2,984 matches
-
Negurile (1983) (titlu original "The Mists of Avalon") este un roman de Marion Zimmer Bradley, în care se povestește legenda regelui Arthur din perspectiva personajelor feminine. Cartea urmărește viața Morgainei (cunoscută ca Morgan le Fay în alte opere), o preoteasă care
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
amenință să distrugă stilul de viață pagân. Narațiunea se concentrează asupra vieților lui Gwenhwyfar, Viviane, Morgause, Igraine și a altor femei marginalizate în diferitele versiuni ale legendei arturiene, în timp ce regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde sunt doar personaje secundare. Cartea "Negurile" contrazice flagrant majoritatea celorlalte ficțiuni pe tema poveștii arturiene, în care Morgan le Fay este prezentată ca o vrăjitoare distantă, unidimensională, al cărei antagonism cu Masa Rotundă nu este explicat aproape deloc. În cazul de față, Morgaine apare ca o
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
nu este explicat aproape deloc. În cazul de față, Morgaine apare ca o femeie înzestrată cu talente și responsabilități unice într-o vreme a marilor schimbări politice și spirituale, care este chemată să apere moștenirea matriarhală indigenă în fața sorții potrivnice. "Negurile" este un reper în ceea ce privește interpretarea feministă a miturilor androcentriste, demonstrând experiența femeilor într-o vreme a marilor schimbări în filozofia puterii sexelor. Bătăliile clasice, misiunile și intrigile din timpul domniei Regelui Arthur apar ca elemente secundare în viețile femeilor. Romanul
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
din timpul domniei Regelui Arthur apar ca elemente secundare în viețile femeilor. Romanul a fost un best-seller la data publicării, rămânând extrem de popular până în prezent. Ulterior, Bradley și Diana L. Paxson au extins cartea la dimensiunea unei serii, intitulată "Avalon". "Negurile" urmărește prin ochii unei generații legenda arturiană, aducând-o înapoi la originile sale celtice. Protagonista romanului este Morgaine, care asistă la ascensiunea lui Uther Pendragon la tronul Camelotului. De mic copil, ea este dusă pe Insula Sfântă a Avalonului de
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
căutarea Sfântului Grail, Mordred încearcă să uzurpe tronul. Armatele lui Arthur și Mordred se înfruntă într-o bătălie epică, în urma căreia Avalon și Arthur vor fi înlăturați prin magie din cercurile lumii. Singură Morgaine rămâne să povestească istoria Camelotului. Romanul "Negurile" este apreciat ca una dintre cele mai originale repovestiri ale familiarei legende arturiene. Bradley a primit multe laude pentru potretizarea convingătoare a personajelor principale, tratarea respectuoasă a căilor păgâne ale Avalonului și narațiunea în care nu există alb și negru
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
stat patru săptămâni în lista de bestsellere cartonate a celor de la "New York Times". Ediția broșată a cărții s-a clasat în primele cinci bestsellere Locus timp de aproape patru ani. În 2001, regizorul Uli Edel a adaptat pentru televiziune romanul "Negurile", în serialul "The Mist of Avalon" realizat pentru TNT. Împreună cu Diana L. Paxson, Bradley a dezvoltat ulterior cartea într-o serie care cuprinde "The Fall of Atlantis", "Străbunii Avalonului", "Sword of Avalon", "Ravens of Avalon", "Sanctuarul", "Doamna din Avalon" și
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
seriei Avalon, acțiunea din prima parte a cărții se petrece după evenimentele descrise în "Sanctuarul", evenimentele din cea de-a doua parte sunt contemporane cu cele prezentate în "Preoteasa din Avalon", în timp ce a treia parte constituie un prolog al cărții "Negurile". Întrucât romanul "Sanctuarul" a avut parte de o primire bună în rândul cititorilor, editorii au îndemnat-o pe Bradley să scrie încă o carte în cadrul seriei. Deoarece starea sănătății autoarei se deteriorase considerabil și nu-i mai permitea să scrie
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
permitea să scrie decât pasaje scurte, Paxson i-a sugerat să împartă cartea în trei secțiuni, fiecare acoperind o perioadă de circa douăzeci de ani, dintre care prima să reprezinte o continuare a finalului "Sanctuarului", iar ultima un prolog al "Negurilor", descriind copilăria Vivianei. Pentru secțiunea din mijloc, Pacson și-a propus să nareze povestea Elenei, mama lui Constantin cel Mare. Însă cercetările istorice au convins-o că existau prea multe informații ca să reducă textul la o simplă secțiune, așa încât a
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
însărcinată cu Gawen, dar acesta nu va apuca să mai trăiască pentru a-și vedea fata, fiind ucis în încercarea de a proteja Avalonul în fața creștinilor și a patrulelor romane. Aceste evenimente o determină pe Caillean să învăluie Avalonul în neguri, pentru ca locul sacru să devină inaccesibil celor care nu stăpânesc magia necesară. Când Caillean îmbătrânește, rolul de Mare Preoteasă îi revine Siannei și, ulterior, fiicei acesteia. În partea a doua se povestește despre Marea Preoteasă Dierna, care ia sub ocrotirea
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
Sanctuarul (1994) (titlu original "The Forest House") este un roman fantasy scris de Marion Zimmer Bradley și Diana L. Paxson, deși aceasta din urmă nu a fost creditată de editor. Cartea constituie un preludiu al bestsellerului "Negurile". Acțiunea romanului "Sanctuarul" se petrece în primul secol, în vestul Britaniei, care pe atunci era parte a Imperiului Roman. Bradley a descris cucerirea triburilor celtice și despre implicațiile pe care ocupația romană le-a avut asupra vieții politice și religioase
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
presată continuu de noul arhidruid, tatăl ei, să înceteze susținerea păcii și colaborarea cu romanii. Într-un final dramatic, ea și iubitul ei, Gaius, se sacrifică pentru a împiedica o confruntare sângeroasă și pentru a salva viața fiului lor, Gawen. "Negurile", o repovestire a mitului Regelui Artur dintr-o perspectivă feministă, este probabil cel mai cunoscut roman de sine stătător al lui Marion Zimmer Bradley. Spre sfârșitul "Negurilor" se face referire la legătura dintre Eilan și Gaius - "Sanctuarul" relatează detaliile acelei
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
a împiedica o confruntare sângeroasă și pentru a salva viața fiului lor, Gawen. "Negurile", o repovestire a mitului Regelui Artur dintr-o perspectivă feministă, este probabil cel mai cunoscut roman de sine stătător al lui Marion Zimmer Bradley. Spre sfârșitul "Negurilor" se face referire la legătura dintre Eilan și Gaius - "Sanctuarul" relatează detaliile acelei povești. La rândul său, "Sanctuarul" face referire la personaje dintr-o operă anterioară a lui Bradley, "The Fall of Atlantis", sugerându-se că două dintre personajele principale
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
operă anterioară a lui Bradley, "The Fall of Atlantis", sugerându-se că două dintre personajele principale ale acelui roman s-ar fi reîncarnat în acesta. Peste ani, în colaborare cu Diana L. Paxson, povestea a crescut la dimensiunile unei serii: "Negurile" (1983), "Sanctuarul" (1994), "Doamna din Avalon" (1997), "Preoteasa din Avalon" (2000), "Străbunii Avalonului" (2004), "Ravens of Avalon" (2007) și "Sword of Avalon" (2009). În Nota autoarei, Marion Zimmer Bradley declară că imnurile din capitolele 5, 22 și 30 sunt adaptate
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
Din punct de vedere literar, eNotes apreciază faptul că "acuratețea redării contextului istoric, care ar fi putut încărca inutil intriga, nu diminuează personajele credibile din această poveste atrăgătoare", exprimându-și opinia că romanul "este o completare perfectă a celui predecent, NEGURILE". La rândul său, "Kirkus Reviews" remarcă faptul că "Bradley scrie cu un ritm domol, ordonând totul pas cu pas".
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
titlu original "Ancestors of Avalon") este un roman de fantezie istorică scris de Diana L. Paxson și bazat pe o idee a scriitoarei Marion Zimmer Bradley. Cartea reprezintă unul dintre cele 7 preludii ale popularului roman fantasy scris de Bradley, Negurile. Personajele cărții au apărut anterior în cele două romane ale lui Bradley care formează volumul "The Fall of Atlantis": "Web of Light" și "Web of Darkness". "" reprezintă veriga lipsă în presupusa legătură dintre mitica Atlantidă și seria Avalon. Diana L.
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
personajele păgâne și creștine, precum și credința că există înțelepciune în ambele tradiții. Elementul de legătură între romane este însuși Avalonul și ideea că unele dintre perechile de iubiți din cadrul seriei reprezintă reîncarnarea acelorași două suflete. Prezentată pentru prima dată în "Negurile", viziunea seriei în ceea ce privește legendara insulă a Avalonului diferă substanțial de alte versiuni, deși pornește de la legendele originale, pe care le dezvoltă. După spusele lui Geoffrey of Monmouth, Avalonul este condus de un ordin feminin, pe care Bradley îl leagă de
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
cu o serie de zeități celtice. Autoarea a fost influențată de tradițiile neo-păgâne (practicate la un moment dat chiar de Bradley) care se bazează pe zeități organizate într-o structură matriarhală similară. Romanul care a stat la baza creării seriei, "Negurile" (1983), prezintă Britania în perioada ocupației romane. Personajul principal este Morgaine, sora vitregă a Regelui Arthur și preoteasă a Avalonului. Dorința de a păstra religia păgână matriarhală a poporului său o determină să înceapă un conflict cu creștinismul, care se
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
lui Caillean - prima Înaltă Preoteasă care ajută la fondarea insulei -, cea a Diernei - care aranjează o căsătorie între o prințesă britanică și un ofițer roman pentru a asigura pacea - și cea a Vivianei - un personaj din romanul principal al seriei, "Negurile". Din nou, colaborarea lui Paxson nu a fost creditată. Ocupându-se de al treilea secol, "Preoteasa din Avalon" (2000) adaptează o legendă care leagă figura istorică a împărătesei Elena de insula Britaniei. Romanul povestește despre idila dintre Elena (sau Eilan
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
nimic, dar știu că intră în mine, nesimțit, tot ce sună și tot ce se vede - ca soarele care lucrează în mâzga pământului și în ape”". "Împărăția apelor" este, în opinia lui Alexandru Piru, „un pandant la "Țara de dincolo de negură", memorialul unui pescar”, în care „Mihail Sadoveanu se interesează în primul rând de oameni, aceiași oameni pe care-i căutase și-i găsise și-n "Țara de dincolo de negură"”. Scriitorul are un sentiment al trecutului care coboară în timp până în
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
în opinia lui Alexandru Piru, „un pandant la "Țara de dincolo de negură", memorialul unui pescar”, în care „Mihail Sadoveanu se interesează în primul rând de oameni, aceiași oameni pe care-i căutase și-i găsise și-n "Țara de dincolo de negură"”. Scriitorul are un sentiment al trecutului care coboară în timp până în vremurile primilor oameni când vânătoarea și pescuitul erau activități de bază ale existenței umane. Povestirile sale amestecă realitatea cu credința primitivă într-un mod sincer și melancolic, prezentând întâmplări
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
la rândul ei omul. Un exemplu în acest sens îl reprezintă descrierea antologică a ploii de la Nada Florilor din acest volum, un recital de un lirism solemn de infinite mișcări abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Prioritatea în "Țara de dincolo de negură" sau în "Împărăția apelor" nu o constituie descrierea în sine, afirma Constantin Ciopraga, ci „poezia, fascinația clipei, fiorul existențial cu reverberații unice”. Originalitatea creației sadoveniene se datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice și fantastice, fiind locul unde se petrec atâtea întâmplări ireale și misterioase, accesibile doar celor care nu și-au pierdut puritatea sufletească umană. "Țara de dincolo de negură" și "Împărăția apelor" reprezintă, în opinia scriitorului și publicistului Demostene Botez, „ogoarele cele mai dela capăt care nu s'au desțelenit, pe unde piciorul de om a călcat rar și pe unde trec azi aceiași oameni ca și acum câteva
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
Contemporanul" etc. A devenit un scriitor extrem de prolific după război, publicând volume de versuri ("Reportaj liric", "Poem în marș", "Ctitorie în albastru", "Voievod de stea", "Poemele de-acasă", "Arboroasa", "Poeme sub drapel"), volume de povestiri ("Roiul de aur", "Se risipește negura", "Huțulca", "La poalele Ceahlăului", "Povestiri la umbra cetinii", "Drumuri ostășești", "Cicatricea", "Dinamica", "Poveștile pădurii", "Dincolo de azur", "Bătrânul și livada", "Cerbul singuratic"), romane ("Valea Fierului", "În munții de miezănoapte", "Omul de la ora 13", "Flăcări în Vest", "Camera 210", "Nopțile dinspre ziuă
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
sale proprii semnifică renașterea mistică întru Dumnezeire, întru Adevărul Suprem. Albul est culoarea esențială a înțelepciunii, venită de la obârșii și simbolizând chemarea spre progres a ființei umane. În Islam, mai există interpretări conform cărora roșul este culoarea ființei încâlcite în negurile lumii, incapabilă să-i depășească obstacolele. „Hujjat-ul-llahi-l-Balighah” Shah Wali Ullah Dehlvi http://cp.patheos.com/Library/Islam/Ritual-Worship-Devotion-Symbolism/Symbolism?offset=1&max=1 http://www.religionfacts.com/islam/symbols.htm
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
secolul al XVII-lea) descoperite arheologic și restaurate. Colecția arme cuprinde diverse arme de foc, arme albe - din sec XVIII-XX; Colecția artă cuprinde lucrări de pictură, sculptură, grafică, icoane. Colecția memoriale include fondurile Petre Comarnescu, Leca Moraru, Ion Vicoveanu, Ion Negură, Nicolae Labiș; fondul carte veche, Biblioteca. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea a fost refăcută complet în 1984.
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]