15,607 matches
-
îmi auzi chemarea?” În câte-amurguri, așteptând să curgă Spre tine râu de liniște, cuminte, Ai dăltuit pe-o stâncă legăminte Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit vreodată, Ți-au plâns sub tălpi nisipurile ude Când alergai printre năluci zălude Să strângi în brațe marea despuiată? Te-ntreb așa, fiindcă iubesc amurgul... Când astrul zilei lin coboară-n ape Și stelele se pregătesc de-agape Vreau doamnei mări atunci să-i fiu aproape. Când
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Pe-ntunecimi ce se întrec, perfide, Să-ntoarne stele, înșirate-n salbe, Spre un pătrar de lună deocheată. Pe frunți livide, umbre răsucite Din evantaiul lui „a fost odată” Trec spre apusuri reci, nestingherite, Rodind văpăi și limbi de foc șirete. Nisipul fin s-a-namorat de valuri Doar visele-au rămas să se îmbete Când amuțesc viorile pe maluri... --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 11 august 2014 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (1) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321, Anul
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
să zboare, așezând trohei din floare-n floare. Moartea a bătut cu pumnu'n masă - nu mai vrea să joace rol de coasă. Corbii au ținut conclav pe-un nor și vor renunța la nevermore. Cerul, curcubeul, luna, marea, fulgerul, nisipul, înserarea, peștii, păsările, geometria, toate-au terminat cu poezia. Tu singură, iubita mea hapsâna, cu setea ta de idolă păgâna, nu te mai saturi să-ți dedic poeme prin care să renaști, din vreme-n vreme. Citește mai mult Îngerii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
plictisit să zboare,așezând trohei din floare-n floare.Moartea a bătut cu pumnu'n masă -nu mai vrea să joace rol de coasă.Corbii au ținut conclav pe-un norși vor renunța la nevermore.Cerul, curcubeul, luna, marea,fulgerul, nisipul, înserarea,peștii, păsările, geometria,toate-au terminat cu poezia.Tu singură, iubita mea hapsâna,cu setea ta de idolă păgâna,nu te mai saturi să-ți dedic poemeprin care să renaști, din vreme-n vreme.... III. TRECERE, de Răul Bâz
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Străjer ți-am fost pe-a sufletului rază, strângând în spini, doar, umbre fără chip, ștergând de moarte focul ce nechează prin guri ce-nghit lumina-ți din nisip. Toiag ți-am fost prin povârniș de oase, cărându-ți tolba pe cărări de lut, făcând din geru-ți vise de mătase prin ochi de miriști te-adormeam pierdut. Scrisori ți-am fost rupând din lemnul morții, doar cicatrici ce zac
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARHETIP Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului ARHETIP Acum sunt zilele prea lungi, prea grele, Când plaja-și pierde tot mai mult nisipul Și-n amintiri se estompează chipul, Iar nopțile sunt mai sărace-n stele. Ne-nșeală viața-ntruna cu tertipul Că fericirea nu stă sub zăbrele, Lumina nu e-nchisă-n jaluzele, Iar dragostea rămâne arhetipul. Dar ce model pot fi
ARHETIP de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368411_a_369740]
-
În floarea ta cotropitoare Îmi aflu clipa-n bucurie, Luceafărului du-i scrisoare De dragoste și veșnicie. DOR NEÎMPLINIT Marea se zbate prin maree, Soarele-și scaldă al său chip, Și oamenii ca prin tranșee Se-ntind pe plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
Lucia Mihalca. Numai în acest mod se poate salva de zbucium, de efemerul clipelor, de „mâna” timpului care „vinde” totul fără urmă de milă. O altă mână, din umbră, simte nevoia să-i mângâie obrazul, să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,/ cărarea râdea, ochi-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar șoapte,/ doar foșnetul clipelor și sângele buzelor.” (Șoaptele
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă a soarelui”, „Salbă de stele”, „tăceri de lumină”, „petale de
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
poemul ”Albastru anotimp”, din vol ”Spiralele adolescenței”) Cu poezia Elisabetei Iosif copilăria și adolescența renasc candide, pure, așa cum sunt cu adevărat, în sufletele noastre: „Și totuși, mai rămân o clipă doar,/ Lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul ”de-a castelul de nisip”/ netulburat, încă./ De ce este atât de rotundă, lumina acestui/ albastru anotimp?!/ Adun toate jucăriile, corăbiile... Nostalgic,/ le trec dincolo, la ea,/ Cea numită, Adolescența. Mă mai uit,/ înainte de a sări coarda,/ Peste linia ei” (din poemul ”Anotimp albastru) Am redat
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
arborilor. Păsări speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii îngâmfați Poetul este o dărâmătură, Un fir de nisip, e moloz. Pentru mintea lor sunt accesibili aceia, ale căror stihuri se numesc „texte”. Astfel de poetaștri Au rămas în Copacul Vieții de Gogoașă... Și, totuși, Ce reclamă Copacul ? Grija noastră De a rezista zborului În întunericul nopții, Iar viața
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Acest pod, schiță în alb și negru, Poate capta viitoarele curcubee... (11) Acest oraș Este un imens furnicar, Care a răsărit În câmpia nepopulată Din întâmplătorul vis Al unui om. Apoi sute de mii de oameni Au recunoscut mirajul pe nisip. De aceea fiecare și-a adus Propria cărămidă, Și-a bătut cuiul Ca să crească biserici, case, Școli, cetăți, Spitale și... închisori. Orașul este doar un vis bolnav, O utopie a sufletelor rănite, Creată prin puzderia de mîini În spații goale
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
46 - ’47 și pentru România pitorească, Baltagul, Descriptio Moldaviae și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie și pentru icoanele făcătoare de minuni și pentru Vulcănescu, Ianolide, Gafencu, Crainic, Felea, Gyr și toți ceilalți îngeri din temnițele comuniste, pentru nisipul, valurile înspumate și pescărușii Pontului Euxin și pentru sârba oltenească și poarta de lemn maramureșană, Pentru graiul dulce, românesc, pentru higegea cu goarnă a Bihorului, tulnicele Apusenilor și lacrimile văduvelor de război și ale copiilor așteptându-și soții și tații
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
se reflectă sufletul poetei. Prin versuri scurte, cu intensitate de blitz, poeta punctează stările. Sunt viziuni? Sunt sentințe? Uneori e de ajuns un singur cuvânt ca să creeze o lume. Celelalte sunt de prisos. Rămâne haloul de tăcere. Rămâne mușuroiul de nisip scurs în formă de piramidă. Cu ochii către cer, născându-se din nou, acum se desfată cu darul de viață nouă dat de Dumnezeu, ca să poată din nou trăi, după ce a căzut la pământ, să poată lupta, „precum în neclintirea
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
în palmă de Dumnezeu./ La picioarele lui,/ îngenunchind umil,/ pământescul” (Căutare de sine). Unele poeme au sensuri ascunse, ermetice și sunt mai dificil de descifrat, îți trebuie o atenție sporită, dar au logică și un limbaj metaforic. Astfel, bobul de nisip rămas pe talpa vremii, ori în unele cazuri, metafora se desfășoară pe mai multe versuri, e istorisită, are chiar și o anecdotică. Altă metaforă: „din lacrimi un înger am îngemănat”. „Travestiul din urmă al bunicului,/ ca noi să nu-l
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
pot să continuie așa la nesfârșit!?? Nu, cu siguranță că nu!!! Cum ei, nu sunt decât o pleavă de vânt, aceste slugi ale satanei, la rândul lor, vor da socoteală pentru tot, căci ei sunt doar ca un grăunte de nisip în calea măreției infinite a Unicului Dumnezeu Adevărat și Veșnic Viu. Referință Bibliografică: Românii-un popor de blajini / Aron Sandru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aron Sandru : Toate
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
plajă și fata nudă de care ei toți se bucuraseră pe rând, nemaifiind destul de vigilenți împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru. Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergând de-a lungul mării ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați lovindu-se de țărm, masa verde de apă cu o inteligență ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
acolo, pe măsură ce clienții pleacă, ca să nu dea de bănuit. După miezul nopții au reușit să-și termine treaba și doamna Vilma le-a spus să plece acasă, să se odihnească. Ștefan trebuia să vină dimineața devreme la muncă , să niveleze nisipul pe plajă, să deschidă umbrelele când primii turiști apăreau pe plajă să profite de soarele de dimineață, să ducă bărcile la malul mării pentru cei care vor dori să închirieze. Duminica era mult de muncă pe plajă, mai mult ca
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
am gustat din gura-i liră, gazelă dulce cu forme celeste, pe piept cu perle stele, reflexe de aur, la umbra părului ei castaniu. gelos aș fi ca destinul ei să se preschimbe-n cenușă. parcă o văd în candoarea nisipului cum doarme cu pupilele stinse, potirul obrajilor ei, așa fără ochi, fără materie, acoperă urma sărutului și urma lacrimilor cu niște zori de lumină din ochiul meu monocord. e o minune când această ființă, îți respiră liniștit în brațe în timp ce
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
tronează din loc în loc sfere perfecte. Irisul meu devine originea sistemului de referință, față de care poți calcula orice rază sau lungime de arc, orice suprafață. Clipa devine originea sistemul de referință temporal, momentul în care întorci clepsidra și firele de nisip fin și auriu încep timide să se strecoare. În această lume a infinitului, nu poposești însă prea mult... te trezește la realitate anunțul sec, glacial, montat pe peretele din față: “Magazin social”. În stânga, domnește însă un mic castel de un
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și arunci câteva monede într-o fântână săpată în nisipul plajei, deoarece conform unei vechi superstiții românești banii aruncați în apele de la lăcașurile religioase aduc noroc sau poți poposi si face fotografii pe tronul de marmură al reginei sau ți-o poți imagina pe regină în straiele ei albe privind
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
suferință. O întrebare firească ce ne apare în minte este dacă aclimatizarea lor aici, la malul Mării Negre le-o fi fost ușoară, dacă suportă cu ușurință vaporii sărați ai mării, dacă nu le-o fi dor de lumea deșertului, de nisipul fierbinte și de soarele arzător. În mod involuntar ne vine în minte soarta poetului latin Ovidiu surghiunit la Malul Mării Negre, într-o zonă cu o climă ostilă. Un rând de chiparoși separă grădina de cactuși din aer liber de o
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MAI ȘTII... Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mai știi... când era vară și ne plimbam prin soare ca doi copii, vrăjeam castele de nisip și culegeam, râzând, scoici presărate-n mare iar bucuria albă ne strălucea pe chip. Mai știi... când era toamnă și poposeam prin parcuri ca două păsări, prinzând dorul călător, iar frunzele grăbite să ne arunce sfaturi pluteau într-un film
MAI ŞTII... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367870_a_369199]
-
care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind, ca de obicei, blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor! Un om în uniformă îi zâmbea la fel de politicos precum vorbise. Plăcut surprins, profesorul își ridică ochii și zâmbetul spre cel ce-i vorbise răspunzându-i
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
în parc deoarece acel loc îl inspiră. Spre surprin- derea a nouăzeci la sută din populația matură a globului, primăria amenajă în două zile un loc special în centrul parcului cu bănci stil retro și o mulțime de lăzi cu nisip pe o suprafață de marmură pe care profesorul le umplea zilnic cu cifre și desene de neînțeles pentru profani. Să nu ne facem iluzii asupra ineficienței unei asemenea investiții! O comisie de matematicieni confirmase faptul că aparentul joc al profesorului
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]