6,405 matches
-
unele etichetări destul de blânde, cu nume de animale agreabile ca vacă, gâscă, gaiță sau capră, dar și acestea numai rareori. Prin pereții cu mare permisivitate sonoră îmi mai este dat să aud și unele alinturi adresate de consoarte soților, la fel de nevinovate: bou, idiot, tâmpit, măgar, bețiv, afemeiat ș.a. Una peste alta, putem spune că destinul ne-a favorizat atunci când ne-a adunat să conviețuim sub același acoperiș în blocul pe care cu mândrie îl putem numi Blocul Armonia. A fi singur
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărîta tot mai mult împotriva lor. 14. Atunci, au strigat către Domnul și au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia, și nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!" 15. Apoi au luat pe Iona, și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. 16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, și au adus Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
vor fi pline de apă. Un izvor va ieși de asemenea din Casa Domnului, și va uda valea Sitim. 19. Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în țara lor. 20. Dar Iuda va fi veșnic locuit, și Ierusalimul din neam în neam. 21. Le voi răzbuna sîngele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul curat. Spune-mi că iubirea ți-e întreagă Chiar de-i cerul trist și plumburiu; Firul vieții infinit ne leagă Cu lumini de soare auriu. De nu-mi spui nimic, doar cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de loialitate adevărată, iar Tseng Kuo-fan reprezintă ilustrarea întocmai a acestui argument. Renumitului general nu-i vine să creadă că se află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui Tseng. Împăratul e fascinat: — De ce nu-mi răspunzi la întrebare? Ar trebui să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost dăruită de Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo. Nu am vrut-o niciodată. Am pedepsit-o de mai multe ori pentru că își băga nasul unde nu-i fierbea oala... — Dee are numai treisprezece ani, o întrerupe Nuharoo. Să acuzi o nevinovată ca să-ți acoperi crima este rușinos. Se întoarce la mine, ca și cum ar fi căutat sprijin: Dee e cunoscută pentru drăgălășenia ei, nu-i așa? Nefiind pregătită să răspund, îmi las capul în jos. Nuharoo se întoarce spre Hsien Feng: — Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
practic - ca să-mi pot ajuta fiul. Dar calculasem greșit. În timp ce eu eram ocupată cu apărarea unui flanc, am lăsat descoperit altul. Habar nu aveam că profesorii imperiali responsabili de educația lui Tung Chih erau prietenii lui Su Shun. Neglijența mea nevinovată s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greșeli. Nu mi-am dat seama de răul care i se făcea lui Tung Chih, decât atunci când a fost prea târziu. La acel moment, eram disperată să-mi lărgesc orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
băiat. Cînd am plecat, abia împlinise un an. - Și.... pentru ce? - Eram inginer șef pe șantier. A fost o daravelă cu zece milioane, pentru care mi-au dat treizeci de ani. Acum s-a rejudecat procesul și m-au găsit nevinovat. - Cîți ani ați făcut? - Am spus. Treisprece. - Ziceți-mi, cum e acolo? - Ca și-afară. Dacă te înveți. Tot oameni sînt și acolo. Primii doi ani trec mai greu. Pe urmă te obișnuiești. Rănit de brutalitatea existenței, mă retrăsesem din ce în ce mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au intrat frumușel la Închisoare pe mai mulți ani, ca să-și mai ostoiască durerea pricinuită de mândria lezată. Rămâneți În bănci! Ce dacă sună clopoțelul? Pavlov pe unii ca voi ar fi trebuit să facă experimente, nu pe niște câinișori nevinovați! Cum auziți că se sună, cum săriți de cur În sus! După ce veți ieși din clasă unul câte unul, aveți grijă cum vă purtați pe culoar și-n curtea școlii: băieții, să nu alergați; nu azvârliți mingile; nu vă Înghiontiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de-abia după aia și-a cătat liniștit de treburile lui. Astăzi a stat toată ziua Poliția prin sat, a făcut cercetări, l-a căutat pe Enin de sânge pe haine și pe sub unghii, omul se jură că e nevinovat, dar tot l-au Închis pentru cercetări. E băiat deștept și o să scape cu fața curată: n-are nimeni dovezi Împotriva lui. O să mănânce niște bătăiță cât o sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât era de grasă: „Dobitocule, criminalule, te dau În judecată, pușcăriașule, vrei să mă omori, nebunul dracului! Mergi la balamuc, nu mai veni să distrugi aici suflete de copii nevinovați!”. Ceilalți colegi se uitau pe fereastră ori pe pereți și Încercau să schimbe vorba. Într-un rând, Lizi se Îndopa, cu horcăieli, dintr-un borcan cu salată de teci de fasole grasă, dreasă cu usturoi, smântână și oțet. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a Întâmplat Într-o zi că a călcat pe cap, În drum spre oraș, un amărât de motociclist care n-avusese nici o vină. Mașinăria relațiilor s-a pus În mișcare și, după minuțioasele anchete oficiale, șoferul camionului fusese declarat nevinovat. În urma accidentului, crescuse și prețul buteliilor umplute pe sub mână, căci fuseseră cheltuieli mari. Plătise din greu și surghiunirea unui amărât de ziarist de la o foaie județeană. Tinerelul habar n-avea despre cine era vorba și scrisese la rubrica de fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fapte diverse despre camionagiul ucigaș. Nu peste multă vreme, conducerea ziarului l-a concediat și, drept pedeapsă, l-a trimis pe un post de profesor Într-un sat, ca să nu mai aibă prilejul să scrie tâmpenii despre oameni ai muncii nevinovați. Mândria cea mare a șoferului era băiatul. Fata și-o iubea, ca orice părinte, dar În cel mic Își pusese toată nădejdea. Voia să scoată din el un mare om, care să știe să facă bani și să capete putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu are de unde ști. Din cele spuse de marele artist, ar putea fi adevărat că securistul ținuse cu tot dinadinsul să afle la cine făcea aluzie acel „cel care”, nelăsându-se cu nici un chip convins că era vorba de o nevinovată figură de stil. Foiște l-a lămurit, cu multă răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tăcuse o clipă Încurcat, căci nu voia să-i dea de gândit ăluia că Îl credea cam slab cu mintea, de vreme ce nu era În stare să priceapă de unul singur ceea ce era limpede ca lumina zilei). „De tot mărunta și nevinovata propoziție se referă la faptul că aveam de gând să Închei Întreaga Declarație și nicicum fraza de dinainte.” Astea ar fi cele povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul pe care crescuseră fusese Îngrășat cu scârnă de om și, pentru a părea cât mai coapte și apetisante, pătlăgelele - de fapt niște gogonele verzi ca iarba după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prinși și spuseseră la Miliție de unde Își făcuseră rost de armă. Ancheta, Însă, Îi ocolise pe cei doi frați, care erau minori și orfani de tată. Lucrurile nu se opriseră, căci mocanii, pe Întuneric, descărcaseră arma În fața altcuiva, un om nevinovat care n-avea nici În clin, nici În mânecă cu ciorovăielile lor pe miriști mai bogate. Cadavrul fusese recunoscut ca aparținând lui Daie Gulu, țigan alb, vagabond cu mințile nu tocmai acasă, mâncător de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pământul, că nu m‐ascultă, Bată‐ l Jalea mea cea multă, și nu te mai lasă‐afară, Bată‐ l Jalea mea amară!” Țărna‐atuncea tremura, Lutul mânios urla; Pământul se despica: « Nu‐i destul c‐ ai blăstămat Pe‐un copil nevinovat, Acum mă blăstemi pe mine, Blăstămu‐ te eu pe tine! Căci n‐ai inimă de mamă Nu ți‐ e sufletul de seamă, Nici ești vrednică sub soare Să mori cum tot omul moare, Ci pământul prin urgie Să te înghită
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îmi întindeam marfa pe ea și‐ mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le‐a zugrăvit, le spuneam că eu ... și cumpărau, bieții oameni, ziceau că‐ s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți, și când i‐am pus mamei în mână, s‐a uitat la bani, apoi la mine, și m‐ a întrebat îngrijorată de unde
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crima de nesupunere a fost a mea. Singura cerere pe care ți-o fac e să te duci la Seniorul Hideyoshi, în Harima. Mă îndoiesc că voi mai sta mult timp în lumea asta, fie că sunt găsit vinovat sau nevinovat. Aș dori să pleci în Harima cât de curând cu putință. Hanbei se prosternă în fața prietenului său, rugător. Avea hotărârea proprie omului bolnav. Mai mult, era Hanbei, un om căruia nu-i lipsea puterea de judecată matură; odată ce vorbea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
v-am cerut să-l ajutați, se află în spinarea omului de acolo. Mâine, când castelul va cădea, iar eu îmi voi afla sfârșitul pe câmpul de luptă, sper să nu râdeți de intensitatea iubirii părintești. E încă atât de nevinovat și de naiv. Era generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
juraseră, cum era de așteptat, să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult prea tânăr pentru a purta povara de a se fi născut samurai. În zilele dinaintea acestei întâlniri, Goto îi trimisese o scrisoare lui Kanbei, pe care - deși inamic - îl considera un om demn de încredere. Goto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]