucrărilor manuale, pe anumite trepte ale dezvoltării copilului, sau Însemnătatea acțiunilor materiale și materializate În elaborarea acțiunilor mintale și a noțiunilor, numai că activitatea autentică trebuie să se bazeze pe mecanismele inteligenței, ale gândirii și ale
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
vechi este și demodat, tot așa după cum nu tot ceea ce este nou este și modern. Așa cum s-a mai arătat, În măsura În care așa-zisele metode „clasice” sau „tradiționale” pozitive se pot apropia de exigențele Învățământului contemporan, ar fi nejust să fie negate, părăsite sau privite În opoziție cu diversele metode mai noi sau cu unele orientări metodologice mai recente. În realitate, valențele multora dintre metodele „vechi” nu au fost Îndeajuns exploatate până În prezent. Metode ca: expunerea, conversația, lectura, exercițiul, demonstrația, lucrările practice
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
reușesc să raporteze cunoștințele Însușite (definițiile, regulile, principiile etc.) decât la aceleași exemple și situații pe care le-au Întâlnit În manuale sau pe care le-au auzit În cursul explicațiilor primite În timpul lecției. Desigur, nu este vorba de a nega importanța excepțională a Însușirii anumitor deprinderi pentru activitatea școlară și munca propriu-zisă, dintre care unele reprezintă procedee sau tehnici de activitate intelectuală indispensabile accesului la valorile culturii sau pentru desfășurarea unei activități practice, profesionale (deprinderea de a citi un desen
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sus vizează diferențele în ceea ce privește forma curbelor asociate celor trei niveluri de instrucție. Diferențele absolute dintre salarii, care se mențin între nivelurile de școlarizare indiferent de vârstă, s-ar putea explica prin caracteristicile amintite mai sus (mai ales competențe). Fără a nega o anumită valoare acestei intuiții specifice bunului-simț, să remarcăm că instrucția nu este o caracteristică continuă (decât prin artificii statistice), iar durata și forma specializării - mai ales conținuturile - nu sunt decât în mică măsură la latitudinea celui care studiază - care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Glaucos Andrei Cornea 1. Primii călători și exploratori care, odinioară, au debarcat în Lumea Nouă au privit - cum se știe - într-un mod echivoc noul care îi înconjura și îi copleșea: unii, precum chiar Columb, au început prin a-l nega, imaginându-și că noul nu e decât vechiul încă nerecunoscut care încearcă să se ascundă de ochii vigilenți ai exploratorului. Dar apoi, când negarea noutății a devenit, ca principiu, imposibilă, s-a încercat măcar atenuarea ei. Au apărut țări sau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-ului leninist, presupus corupt ulterior de birocrația stalinistă, considerat de un Alexandr Iakovlev „o contrarevoluție în stare pură”. În schimb, când revoluțiile din 1989 au izbucnit, ele au cerut apăsat restaurarea valorilor și a libertăților „burgheze”, pe care comunismul le negase. Într-adevăr, „negarea negației” însemna acum a-l nega pe Marx care, la rândul lui îi „negase” pe doctrinarii liberali, „burghezi”! Pe de-altă parte, revoluția comunistă dorește să reia și să „restaureze”, completând-o și desăvârșind-o, Revoluția Franceză
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de un Alexandr Iakovlev „o contrarevoluție în stare pură”. În schimb, când revoluțiile din 1989 au izbucnit, ele au cerut apăsat restaurarea valorilor și a libertăților „burgheze”, pe care comunismul le negase. Într-adevăr, „negarea negației” însemna acum a-l nega pe Marx care, la rândul lui îi „negase” pe doctrinarii liberali, „burghezi”! Pe de-altă parte, revoluția comunistă dorește să reia și să „restaureze”, completând-o și desăvârșind-o, Revoluția Franceză, ucisă prea devreme de „Thermidor”-ul presupus reacționar. Revoluția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pură”. În schimb, când revoluțiile din 1989 au izbucnit, ele au cerut apăsat restaurarea valorilor și a libertăților „burgheze”, pe care comunismul le negase. Într-adevăr, „negarea negației” însemna acum a-l nega pe Marx care, la rândul lui îi „negase” pe doctrinarii liberali, „burghezi”! Pe de-altă parte, revoluția comunistă dorește să reia și să „restaureze”, completând-o și desăvârșind-o, Revoluția Franceză, ucisă prea devreme de „Thermidor”-ul presupus reacționar. Revoluția Franceză, la rândul ei, își propunea să revină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
elemente indezirabile”. Mai mult, nu trebuie trecută cu vederea însăși concepția societății antice în general cu privire la ideea subiectivității, care nu a cunoscut maturitatea din epoca modernă, pe care i-a permis-o creștinismul. Dacă în cetatea ideală individului i se neagă libertatea subiectivă de producere a normelor, în schimb i se oferă un sens al vieții și al destinului, care se supune unui alt fel de ordini, cea a lumii supramundane. În schimb, făcând o comparație numai cu aceste idei, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
printre oameni”. Ordinea îi preocupă în egală măsură pe zei și pe oameni. Cetatea poate subzista numai în temeiul ordinii. Ceea ce prevalează în acțiunile omului politic este rațiunea socială cu caracter anti-entropic. Platon aspira la instituirea unui stat perfect. Perfecțiunea neagă devenirea. „El încerca să-l înfăptuiască prin instaurarea unui stat ferit de rele tuturor celorlalte state, grație faptului că nu degenerează, că nu se schimbă. Statul ferit de răul schimbării și corupției este statul ideal, perfect. Este statul Vârstei de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Posibilitățile noastre de a procesa cantități mari de imagine scad însă exponențial. Omul renunță să filtreze și se reorientează conceptual dinspre calitatea procesării informației spre cantitatea acumulării de date. Fizicienii contemporani au impus perspectiva discutabilă conform căreia introducând informație, noi negăm entropia lumii. Orice nouă informație introdusă presupune din partea sistemului care o acceptă, un efort de readecvare. Societatea suferă mutații numai „plătind” în manieră istorică, adică consumând energii umane. În acest fel, cu cât o societate este mai „informată”, cu atât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
constatat și un efect al calității de părinte al profesorului. Profesorii care au copii își manifestă într-o măsură mai mare acordul cu ideea caracterului înnăscut al inteligenței decât profesorii fără copii, sau decât părinții care nu sunt profesori. Ei neagă responsabilitatea profesorului (ceea ce ceilalți părinți nu fac) și se pronunță pentru utilizarea unor metode inspirate mai curând de pedagogia tradițională Ă de pildă, pentru constrângere. Putem explica aceste rezultate prin conflictul între cele două roluri deținute de acești subiecți și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
susține că percepțiile profesorilor sunt mai exacte decât s-a considerat până acum, și că expectațiile lor prezic performanțele elevilor pentru că sunt întemeiate, nu pentru că le-ar determina prin mecanismul auto-îndelinirii profețiilor (Jussim, 1989). Totuși, nimeni nu merge până la a nega acest efect. Iar profesorii înșiși sunt, probabil, primii dispuși să depună mărturie în favoarea existenței lui, confirmându-și astfel statutul lor de pygmalioni moderni. Profesorul este figura centrală a reformei educaționale contemporane. El trebuie să renunțe la rolul său tradițional și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
secolul al XIX-lea s-au axat pe cinci aspecte principale. Ce reprezintă creativitatea? Cine este capabil de creativitate? Care sunt trăsăturile persoanelor creative? Cine trebuie să beneficieze de pe seama creativității? Creativitatea poate fi îmbunătățită prin efort voluntar? Nimeni nu neagă că aceste probleme sunt esențiale în înțelegerea creativității, însă, în același timp, Galton este singurul care a ajuns la un progres efectiv în încercarea de a le soluționa. Ridicarea unor asemenea probleme - de altfel, meritorii - nu poate echivala încercarea de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inteligență, și anume că sunt ansambluri complet diferite (de exemplu, Getzels și Jackson, 1962; Torrance, 1975; Wallach și Kogan, 1965). Cu toate că nici unul dintre ei nu dă de înțeles că creativitatea și inteligența nu ar avea nici o legătură, ba mulți chiar neagă deschis ideea, este limpede că aceasta este direcția în care se îndreaptă. Ținta lor pare să fie concentrarea atenției asupra greșelii de a se baza pe testele tradiționale de IQ pentru identificarea copiilor foarte înzestrați. O povestioară relatată de Donald
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Biserica din centrul de autoritate, mai ales În comunitățile rurale. Astfel, În momentul În care regimul comunist a preluat puterea, imaginea Bisericii ca pilon central al comunității fusese deja slăbită Într-o anumită măsură. Numeroși critici ai mișcării eugeniste au negat orice contribuție semnificativă a acesteia la gândirea științifică „autentică”, etichetând această teorie ca fiind o pseudoștiință. Indiferent dacă premisele eugeniei rezistă sau nu testului standardelor științifice ale sfârșitului de secol XX, mișcarea eugenistă a avut, incontestabil, un impact important În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
au fost dispuși să exploreze potențialul pozitiv conținut de ambiguitatea acestor clivaje, așa cum eugeniștii au Încercat adesea. Deși este important să facem această distincție Între intențiile eugeniștilor și reinterpretarea lor de către decidenții din regimul din timpul războiului, nu putem Însă nega influența eugeniei asupra retoricii și programelor radicalilor de dreapta. Studiul de față nu Încearcă să identifice vinovații acestor procese, deoarece pare că am avea prea puțin de câștigat dacă am descoperi un individ pe care să Îl putem numi responsabil
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ar fi înlăturat-o pe alta. Așadar, există mai multe scheme de interpretare, toate ținând de o viziune conflictuală a istoriei. Înfruntarea elitelor guvernamentale poate fi considerată ca un substitut al noțiunii de luptă de clasă: o modalitate de a nega importanța opoziției capital/muncă sau, în orice caz, de a o reduce drastic. Dar putem vedea în ea și o generalizare a acestei teorii, pentru că elitele guvernamentale aflate în concurență sunt întotdeauna dovada existenței unor grupuri în conflict, chiar dacă ele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să fie astfel formulat Încît să spună mai mult decît spune”. Adică aforismul să te oblige să ții mereu deschise porțile gîndirii. * „Nu poți crea nimic altceva decît pe tine Însuți.” (G.B. Shaw) Este, desigur, o exagerare, Însă nu putem nega că partea cea mai frumoasă a unui „act de creație” este cea interioară, respectiv faptul că, pentru a-l realiza, trebuie să-ți pregătești mai Întîi un anumit interior sufletesc, trebuie să-ți făurești acele disponibilități prin care să te
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un drept, ci o obligație.” (N.A. Berdiaev) „Libertatea” este principala condiție pentru dezvoltarea spirituală a omului, Însă nu orice fel de libertate, ci doar aceea pentru care ne putem lua răspunderea: „Libertatea absolută Își bate joc de dreptate. Dreptatea absolută neagă libertatea. Pentru a fi fecunde, cele două noțiuni trebuie să-și afle una Într-alta limitele” (A. Camus); „Oricui Îi este Îngăduit să facă ce vrea, cu condiția să nu ajungă În conflict cu aceeași libertate a altui om” (H.
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
știut niciodată să se limiteze, n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca expresie a unei impresionări determinate de calitățile estetice sau morale deosebite ale unor oameni sau situații de viață. * „Muritorii nu se satură nicicînd de succes.” (Eschil) Explicația nu se află
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un Deleuze deschizătorilor de uși înspre templul sacru al filosofiei! Epoca se caracterizează prin schimbarea orientării, a întregii filosofii, către cer: ea scrutează o lume ipotetică pentru a încerca să se acomodeze cu realitatea, dar chiar și pentru a o nega ori pentru a o părăsi mai ușor. Gnosticii și Părinții Bisericii au în comun o aceeași preocupare de a inventa un univers susceptibil de a-i scuti să suporte tirania lui aici și acum. îi apropie și oroarea de lume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caută pentru că n-are intenția să ne găsească, ce-i de făcut? Semnele lipsesc, la fel și certitudinea. Or, faptul că ne înșelăm ne duce pe căi periculoase... Nu pentru gnosticii care cred în determinarea astrală și care, în consecință, neagă în mod absolut orice posibilitate de exprimare a liberului arbitru. Nu eu aleg ceea ce sunt, eu suport doar consecința, ca tot ceea ce există în ordinea universului. Vegetalul, lipsit de conștiință, de rațiune și de limbaj, se supune legii care prezidează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să trimită pe cineva în iad sau în paradis, să acționeze ca o putere pizmașă, rea și mânioasă? 3. A decoda alegoriile. Rezultă o lectură a creștinismului care presupune decodarea alegoriilor. Scripturile au un limbaj obscur, polimorf. Spiritul Liber nu neagă infernul sau paradisul ca atare, ci recuză definițiile catolice, apostolice și romane. Infernul? Bineînțeles că există, dar este o metaforă a ignoranței și în niciun caz o geografie chtoniană în care ard pentru eternitate ființele care-și ispășesc păcatele. A
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]