9,847 matches
-
ele. O bătrână Îl apucă de cot și Încercă să-l ducă spre un jilț sculptat pentru el dintr-un buștean. Rupert scutură din cap și se smulse din strânsoare, spunând printre dinți: — Chestia asta Începe să mă calce pe nervi. De fapt, era Încântat și jenat din cauza atenției care i se oferea. Bennie Își asumă rolul de conducător de grup. Pe când ceilalți mâncau, se duse la Pată Neagră. — Avem nevoie de ajutorul tău, spuse el, să putem pleca În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prietenul meu, Mark Moffet, dus de doi bărbați dubioși... Reporterul birmanez Îi reaminti să spună că bărbații văzuți alături de prietenul lui păreau thailandezi sau chinezi, dar În nici un caz birmanezi. Harry aprobă din cap, deși Începea să-l calce pe nervi faptul că i se spunea de fiecare dată ce să zică. Bărbatul Îi mai atrăsese atenția să spună „Myanmar“ și nu „Birmania“, „Bagan“ și nu „Pagan“, „Yangon“, nu „Rangoon“. —N-ați vrea să-mi spun și mie pe alt nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta a durat câteva zile. Mi-a fost greu. Apoi m-a năpădit un sentiment de furie. Eram irascibil și mă enervam din orice. Era un fel de surescitare. Nu aveam voie să beau și nu puteam să-mi descarc nervii în nici un fel. Nu puteam să mă concentrez la nimic. Acum sunt mult mai calm, cu toate astea mi se mai întâmplă uneori să iau foc din nimic. La început, soția mea a fost foarte grijulie cu mine, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-a zis: „Ești bine, ochii sunt normali“. Nu mi-a mai spus nimic altceva. Un singur doctor a observat: „Astfel de simptome mai apar din când în când la agricultori“. Se pare că amestecurile de îngrășăminte organice le afectează nervul optic, producând cam aceleași manifestări. Anul acesta de festivalul Obon am fost în orașul natal, Iida, cu motocicleta. Până acolo sunt trei sute de kilometri, distanță pe care am parcurs-o dus-întors cu motorul de 150 cc. Mă durea capul, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
00 la 20:00. - Deci nici măcar în situații atât de grave nu sunt permise vizitele. A fost imposibil. Nu mi-au dat voie. Am așteptat două ore și, într-un final, am văzut-o. În acest timp am fost cu nervii întinși la maximum. Mi-a fost tare greu. Mi s-a părut că a trecut o veșnicie. Când în sfârșit am intrat, am văzut-o pe Shizuko în haine de spital, întinsă pe pat și îi făceau dializă. Pentru că ficatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spuneam: «Ce norocoși suntem.» Ne strânsesem cu toții la masă și vorbeam diverse... O fericire prea scurtă. În ziua următoare această fericire a fost distrusă de niște dobitoci... Ne-au privat de mica noastră bucurie. Imediat după atac, am fost cu nervii la pământ. Umblam pe holul spitalului și loveam coloanele și pereții. Atunci încă nu știam că era vorba de criminali din secta Aum, dar, oricine ar fi fost, le-aș fi arătat eu lor! Nici nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rău dintr-odată. Puteam să respir, nu era o astfel de stare de rău. A durat o săptămână. Nu mă simțeam bine, nu aveam poftă de mâncare și jumătatea stângă a corpului îmi era amorțită. Nu puteam mișca bine mâna. Nervii de pe partea asta nu mai funcționau. Puteam să fac unele mișcări, însă la început nu eram în stare să țin nimic în mână. În acel moment puterea de a strânge era în jur de patru, apoi a ajuns din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că e o întrebare groaznică. Dacă ați mai simți odată mirosul acela, l-ați recunoaște? Da, se poate. Nu era ceva foarte puternic. Era mai fad. Puțin dulceag, nu era foarte rău. Însă avea ceva ciudat. Ceva care îți «ataca» nervii. L-am întrebat pe tânărul de douăzeci și doi, douăzeci și trei de ani de lângă mine: «Nu vă miroase a ceva? Nu miroase urât?» Mi-a răspuns că într-adevăr mirosea urât. Nu se mișca nimeni din metrou. Toți stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am dormit. Nu aveam dureri de cap. Aveam o senzție ciudată în gât. Și niște pete pe ochi care s-au retras destul de greu. După atac mi-am pierdut puterea de concentrare. Vreau să fac ceva și imediat mă apucă nervii. Înainte eram o persoană destul de calmă. În orice situație. În ultimul timp, această calitate s-a cam atenuat. Chiar și când citesc o carte, trebuie să reiau de mai multe ori unele pasaje, pentru că nu-mi intră nimic în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să am probleme cu inima. Nu erau foarte violenți cu mine. Trei interogatorii pe zi. Destul de lungi. Eram terminat. Am fost reținut pentru douăzeci și trei de zile. M-au eliberat și m-am întors la Sapporo. Aveam probleme cu nervii și am stat internat o lună în spital. Respiram greu și ascuțimea simțurilor se diminua. Îmi era teamă că nu o să mai pot respira. Am făcut multe analize și s-a ajuns la concluzia ca toate pornesc de la minte. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nou-născut; sau poți să o dedici Armoniei și Păcii Universale... Dă-i un sens morții tale, dacă n-ai știut să dai unul vieții tale!..." "Și așa mai departe, și așa mai departe... Dar începuseră să mă cam calce pe nervi interminabilele discuții în contradictoriu dintre el îngerul cel Bun și mine Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca înainte. Eu te sfătuiesc să-l strângi că nu garantez ce se întâmplă într-o bună dimineață când mă enervez! Iată soluția salvatoare! Trebuia doar să hotărăsc ziua în care să se enerveze Vasilescu. Fiind un altruist, grijuliu cu nervii colegilor, am făcut tot posibilul să-l conving să-și ducă la îndeplinire amenințarea. „Domnule, dacă mai sună și mâine, chiar că i-l arunc!” - a afirmat cu hotărâre. Știam eu că printre atâtea calități aveam și putere de convingere
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
1909-1913 Anton Holban urmează cursurile școlii primare "Al. I. Cuza" din Fălticeni. 1912 La 26 ianuarie Tribunalul Județului Suceava pronunță Sentința de divorț intentat de mama scriitorului contra soțului ei, din motive lesne de înțeles. La 26 octombrie, bolnav de nervi, Gheorghe Holban, tatăl scriitorului, moare la Huși. 1913 25 iunie Conform Certificatului de absolvire a școlii primare, Anton Holban este primul din cei 54 elevi cu media generală de 9,34. În octombrie susține examenul de admitere la gimnaziul "Alecu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
maximum de voturi. Participă, pe parcurs, la diferite șezători literare, organizate la Sf. Gheor- ghe, Călărași, Lugoj, Cernăuți. 1936 Starea sănătății lui A. Holban se înrăutățește. Lucrează la romanul Jocurile Daniei. 1937 ianuarie Este expus unei operații de secțiune a nervului la Spitalul Filantropia, la secția chirurgicală a doctorului Amza Jianu, dar operația nu reușește și la 15 ianuarie Anton Holban moare. Ulterior, urna este depusă în cavoul familiei Lovinescu de la Fălticeni. O MOARTE CARE NU DOVEDEȘTE NIMIC Fericirea a fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
inconștiență, eu din nemernicie. Deseori mi se întîmpla să mă plictisesc cu Irina, dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi, în toate nuanțele - căci mai cu seamă nuanțele pot trăda adevărul. Să dau exactă însemnătate unor vorbe pe care nu le-am adâncit atunci decât vag, pentru că atunci nu mă interesau decât rareori, când aveam vreo nemulțumire sau când nervii mei mă chinuiau mai ascuțit. Să aflu adevărul după niște frânturi de adevăr care pot fi interpretate în atâtea feluri. Greutatea vine mai ales din neputința de a putea clasa toate amintirile. Sunt doar vorbe, priviri, interjecții care nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știu în cât timp m-aș consola dacă a murit și în cât dacă m-a înșelat. Cred însă că dacă aș afla că totul n-a fost decât o glumă, aș fi fericit pentru o clipă. Mi-aș destinde nervii, m-aș odihni. Apoi, cu dânsa, iar aș începe să mă plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu dragostea nouă, se va potoli, se va simți prea încrețită la față ca să mai placă; săturată oarecum, nici nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hârtia și-mi venise o idee impresionantă, am adăugat-o pe un petec de hârtie rupt la întîmplare de la marginea unui ziar, și am făcut reflexia, cu satisfacție, că această hârtiuță ar putea să convingă și mai mult de dezordinea nervilor mei și să provoace mila. Am scris atunci rău, mur-dar și nu fără conștiință. Cum toate scrisorile mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi adresat unui inexistent, am trimis scrisoarea aceasta unui amic sigur, ca să-i fie transmisă imediat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi adresat unui inexistent, am trimis scrisoarea aceasta unui amic sigur, ca să-i fie transmisă imediat în mână. Și într-adevăr, de data aceasta izbutisem: după cinci zile, o telegramă: "Attends lettres, baisers". Nervii mei se destinseră într-o clipă, cum ai desface corzile unei viori, am căzut pe pat și am adormit pro-fund 24 de ore în șir. Dar scrisoarea pe care am primit-o după alte trei zile nu era așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de clipe poartă numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau să mă cunosc întreg. Știu că gândeam atunci, în același timp, că aș fi putut să-mi rețin firea de aș fi voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez. Știu apoi că de nu-mi alesesem locul unde căzusem istovit, mi-am dat seama imediat că așa, la o parte, singur, păream și mai de plâns. Vocea mea dezolată, tot pentru efect s-a adresat Vanei, peste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea taine, nebănuite. De a avea intuiții în orișice moment. Simt fiecare nerv întins ca să vibreze la cea mai mică atingere. Dar de o mie de ori îmi simt corpul prea firav ca să suporte aceste zbuciume, și mă plâng că n-am avut noroc. Și în ora când mă strecor printre cele câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dezastre ar trece peste capul lor. Și nici măcar nu văd exact în ei, nu-și pot aplica logica cea mai simplă. O femeie are în același timp un amant, înșelînd pe bărbat, pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]