3,538 matches
-
Ai putut asista la ritul acela? Preotul încuviință. — Însă a trecut mult timp de-atunci. Ultima oară s-a putut ține la Sais. Germanicus înțelese că răspunsul acela ascundea niște gânduri încă nerostite, că putea să insiste - și o făcu nerăbdător: Știi cine l-a ținut ultima oară? — Tu vrei să știi numele lui. Eu nu am motive să-l trec sub tăcere. El și femeia lui au fost ultimii care au domnit. Noaptea aceea e glorioasă în amintirea mea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un drum mărginit de o parte și de alta de coloane de granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia fină a bătrânilor care au văzut multe. Dar tu nu ești roman. Germanicus coborî din barcă nerăbdător, cuprins de o emoție care făcea ca mișcările să-i fie nesigure. Făcu patru sute de pași neliniștiți, ca să ajungă la capătul drumului, în fața palatului. — A fost construit ca să reziste de-a lungul veacurilor, zise preotul, dar a rămas din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus incizat pe tăblițe de plumb, cu formulele unor vrăji sinistre. Bănuiră că la palat exista un trădător ce urmărea evoluția bolii și-l informa pe Calpurnius Piso, care, nerăbdător, aștepta într-adevăr pe insula Coos, pe apropiata coastă a Cariei. În agonia lui, Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite sublima artă a puterii practicată de Augustus, poate că înțelesese că era singurul mod de a o păstra și de a supraviețui. Dar, zise în încheiere, a fost primejdios de nerăbdător și a murit atât de tânăr... Gajus nu reacționă. Ajunsese să-și controleze perfect mușchii feței, mișcările involuntare ale mâinilor, poziția picioarelor. Germanicus spusese odată că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se gândi: „Voi nu știți ce e teama, o să aveți timp pentru asta“. Întrebă: — Și dacă nu reușim? — Te omoară. Și mă omoară și pe mine. Dar dacă reușim... — Ai dreptate, spuse Gajus liniștit. — Ești de acord? îl întrebă Macro, nerăbdător. Îl văzu încuviințând. — Să mă duc la Roma? — Du-te, porunci Gajus. Era primul lui ordin, și încercă să nu lase să i se ghicească în glas emoția pe care o simțea. Ennia Nevius Sertorius Macro era un călăreț puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
morți și cărora li se datorează expresivitatea dramatică, veritabilă, crudă a numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui estetică era afectivă, creatoare, critică, nerăbdătoare și intolerantă. Manlius răspundea imediat dorințelor sale, de aceea îl numise faber aedium, în fruntea proiectului său pentru Noua Romă. Manlius lucra neobosit pentru el: îi intuise fantezia schimbătoare și plăcerea de a vizita pe neașteptate șantierele; îl urma, fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drept capitală superba Alexandria. Îi mărturisi: — Vreau să las provincia aceea în mâinile tale. Trebuie să pui ordine acolo, după dezastrele și furturile lui Arvilius. Și-i adresă zâmbetul lui frumos. Lui Macro, neliniștit, i se păru că Împăratul era nerăbdător ca el să accepte. — Ajută-mă să scap de grija asta, îi spuse. Sertorius Macro își aduse aminte că, pentru a-l distruge pe Sejanus, Tiberius îl pusese să-l înștiințeze pe acesta despre iluzoria numire în funcția de tribunus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
brațele și începu să-i mângâie ușor obrajii, sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii lor înarmați pe străzile Romei... Nerăbdător, Marcus Vanicius își prezentă cu nerușinare candidatura la conducerea imperiului. Populares erau speriați și debusolați; cu toate acestea, după ce se consultară între ei, găsiră un candidat nobil: Servius Sulpicius Galba, care în acele zile se afla la Roma. Cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe o stradă din Roma. Asemenea multor adunări din secolele următoare, cei șase sute de senatori nu reușiră să ajungă la un acord timp de două zile. Atunci, în baza înțelegerii lor tainice cu Callistus, intrară în acțiune pretorienii. Ofițerii lor nerăbdători, gata de o lovitură de stat, declarară că nu aveau să mai accepte un imperator impus de alții. Voiau să-l aleagă ei, „din moment ce ne riscăm viața pentru apărarea imperiului“. Și când toți fură suficient de alarmați de acea intervenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parbrizele reflectând, albite, culorile lichide ale soarelui ce apunea deasupra periferiilor vestice ale Londrei. Stopurile de frână pâlpâiau în aerul serii, strălucind în uriașa masă a caroseriilor de celuloză. Vaughan ședea cu un braț scos pe geamul pasagerului. Lovea portiera nerăbdător, izbind cu pumnul în tăblie. În dreapta noastră, peretele înalt al unui autobuz supraetajat al liniilor aeriene forma o mare de chipuri. Pasagerii de la geamuri păreau șiruri de morți care se uitau în jos la noi din galeriile unui columbar. Enorma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașini dezmembrate. Înainte să rotesc cheia în contact, am ascultat ultima muzică a motorului, apoi m-am lăsat pe spate în scaun. Pe ecranul oglinzii retrovizoare am urmărit mașinile care urcau rampa de acces pe autostrada din urma noastră: nou-veniți nerăbdători la acel carnaval aerian. Navigau pe suprafața drumului, deasupra capetelor noastre, ca să se alăture aeronavelor pe care Vaughan le privise atât de multe luni la rând. Privind îndelung îndepărtatele șosele suspendate ale autostrăzii circulare nordice, vedeam acele creaturi metalizate planând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că plutesc! Ea se bucură în sinea ei. - Și ce a mai spus? - Să am grijă de tine! Și, într-o clipă o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer și o sărută cu foc. Amândoi erau nerăbdători să plece la mare. Trenul avea plecare dimineața, așa că, George o luă pe Frusina de acasă împreună cu părinții lui cu mașina pentru că mai aveau douăzeci de kilometri până la gară. Se despărțiră de părinți și urcară în trenul care era deja
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
colegă de facultate. - Nu poate să te înlocuiască nicio fată din lume, ai înțeles? Eu te iubesc foarte mult! Au intrat în curte într-un târziu și l-au găsit pe Gheorghe în bucătărie. - Bine ați venit dragii mei, eram nerăbdător să vă văd! Ce frumoși sunteți! Vă este foame? Am pregătit o friptură de pui la grătar, nu s-a răcit încă! - Tată, nu te mai deranja, noi am mâncat la George. O să-l invităm mâine la prânz. Nu-i
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să o bată la mașina de scris. - Mulțumesc pentru ajutor. M-am gândit ca duminică să pregătesc peștele și să te invit la masa de prânz. Tata te așteaptă să beți și un pahar cu vin, împreună. - Abia aștept, sunt nerăbdător să văd cât de pricepută ești într-ale bucătăriei! Indiferent cum o ieși peștele, eu te plac! Se apropie de ea și o sărută. Te las, voi veni în fiecare zi să te văd și dacă ai nevoie să mergi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-au dat gratuit începând cu generația lor și numai caietele și rechizitele le mai cumpărau. Stani începea liceul și bănuia că va trăi în continuare ani plini de incertitudini, căutări dar și de clipe minunate sub îndrumarea profesorilor. Era nerăbdător și mai ales confuz de multe taine ale vieții, însă socotea că - dacă intra în liceu - trebuia neapărat să le descopere! Așa gândea și așa era normal, deși se știe că viața e singura școală ghidată pe matrice care decide
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rolă. Înainte de teză, în recreație i-a arătat lui Stani sistemul care l-a admirat încântat. I-a confirmat că nu va avea treabă însă, probabil, de emoții, Stelică nu găsea subiectul și trebuia în cazul acesta să o desfășoare nerăbdător s-a dat de gol. Profesorul i-a dat la o parte penarul și surpriză, a văzut rola montată pe o sârmă, o scoate afară din lăcașul ei și începe să o întindă. Toata scena se petrecea în fața lui Stani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
călătoriile lui. El reproducea cuvânt cu cuvânt ce auzea de la Stani și au ajuns mai departe. - Într-o seară se oprește la un bordei unde îl întâmpină două babe urâte, hâde, cu părul negru crescut peste tot! Îl îndemnă Stelică nerăbdător văzând că profesoara îl asculta binevoitoare: - Hai, hai! Spune Stani! El adaugă după un moment de ezitare: - De îți era frică să te culci noaptea cu ele în pat! Stelică a repetat conștiincios ce auzise, clasa a rămas înmărmurită, nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
încordați, se apăsau și stabileau ce să facă. Totul dispăruse între cei doi și-i învăluise într-un singur ghem care se desfășura de aici înainte neașteptat de lin. Căutările lor erau de- acum zadarnice, se găsiseră! Flora se înălță nerăbdătoare și-i șopti candid la ureche: - După ce intră Malvina în casă, mergem în oraș !? Era atât rugăminte, cât și poruncă în glasul ei, încât l-a încurcat însă nu a mai apucat să răspundă. Nu uită multă vreme aerul fierbinte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu ești acasă, măcar aici să te văd odihnit. În București cine știe pe unde dormi, ce mănânci, nu vezi cât de slab ești. Acum mă duc la serviciu, ne vedem la prânz! Vezi să mănânci bine! Pleacă și el nerăbdător să vadă ce va face în vara asta. Își aduce aminte de ultimele decrete date de Ceaușescu; la radio se auzea numai muzică patriotică: - Nu mă bag, nu mă amestec, nu mă interesează! Politica nu îl atrage dar din păcate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
copios. - Probabil s-o fi îndrăgostit de tine și nu poate să ți-o spună, de e profesoara ta! spune Flora agasată dar spre deliciul tuturor și îi șoptește lui Laur: - Mergem și noi, că mă plictisesc? S-au ridicat nerăbdători și trec s-o lase pe Malvina. Au rămas doar ei pe strada învăluită în întunericul copacilor bătrâni și se sărută. Flora îi prinde mâna și o așează ușor printre nasturii rochiei. Se descheiaseră câțiva, îi simte pântecul întins cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Te-a văzut Ileana! A spus să-i iei o pepsi, vine și ea imediat. Brusc, se stârni un gol imens în jurul său, gândurile îi rătăciră disperate la verile de altă dată. A luat o sticlă și a așteptat-o nerăbdător. Masa se găsea afară pe trotuar lângă intrare; fata n-a venit, nici el nu s-a dus să o invite. Ea îl aștepta dar nu îndrăznea să vină singură. Hotărât, după puțin timp, a sorbit repede din sticla de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dimineață soarele m-a orbit și acum tu poți liber să torni în ochi aur și limba care strigă mă doare numai pentru noi înțeleasă ne certăm din cauza locului strâmt și a rochiei scurte mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători tu eliberat de păsări eu educată de pești nu sunt Hilbert închid ochii și număr cine a început cu o filă albă a terminat tot în alb ce iese din clopot nu mai are niciun cuvânt lumea a uitat să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria, că e păcat să se dărăpăneze... Nu e bine cum spun eu, cuscre?... sfârși omul și rămase nemișcat pe laviță, roșu la față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din chioșc și împreună o apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]