5,657 matches
-
un chip mereu bucuros, de parcă lumea era în veșnică sărbătoare, i-a spus direct care sunt casele cu tinere fete: familia Petrescu, cu cinci fete, săracii de ei, le trebuie o prăvălie întreagă de rochii pentru ele, e o adevărată nenorocire! Și, din cele cinci, numai cea mică e frumoasă. Domnul Văleanu, negustorul, cu o fată de 17 ani ca o zână, pe care o cheamă Elisabeta, ca pe regină, și-apoi Margulis, doctorul, cu o fată tot de 17 ani
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
devii bungaș“, hoț de buzunare, „netrebnic“. Petre era tot mai speriat pe măsură ce se gândea. Iată că bălanul murise, dacă-l așteaptă și pe el aceeași soartă, ca în istoriile despre lucruri blestemate, pe care, dacă le furi, îți aduc cine știe ce nenorociri? Și Petre începu să gâfâie de spaimă și simți că trebuie să facă urgent un drum până în curte. Luă Universul, rupse în opt fiecare filă și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de spaimă și de portmoneu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
copii. După moartea celui de-al doilea bărbat, doctorul, căruia-i fusese și nevastă, și asistentă, și confidentă, și, după ce pierduse doi copii, un băiat și-o fată, și mai rămăsese cu doi băieți, adunând în ochi și-n inimă nenorocirile oamenilor, doamna Turnescu se dedicase din toate puterile operelor de binefacere. Nu numai că făcea donații mai mult decât generoase pentru oamenii bătuți de soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plecare. Îi lăsase masa așternută. N-o mai văzuse pe mama asta de câteva luni de zile, nici nu mai știa de când. Îi fusese tare-tare dor de ea și-i veni să plângă de bucurie, apoi însă-și aminti de nenorocirile lui de ieri, din stația de tramvai, de primul plic pe care nu l-a putut duce la destinație și iar simți că inima îi atârnă mare și grea în piept. Știa cum arată o inimă, pe jumătate roșie, pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știu. Și ce dacă am nevoie și eu de mângâiere, fie și pentru o dată, fie și pentru un fleac? Și ce dacă, azi, uite-așa, îmi pasă mai mult de fetele mele și de necazul meu mărunt decât de toate nenorocirile lumii? Și ce dacă azi nu pot să sufăr pentru toată omenirea și-aș vrea să sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar celelalte instalații și facilități erau automate. Zâmbi cu gura pe jumătate răsucită. - Am avut noi o idee, care s-a dovedit total falsă, și anume că l-am putea salva la o dată ulterioară. - Înțeleg, spuse Hedrock, deprimat. Era o nenorocire, dar toate hotărârile fuseseră luate înainte ca el să fi aflat măcar de această primejdie. Gazetarul devenise acum o forță implacabilă. În întregul Univers nu existase niciodată ceva similar cu energia care se acumula în trupul lui la fiecare balans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a smulge imediat reacții favorabile de la cei neînzestrați cu acest sistem de protecție. Împărăteasa continuă: - Foarte ciudat. - Liniștiți-vă, Maiestate, îi spuse Hedrock. Am venit să fac apel la îndurarea dumneavoastră pentru un biet om nevinovat și aflat în mare nenorocire. Cu asta o captivă. Din nou îi înfruntă privirea, se clătină puțin înspăimântată de forța pe care o citea în ochii lui, apoi se calmă. Hedrock vorbi liniștit: - Maiestate, aveți posibilitatea să faceți un act de bunătate fără seamăn în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
puțin, stând mai mult între pulpele doctoriței veterinare, că își luase de dimineață două cești de cafea în loc de doar una, îndoită cu lapte. „O fi inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se credea mai scăpat de griji. Strânse ziarul în grabă și îl puse în dreapta, pe bancheta de lângă el, însă nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu arăta cu degetul o casă străină, să nu îndrepte alții furcile spre casa ta. 2. În Anglia se interzice indicarea cu degetul nu numai a unei persoane, ci și a corăbiilor care plecau în larg, de teama abaterii unor nenorociri asupra lor. 3. Considerate drept adevărate protuberanțe a energiilor emanate de persoana umană, dar și antene de contact cu lumea înconjurătoare, degetele, în general, iar degetul arătător în mod special, participă la procesul cunoașterii și asimilării lumii din jur. Valențele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis; Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin. Ziua îmi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca cerul senin. Ziua îmi văz umbra Și-n somnul cel greu Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin - Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci; Te-ai luptat tot vitejește Dar acum se isprăvește, 420 {EminescuOpVI 421} {EminescuOpVI 422} {EminescuOpVI 423
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tinde-ți mila pe pământ Și-mi dă al tău ajutor Ca un drept judecător. No. 31 Acel foc ce arde-n mine, Fosmu, este de la tine Și n-ai știre c-o să mor De al Dumitale dor. Ce mare nenorocire Să nu pociu uni o fire, Pe semne că n-are știre Că o să-mi ies din simțire, Ori că simte și nu vrea, Sau că are marghiolea, Poate până m-o cerca Să vază dorința mea. Dar eu nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din nou: ― Dragul meu, înțelege-mă, întîrziem... ― Te așteaptă fluturele albastru, completă fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an de spital! Nu-i o cursă, fetițo, poți să juri că fiecare cuvânt e adevărat. Deci pentru povestea aceea veche nu mai ai de ce să-ți faci griji. Atunci? De ce a mai venit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu se putea concentra. Visul, visul acela blestemat, îl urmărea. ... O corabie cu catargul rupt, desprinsă de țărm... Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și urechile roșii mergeau repede, crispat ca niște păpuși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la I. A. L. Nenorocirea ne-a făcut să uităm de toate. ― Da, sigur... Evident! Doamna Panaitescu a fost anunțată? Valerica Scurtu deschise gura: ― Când era s-o facem? Abia... ― Unde s-o anunți? Popa ridică din umeri: E la Praga. Cine-i știe adresa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu, sînteți atât de amabil! Nici nu vă pot mulțumi îndeajuns. Ca să fiu sinceră, v-aș însoți, dar nu-l pot lăsa singur pe domnul Popa. ― Încep să cred, declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Turnă lichidul gros, roșu. ― A trebuit s-o scot din damigeană. Aveți ocazia să gustați o vișinată unică. Specialitatea casei: cu scorțișoară și sâmburi de caise. Bău dintr-o înghițitură apoi puse paharul gol pe masă clătinând din cap. ― Ce nenorocire... Mâine abia se împlinesc patru zile de când ne-am despărțit. Erau sănătoși, teferi... ― Spuneți-mi, domnule Vâlcu, vedeți vreun motiv pentru care Panaitescu ori Valerica Scurtu ― să acceptăm ipoteza cea mai tristă ― au fost uciși? Îl privea intens, fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
In al doilea rând, a conșiderat că este de datoria sa, ca în acest mod, și în această perioadă, cu o infracționalitate debordantă, să atragă atenția cititorului că un plus de de precauție poate deveni, uneori, bariera dintre normalitate și nenorocire și, de ce nu , dintre viață și moarte. Relatarea șimplă, fără pretenții academice, cu întâmplări ce ne cufundă în farmecul copilăriei de altă dată, dar și în genunile tenebroase ale existenței unor ființe ce se numesc, totuși, oameni, face din lectura
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Duminică dimineață pe 29 să vină și el după ieșirea din schimbul 2. Dar la Bordeasa nu a ajuns Nici Aurica, nici Doru. După câteva zile Doru face vizite la socri apoi la cumnatul de la Focșani plângându-se de marea nenorocire ce a căzut pe capul lui, soția părășindu-l inexplicabil. Ca să fie mai convingător și să nu fie suspectat de o fărădelege precum și pentru a tegiversa demersurile din partea rudelor, avansează idea că Aurica era înscrisă într-un partid aflat în opoziție
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dezvoltă, un reper inconfundabil al imaginarului tintinian. Ei sunt imperfecțiunea perfectă pe această scenă livrescă a lui Hergé. Căpitanul Haddock, lupul de mare fără de care nici o călătorie adevărată nu poate fi pornită, împarte cu detectivii înclinația înnăscută pentru dezastre și nenorociri. În cazul său, Tintin este catalizatorul ce îl scoate din infernul beției, spre a-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]