4,922 matches
-
-l privești din vârf, au fost tăiate, într-o parte laterală a stâncii, niște trepte rudimentare care coboară direct la apă, susținute de o balustradă de fier. Din nefericire, partea de jos a balustradei e ruptă, iar suprafața stâncii fiind netedă, treptele lunecoase au devenit inutile, cu excepția momentelor de flux puternic, când valurile sunt foarte înalte. Atunci, talazurile pur și simplu te smulg. E interesant de câtă forță și calmă fermitate poate dispune această jucăușă mare a mea! Dar ideea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Trebuie să-mi cumpăr numaidecât niște cărți de specialitate, dacă mi-e dat să devin un Gilbert White al acestor locuri. Am cules și o serie de pietre frumoase, pe care le-am depus pe cealaltă pajiște a mea. Sunt netede, elipsoidale, plăcute la pipăit. Una dintre ele, de un roz pestriț peste care se încrucișează dungi albe elaborat trasate, zace în fața mea, chiar acum când scriu. Tatălui meu i-ar fi plăcut grozav locul ăsta! Încă mă mai gândesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcut un nod zdravăn, ca s-o pot apuca mai ușor. În ce privește „muntele“, am avut mai puțin succes, din simplul motiv că nu am putut găsi nimic, nici un colț de piatră de care să pot lega frânghia. Stânca e prea netedă și prea cocoșată, iar funia nu-i destul de lungă ca să o pot desfășura până la casă. Să cumpăr una mai lungă și s-o leg de ușa bucătăriei sau de stâlpul de la piciorul scării, și seară de seară să trag în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cu toate astea am înotat. Cred că mușchii mi s-au întărit și am devenit mai abil în cățăratul afară din apă. Totuși, de fiecare dată mă aleg cu zgârieturi și tăieturi. Stâncile gălbui, care de la distanță par atât de netede, au o suprafață aspră, zgrunțuroasă, de parcă-ar fi acoperite cu milioane de țăndări de minuscule scoici colțuroase. Ieri am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte, și am reușit să ies cu bine din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o masă sus în turn, și am pornit-o peste crestele stâncilor cu măsuța pliantă pe care o mutasem din camera interioară în salon. Curând însă, măsuța s-a dovedit absurd de grea și am constatat cu enervare că suprafețele netede și povârnite ale stâncilor erau aproape cu neputință de urcat, atâta timp cât țineam masa într-o mână. La un moment dat, am lăsat măsuța să alunece într-o râpă. Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și se agățase cu amândouă mâinile de marginea stranei. Mâinile îi erau roșii și zbârcite și, după o clipă, și le-a ascuns din nou. A murmurat: „Îmi pare rău!“, și a închis ochii. Mi-am sprijinit fruntea pe suprafața netedă de lemn pe care-și lăsase mâinile și am șoptit; — Oh, Hartley... Hartley... Hartley... Mai târziu mi-am dat seama că nu mă îndoisem nici o clipă că emoția ei era la fel de copleșitoare ca și a mea; deși s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Fața ciudată și nu total neplăcută a lui Fitch avea ceva primitiv în contururile-i distincte și în suprafețele-i bine definite. Fața lui Hartley era, sau poate că așa apărea în viziunea mea fugitivă, mai încețoșată, mobilă, o lună netedă, albă, cu ochii ascunși. Nu mă puteam uita decât la rochia ei galbenă, largă, tăiată rotund în jurul gâtului, semănând mai curând cu o cămașă de noapte, și imprimată cu floricele mici, cafenii. Fitch purta un costum ponosit, albastru deschis cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ți se scurge sângele și urli de durere și te urmărești singur cum devii un ticălos. Ești atât de departe de toate astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața ta e curată și netedă și roză ca a unei fete, pariez că te bărbierești o dată pe lună, și mâinile-ți sunt curate, și unghiile astea afurisite-ți sunt curate (ia te uită la ale mele!), și ai scăpat de toate, fără impozite, blestemat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înece și brațele ei disperate, spărgând oglinda liniștită. Gemeam încet în timp ce mă încleștam cu mâinile și săream, hăulindu-i, din când în când, numele, ca un țipăt de bufniță și, în cele din urmă, pe neașteptate, am ajuns pe cupola netedă a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copac de către o vijelie de iarnă, și prin despicătura astfel creată răzbeau razele soarelui iluminând un tufiș de trandafiri sălbatici, cu flori pale, și o învălmășeală de ciuboțica-cucului și piciorul-cocoșului. Stăteam lângă frasinul al cărui trunchi cenușiu, cu coaja groasă, netedă, îmi aducea în minte o amintire evazivă din copilărie, legată de Hartley. O vedeam acum croindu-și drum, dând la o parte talgerele plate ale florilor de soc. Într-o clipă se găsi alături de mine, și am observat cum, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de un verde translucid în preajma stâncilor, de un azuriu licăritor ceva mai departe, ondulându-se și fulgerând lumini, de parcă talgere mari argintii pluteau la suprafața ei. Orizontul se trasa ca o dungă de aur. Mormane de valuri pântecoase dar foarte netede înaintau spre mine, înspumându-se în tăcere când se izbeau de stânci; în mișcarea lor grațioasă, dar de o regularitate și un automatism ca de mașină, exista parcă o mută amenințare. Am așteptat nerăbdător ca junele Titus să-și isprăvească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar sumbră, culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lungă, dintr-un loc secret pe care-l descoperisem mai de mult, unde stâncile înalte își uneau temeliile într-un V adânc. Parte din fundul despicăturii era acoperit de o băltoacă, iar cealaltă parte de un șuvoi de prundiș. Pereții netezi ai stâncilor erau foarte fierbinți, iar căldura păstrată în spațiul ăsta îngrădit îmi făcea bine. M-am așezat pe prundiș. L-am răscolit cu mâna. Pe suprafața de dedesubt, pietricelele erau ude. Am stat liniștit și am încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dong bell... M-am poticnit peste stânci, făcând micile ocoluri care-mi deveniseră acum familiare. Am ajuns pe podul de peste cazanul lui Minn și m-am oprit acolo o clipă, așa cum făceam întotdeauna, ca să privesc în puțul adânc, cu pereți netezi, în care valurile fluxului în creștere se autoflagelau într-o înspumată furie destructivă. Spuma învolburată părea să răspândească ceva din însăși lumina mării. Am privit în jos, cu senzația că privesc printr-o sticlă de un verde foarte închis. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
același timp, eram în stare să-mi spun: „Acesta e sfârșitul“. Luptam, întregul meu trup se zbătea, strivit până la insensibilitate într-o vâltoare de forțe ce păreau să mă dezmembreze. Pe urmă, capul mi s-a izbit violent de stânca netedă și mi-am pierdut cunoștința. Zăceam întins pe spate, pe stânci. Am deschid ochii și am văzut o stea. Avusesem un ciudat vis familiar, deși niciodată nu mai visasem asemenea vis. Am visat că vărul James mă săruta pe gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă susținea ușor la traversarea stâncilor, mă simțeam ca un bătrân; și când am ajuns la podul Minn, cu greu mi-am luat inima în dinți ca să-l traversez. Cum am putut fi salvat din puțul acela adânc cu pereții netezi, din apa aceea feroce? Stâncile începuseră să fumege în soare, de parcă de pretutindeni izbucniseră izvoare termale. Ne-am așezat pe niște prosoape aduse de înțeleptul Titus din bucătărie, și așternute pe o stâncă de unde se vedea Golful Raven, nu departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Arătau într-adevăr ca un tablou de un pictor naiv: perechea virtuoasă și fericită, în mica lor casă drăguță, completată cu un câine scoțian. În memoria mea apăreau „amplificați“, așa cum arta își amplifica subiectele, făcându-le mai grase și mai netede decât în viață, mai pregnante. Arătau mai bine, mai sănătoși și mai frumoși decât îi văzusem vreodată. De ce? Ce anume le dăduse această înfățișare liniștită, satisfăcută? Mi-a țâșnit în minte teribilul răspuns: moartea lui Titus. Mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Era vremea refluxului și cazanul se golea într-un torent învârtejit, aprig, de ape repezi, vuitoare, al căror țâșnet alb era înghițit de marea mai calmă de dedesubt. Am privit în jos. Cât era de adânc, cât de abrupți și netezi erau pereții! De bună seamă, nici o forță pământeană nu m-ar fi putut smulge din groapa asta! {i totuși am fost smuls, eram viu, în timp ce sărmanul înotător de vacanță, Titus, era mort. M-am cățărat peste stânci până la turn, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de animal. Comparația cu liliacul nu era cea mai nimerită, putea fi asemuit mai curând cu o șopârlă, dar important era că nu se agăța de piatră cu mâinile și cu picioarele ca un om, ci se târa pe suprafața netedă, ca o jivină. Îmi aduc aminte că am încercat să-i întind o mână, dar marea îmi cuprinsese trupul în întregime și mă răsucea ca pe un dop de plută. În orice caz, înghițisem atâta apă, încât ajunsesem aproape la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui James la posibilitatea de a-ți ridica temperatura corpului printr-o concentrare mentală. Nu mi se pare incredibil ca un bizar ascet oriental să învețe meșteșugul de a-și influența temperatura corpului. Dar ca să te târăști pe o stâncă netedă și să stai în picioare sub furia valurilor (sau cel puțin așa mi s-a părut mie) însemna a pune la grea încercare credulitatea unui occidental sceptic. Și totuși îmi aminteam de aceste lucruri. Și exista dovada celor scrise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
foci privind în sus cu fețele lor canine, pline de curiozitate. Înotau atât de aproape de stâncă, încât aș fi putut să le ating. Le-am cercetat boturile ascuțite, mustățile din care picura apa, ochii rotunzi, iscoditori, și grația spinărilor ude, netede, lucioase. Un timp se curbară, se jucară, înghițind apă, gâlgâind, și tot timpul uitându-se în sus la mine. Și în vreme ce le urmăream joaca, nu m-am îndoit nici o clipă că erau făpturi aducătoare de noroc, venite să mă viziteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dedicată aniversării a 400 de ani de la unirea Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei sub Mihai Viteazul. Articolul 2 Caracteristicile monedei sunt următoarele: - formă: rotundă; - metal: aur; - titlu: 999/1.000; - calitate: proof; - greutate: 31,105 g; - diametru: 35 mm; - margine: netedă; - anul emisiunii: 2000. Aversul monedei prezintă o compoziție grafică realizată pe două suprafețe semisferice, una de culoare albă (lucioasa-proof) în stânga și alta de culoare închisă (mata) în dreapta. Pe suprafața lucioasa, în centru, este redata stema României. Valoarea nominală "5.000
CIRCULARA nr. 18 din 14 iulie 2000 privind punerea în circulaţie, în scop numismatic, a monedei din aur cu valoarea nominală de 5.000 lei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129537_a_130866]
-
ca parte integrantă a sistemului de siguranță. În cazul unor eventuale defecțiuni întregul sistem este urgent protejat, pentru evitarea deversării de material potențial infecțios. E. Materiale și echipamente 1. Accesoriile de laborator: - mesele și suprafețele de lucru trebuie să fie netede și impermeabile; - centrifugele și omogenizatoarele sunt proiectate astfel încât să poată reține aerosolii. Accesoriile de laborator și echipamentul sunt curățate și dezinfectate corespunzător și la intervale de timp stabilite. Curățarea și dezinfecția accesoriilor de laborator și a echipamentului sunt certificate și
ORDIN nr. 98 din 14 iunie 2000 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare de securitate pentru laboratoarele de febra aftoasa. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129593_a_130922]
-
valoarea nominală de 2000 lei, dedicată aniversării a 150 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Articolul 2 Caracteristicile monedei sunt următoarele: - formă: rotundă; - metalul: aur; - titlul: 999/1.000; - calitatea: proof; - greutatea: 31,103 g; - diametrul: 35 mm; - marginea: netedă; - anul emisiunii: 2000. Aversul monedei prezintă în plan central, înscrise într-un cerc: Stema României, anul emisiunii ANUL 2000, pana poetului Mihai Eminescu și semnătură să, în facsimil. Urmărind circumferință monedei, sunt înscrise valoarea nominală 2000 LEI și denumirea țării
CIRCULARA nr. 12 din 13 aprilie 2000 privind punerea în circula��ie, în scop numismatic, a monedei din aur cu valoarea nominală de 2000 lei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127948_a_129277]