7,995 matches
-
când am vizitat Muzeul National de Artă al României, tabloul pictorului de Octav Băncilă, intitulat „Încurcat în socoteli”. Un școlar în fața unei table pe care este scrisă o înmulțire: 249 x 87. Școlarul este descurajat,stăpânit de un sentiment de neputință, de neîncredere în sine,este depășit de problema unei înmulțiri cu atâtea cifre!!, lasă capul în jos. Dacă ne gândim, este reacția corectă a unul suflet curat, care preferă să nu scoată nici un cuvânt, evidențiindu-se neputința dar totodată sinceritatea
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
un sentiment de neputință, de neîncredere în sine,este depășit de problema unei înmulțiri cu atâtea cifre!!, lasă capul în jos. Dacă ne gândim, este reacția corectă a unul suflet curat, care preferă să nu scoată nici un cuvânt, evidențiindu-se neputința dar totodată sinceritatea copilului.El nu încearcă să fabuleze sau să mintă. El este onest. Desigur se simte detașat emoțional de ceea ce se întâmpla cu el față de ceilalți colegi din clasă. Pe de altă parte, de vină poate fi învățătorul
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
ale acestei vieți pământești, plină de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci „ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu!”... De aceea se cuvine să-i evocăm, să-i omagiem și să-i pomenim în rugăciunile noastre, din această perioadă binecuvântată de Dumnezeu, plină fiind de har și de îndestulare, fiindcă datorită lor
ELOGIOASĂ VORBIRE ŞI EVOCARE DESPRE BISERICA ŞI COMUNITATEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN LOCALITATEA TRIA, COMUNA DERNA, JUDEŢUL BIHOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340860_a_342189]
-
toate necazurile și bolile. Intreaga Evanghelie este axată pe putertea de vindecare de către Mântuitorul nostru Isus Hristos care a venit pe pământ să dezlege pe cei ferecați, să ridice pe cei căzuți, să redea vederea celor orbi și să tămăduiască toată neputința omenească. Dumnezeu "Marele Medic" In multe scrieri teologice și medicale, Dumnezeu este descris ca Marele Medic. Numeroase studii care au apărut în ultimi ani arată că oamenii care cred în Dumnezeu și se folosesc de ajutorul Bisericii prin spovedanie și
CREDINŢA VINDECĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340967_a_342296]
-
m-ascund când clipa doare, Mă fac mai mic, mai mic și cer, puțină-nviorare, Ascult tăcut un ciripit și parcă tot mai tare, Îmi văd întregul meu avut, durere și sudoare. N-aș vrea să plâng sub baldachin, răpus de neputință, Nu vreau, nu pot să mă prefac că am doar biruință, Sunt încercări la orice pas și chiar de am credință, Sunt doborât ades și zac cu-ntreaga mea ființă. Și cui să cer un ajutor, când toți, toți au
ISUS, MEDIC CERESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341007_a_342336]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ACEST VEȘNIC AMAR... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când mă cuprinde gândul la tine, Rătăcesc în cuvinte, necuprinse-n cuvânt. Neputința blestemată, amare suspine, Mă umilesc, privindu-mă râzând. În cugetul meu stau cu mâna întinsă, Cerșind doar o singură clipă în dar. Caut fericirea ce soarta o păzește, O rog să mi-o împrumute, dar în zadar... Speranțele rămas-au
ACEST VEȘNIC AMAR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341012_a_342341]
-
altă strategie Dar eu la aripi nu o să renunț. Chiar de va fi curată nebunie Voi face eu cumva să vă anunț. Aș suporta acum chiar consecințe Știind că aripi mari acum îmi cresc. Tot ce au fost cândva doar neputințe Eu le consider darul tău ceresc. Aș adăsta acum un bob zăbavă La tine m-as întoarce de-aș putea. Dar intrigat de fuga voastră oarbă Nu fac nimic ce eu voi regreta. Mi-aș construi în grabă alte aripi
MI-AȘ CONSTRUI ARIPI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341023_a_342352]
-
Și stinge urma focurilor de artificii. SETE Dacă ai fi o picătură de apă Și ai cădea de pe ram asemenea unei frunze O sete nemărginită m-ar purta după tine Până în pântecul altei lumi. TRĂDARE Descopăr o trădare Crescând din neputința mea Ca un cuțit blestemat Tăindu-și singur venele In amăgire nu-i scăpare Cum nu izvorăște apa bună de băut În fântâni părăsite Fiecare zi macină câte puțină iertare Până la fundul sacului Din care semințe roase de molii Nu
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
care Aurel Dumitrașcu, fiindu-i părtași la a cerceta tainele cuvântului care mântuiește. De ce debutează atât de târziu față de congenerii ei în volum e opțiunea autoarei, iar resorturile amânării vin din atâtea furtuni ale unei existente trăită parcă sub semnul neputinței de a-ș găsi propriul loc în lume, al disperării în rătăcirile atât de sufocante ale unui real indiferent la nevoile cele mai intime ale regasirii personale. Cartea de debut a Emiliei Amăriei e „un strigăt pentru regasirea sănătății spirituale
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN ACEL ATUNCI Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului În acel atunci tu ai deschis ochiul ceții tăcerea de spaimă și durere neputința mea de a vedea de a înțelege de a crede sclipirea senină din mâinile din zâmbetul tău cobora în încolțirea altei ierbi În acel atunci nu se mai țeseau anotimpuri dimineți și apusuri era doar starea aceea dintre veghe și
ÎN ACEL ATUNCI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341054_a_342383]
-
speranțele sunt doar iluzii deșarte, visuri neîmplinite ... autominciuni. Viața se trăiește iar dacă nu există la un moment dat certitudinea unui vis împlinit restul e literatură. Speranța devine o fantasmă deși uneori e singurul mod de a trece peste greutăți, neputința în fața destinului sau modul de a-l înfrunta. Depinde de unghiul din care e privită situația. Probabil din acest motiv Dumnezeu ne-a dăruit imaginația ... să inventăm speranțe. Gănduri decojite, golite de conținut. Speranțe ... iluzii ... Camelia C septembrie 2014 Referință
SPERANŢE ... ILUZII ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341076_a_342405]
-
durerii, incapacitatea de a se desprinde de un trecut traumatizant, poate, din copilărie ori slăbiciunea de a nu suporta o despărțire de cineva drag sau de un loc de muncă, o decepție, un eșec, ceva care le imprimă sentimentul de neputință, de rușine, de cedare. Sunt multe astfel de situații și, din păcate, numărul lor a crescut, în ultimul timp, îngrijorător de mult. Oamenii, din cauza stresului, a problemelor zilnice, a „secolului vitezei” în care trăim, nu mai caută alternative, aleg calea
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
carte cu scadențele la scont cât pustiu atâta sete lin răcoarea din fântână recompensa și-o amână trubaduri pe îndelete își petrec răcoarea duzii a secat de cald cișmeaua sacagiul cu giubeaua vânzătorul de iluzii pâlpâie un foc de vreascuri neputințele din sobe numai gusturile snobe nopțile dau foc la teascuri Referință Bibliografică: Cât pustiu, atâta sete / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
CÂT PUSTIU, ATÂTA SETE de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341457_a_342786]
-
tăcere extrem de greu de suportat interioricește, de care doream să mă desprind cu orice preț spre a nu mai reveni niciodată pe pământ printre oameni ... „Ce este fericirea?”, se întreba cu o retorică scăldată în tristețea unei lumi pierdute în neputință și alienare LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ, prin modulațiile distincte al glasului său încărcat de o sensibilitate ieșită din comun și dublată în permanență de accentele grave ale unei meditații personale profunde. Fericirea este „Tot ce nu am uitat” între granițele imaginare ale
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
hristologică, eclesială, sacramentală" și „universalitatea sau catholicitatea Bisericii nu implică nicidecum un recurs obligatoriu la o limbă unică, oricât de veche și de prestigioasă ar fi aceasta"14. Un alt eseu care nu trebuie trecut cu vederea este cel „Despre neputințele cuvânului omenesc". Un text amplu și de o mare diversitate ideatică. De la bun început ne este oferită o definiție a ceea ce sunt cuvintele și care este raportul lor cu Logosul întrupat: „Cuvintele graiului omenesc sunt semne ale realităților lumii, ale
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
fizice. Dar în contragreutate,fostul primar de la Itești, venerabilul de astăzi, Vasile Ciubotaru, numără împliniri mult mai multe și vitale pentru Iteștiul de azi, și pentru Iteștiul de mâine! „Comuna”, spune fostul primar, „s-a smuls din somnul indiferenței și neputinței altor conducători străini de satele și nevoile noastre și a devenit independentă. A intrat pe mâna unui iteștean, pe mâna mea. Mesajul pe care eu l-am primit de la părinți și pe care vi-l retransmit ca testament vouă, oamenilor
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau" ca păcătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire" și "nevrednicie" apărea ca o lipsă de grijă față de Sfintele Taine. Este pur și simplu cu neputință să găsești un text patristic pe care să se sprijine ideea ca acela care nu se poate împărtăși cu vrednicie este mai bine să se abțină de la aceasta. Sfântul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtășanie, fiindcă
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
ei care, probabil, este foarte serioasă. Castelul Guiccioli, o construcție voluminoasă și surie, era situat la câteva sute de metri de hotel. Byron sosi imediat, iar ceea ce văzu îl emoționă. Nimic nu-l lega mai profund de o femeie decât neputința ei. Teresa stătea în pat și tușea, tușea cu sânge. El s-a așezat la căpătâiul ei și s-a transformat în cea mai grijulie soră de caritate. Emoționat și înfricoșat, aștepta ca din minut în minut cineva dintre zbirii
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
veni ceasul. „Cât de bine și cât de simplu”, avea să murmure Ivan Ilici înainte de a-și da sufletul. A muri nu face zgomot. „Nu am auzit nimic”. După ce omul își dă ultima suflare, se dovedește, înainte de toate, mizerabila noastră neputință: supraviețuitorii nu știu ce să facă, nici cu ce să se ocupe, dar nu, nu se va spune că totul s-a sfârșit... Indiferenții față de fenomenul religios și ateii, desacralizând moartea, se vor repezi să spună că totul se termină aici. Însă
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor ierarh, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
fiind și a iluminării însinguratei prințese din „turn“... Universul poematic al ciclului Seama poeziei este alcătuit din fulgurații meditative despre eroul liric în calitatea de izvor și de vehicol ca „sturionul ce-i scria faraonului piramida“ (Transport de geometrie), despre neputința de a ascunde „cerul de sub stele“ destinat privirii eroului poematic, despre „imposibilitatea“ ascunderii «cuvântului traversat de gând» (Text), despre obârșiile-i meteoritice (Eu mă trag dintr-o stea căzătoare / prăbușită în marea cea neagră și mare - «Siglă» - AmNS, 121), „cu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
de măsură a universului, iubirea” (pag. 59). Statisticile sociologilor spun că un bărbat atinge un maxim existențial la 38 de ani, posibil plus-minus 2 ani, îngăduiți rigiditățiilor statisticii. Maturitatea deplină însă umple ochii de lacrimi, poate dezlănțui urletul interior al neputinței de a alina toate durerile și nedreptățile lumii. Bărbatul la patruzeci de ani își conține în el puiul de om, copilul, adolescentul, tânărul. Ca un căpitan al propriei corăbii, poate scruta orizontul mărilor lui existențiale și se poate îndrepta către
PATRUZECI DE SECUNDE de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341750_a_343079]
-
Acasa > Orizont > Selectii > RUGĂCIUNILE NEPUTINȚEI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului boala e ca un râu pe care se-ntinde neiertarea bunica așa gândește în ultimele clipe de lumină îi duc în fiecare zi vorbe
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341790_a_343119]