4,526 matches
-
Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic. Acesta ridica din când în când capul și surâdea către tovarășul său. O apucară înspre biserică, ce se vedea pe deasupra caselor, ajunseră la marginea pieței, străbătură apoi alte străzi pline de noroi, peste care stăruia un miros agresiv de mâncare gătită. Uneori câte o femeie, în mână cu o farfurie sau o unealtă de bucătărie, își arăta pentru o clipă în prag chipul curios. Trecură prin fața bisericii, apoi pătrunseră într-un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și abuzuri fulgeră brusc și despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată, împotriva ei înseși, a delăsării care ar fi vândut-o nu doar dușmanilor, ci dușmanului care zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-al unei deznădejdi elementare. În celula umedă, obligată să se descopere, să se cunoască și să se apere, învățase altceva și mai mult decât la școala de arte frumoase. Rămânea multe nopți trează. Căutând, în formele de relief
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumina lor, parcă... Bologa își curmă brusc vorba, căci fâșia de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de spini... Într-un târziu, mergând mereu, Klapka zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși înadins ca să se întoarcă cu groaza
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai stăruiau scântei multicolore, mângâietoare... O luară pe ulicioară. Noroiul era mai cleios. Bologa simțea cum îi tremură genunchii. I se părea că duce în spinare o piatră de moară. Și inima îi era atât de sângerată și totuși atât de plină de o dorință mare, că îl tortura o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Italia. Mâine-poimâine trebuie să sosească. Într-o săptămână ne va lua locul și peste alte câteva zile noi vom fi în Ardeal, pe frontul... Ochii lui Bologa îl ardeau. Tăcu brusc și lăsă capul în pământ, examinîndu-și cizmele pline de noroi și tremurîndu-și nervos genunchii, în vreme ce Apostol porni de colo până colo, ca un lup în cușcă, respirând greu, cu tâmplele dogorâte. Peste două minute apoi, cu o hotărâre nouă, locotenentul se opri iarăși în fața lui Klapka: ― Domnule căpitan, te rog
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
statornicit frontul, a făcut calea aceasta de sute de ori. Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. Cizmele cu carîmburi înalți i se scufundau până din sus de glezne în noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. Schimbă două vorbe cu plutonierul zgribulit și apoi îl trimise la baterie. Bologa se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ei, te rog, treci colea... Aide... A, dacă ai ști ce veselă mi-e inima că te văd teafăr! Căci doctorul Meyer ne spunea și ne asigura, firește cu părere de rău, că dintr-o grămadă de carne tăvălită prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, îndată după respingerea atacului, e imposibil să se mai ticluiască un locotenent de artilerie, chiar de și-ar aduna știința toți medicii din lume, și că numai mila lui Dumnezeu mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în sat. Când ajunse mai aproape, îl văzu Klapka și îi făcu semne cu mâna să se grăbească. In mijlocul artileriștilor se afla un ofițer român, oacheș, cu o mustăcioară neagră, mică, tunsă, cu capul gol și uniforma plină de noroi, iar mai departe, păzit de patru huzari înarmați, stăteau vreo șapte soldați, cu fețele strâmbe de groază, uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor. ― Bravo, bine că vii să ne scapi din încurcătură! strigă Klapka cu o curiozitate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de sprijin, l-au părăsit ca niște prieteni neputincioși și fricoși. Se plimba grăbit prin sistemele falnice de înțelepciune, bătea la toate porțile, din ce în ce mai înfricoșat, dar îndată ce se oprea și ridica ochii spre strada biciuită de ploaie și mânjită de noroi, spre câmpurile și dealurile înverzite și spălate, spre văzduhul cutreierat de nouri bulbucați, simțea deodată cum în sufletul lui se prăbușeau toate clădirile monumentale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adevăratul înțeles, nelăsând în urma lor nici măcar ruine, ci numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și zise tot zîmbind: ― Dintre toți oameniii, filozofii simt cel mai anevoie adevărul dumnezeiesc, pentru că ei caută cu mintea cea slabă pământească pe Dumnezeu, și nu cu inima credincioasă și atotcuprinzătoare! Când omul își uită obârșia cerească și scormonește în noroi ca să afle rostul tainelor lui Dumnezeu, cum să se înalțe sufletul și cum să culeagă înțelegere și împăcare? Întrebarea preotului pluti un răstimp în razele de soare, apoi se destrămă într-o tăcere prelungă. Apostol se uită în pământ, copleșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
patru, fiecare pe câte un copac, toți cu capetele goale, legănîndu-se foarte ușor, parcă numai de vântul stârnit de goana mașinii. Cei doi de la margini întorceau spatele și aveau opinci în picioare. Unul din mijloc cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele în șanțul șoselei și, din fața umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător În orbite. Hai, Sandule, gogoși din astea nu Înghit nici măcar eu. Să fim serioși, suntem În prima linie la aruncat cu noroi În oamenii buni... Cum vrea unul să facă bine sar ceilalți și Îl trag În jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenții bune... Sandu Șpriț nu se lasă cu una cu două: Eu zic așa! Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu se lasă invitat. Băi, băieți, cine n-are bătrâni trebuie să Îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-a binelea. Știți că a fost și la Ștefan Gheorghiu, v-am mai spus... Nu că dau cu noroi În instituțiile regimului trecut, erau bune și ele. Și socră-miu a fost respectat În cartier și În viață. Da’ acu’ m-a lăsat fără cuvinte. I-am zis lu’ a mea măi, nevastă, tac’tu a plecat fără să spună
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de stânci și deveniră: Rozele dulci, rubine; foile: Smaralde, iară crinii {EminescuOpIV 91} Diamante. Sângele său Se prefăcu în aur, iară mușchii Se prefăcură în argint și fier. Din carnea-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru; Oamenii. Spre a-l batjocori până și-n moarte Ne-am născut noi, după ordin divin, Făcuți ca să-și petreacă Dumnezeul Bătrân cu comica-ne neputință, Să rîdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cade Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi, Spre-a fi un îngeraș precum se cade. Ș-apoi ce bine-i ca s-o credeți voi! Cine-ar ghici v-odată cumcă șade Un demon crud în suflet de noroi? Cu vorba înger însă eu săracul Mă voiu scuti de a descri - pe dracul. {EminescuOpIV 205} CUM NEGUSTORII DIN CONSTANTINOPOL Cum negustorii din Constantinopol Întind în piață diferite mărfuri, Să iee ochii la Efenzi și popol, Astfel la clăi de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mai strimt decât Fidenii; și totuși aicea viața-mi Voiu s-o petrec, uitat de ai mei, uitîndu-i pre dânșii, Dintr-un mal depărtat privind la Neptun turburatul. Oare acel ce la Roma din Capua pleacă pe ploaie, Plin de noroi, pentru-asta viața-i în han va petrece-o? Oare cel degerat lăuda-va cuptorul și baia Ca pe lucruri ce singure dau fericire vieții? Pentru că Austrul puternic te bîntue, vinde-vei oare Vasul în care-ai plecat, dincolo de valul Egeic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
facem din planeta noastră un impresionant cavou. Omul - acest copil problemă al naturii. Se degradează și natura. Începe să semene cu arta modernă. Natura a știut să facă și din ciulini o capodoperă. Cum scoate oare nufărul atâta frumusețe din noroi. Fără oameni, Pământul ar fi, evident, mult mai liniștit. Instinctele nu au acces la sublim. Un mare privilegiu al omului : poate să ucidă și sătul. Natura caută noi soluții. După un nou cataclism, s-ar putea să dispărem și noi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Zeii s-au oprit pe Olimp. Omul a ajuns pe Everest. Oedip țipa al zei. Noi - unii la alții. Nu mai construim piramide. Sunt prea greu de descifrat. Încă nu e clar dacă am fost zămisliți din lut sau din noroi. Cu excepția banului, omul a îngenuncheat toți zeii. Primul mare balcanic a fost Ulise. Multe speranțe zidiseră românii în fiul Anei și al lui Manole. Zeii au dispărut pentru că nu au reușit să-și reprofileze disperările. Omul este o ființă căzută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fiorii cosmici sunt apanajul spiritului. O pasiune înseamnă un plămân în plus. Important e să nu obturăm canalele speranței. Lasă începuturile să fiarbă în tine! Prietenul adevărat se oprește primul din aplaudat. Marea artă știe să caute cerul și în noroi. Mântuirea vizează conduita morală, geniul - performanța profesională. Libertatea trebuie blindată cu responsabilitate. Bunătatea este un eșantion divin. În materie de conștiință, negocierile ar trebui să fie prohibite. Universitățile trebuie să fie trusturi de creiere încinse. Nu lăsa lumea să hiberneze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să nu ne schimbăm. Dar să ne fie mai bine. Stau unii toată viața în noroi, cu speranța că vor scăpa de reumatism. Tinere, în literatură nu se mai vine. Acum se pleacă. Dintr-o doză mică nu pot ieși capodopere. Atât comunismul cât și fascismul au apărut pe lume ca speranțe. Stresul crește proporțional cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
orice ideal este realizabil. Nu schimbăm lumea ponegrind-o. În capodoperele moderne abstract e simbolul, nu semnul. Pleci în viață drept Don Quijote și ajungi, spre final, un venerabil Sancho Panza. Suntem mori de vânt în curenții timpului. Nu chiar orice noroi are virtuți terapeutice. Îmi pun speranțe în moștenirea discreditatului Don Quijote. Și actorii care duc tava cred că sunt geniali. Nu trebuie să aștepți bătrânețea ca să înțelegi că ai navigat pe bălți, nu pe oceane. Mulți vor să ajungă spuma societății
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aval. Proștii au reușit să pună inconștiența în ofensivă. Prostul are permanent satisfacții totale. Este o adevărată artă să poți ierta fără să fii luat drept idiot. Imbecilii nu se apropie de oamenii superiori decât pentru a-i zugrăvi cu noroi. Imbecilul știe că nu este considerat viu, dacă nu batjocorește cadavre. Preluat de mass-media, golul își amplifică teribil rezonanța. Imbecilul este convins că inteligența l-ar incomoda cumplit. Proștii sunt vremelnici, prostia - nu. Principalul izvor al răutății este tot ignoranța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă, de regulă, găsește numai noroi. Arta încearcă să ne mângâie perisabilitatea. Măcar arta trebuie să se ia de piept cu implacabilul. Arta autentică înseamnă un tulburător concubinaj cu absolutul. Creatorii de artă știu că nu orice val de ceață devine curcubeu. În lumea artelor, insultele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este, deocamdată, singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori, calitățile secundare duc spre scaune principale. Țăranul nu va putea scăpa de noroi decât pe soclu. Exilul este aventura viermilor care pleacă dintr-o rădăcină de hrean cu speranța că vor ajunge într-o sfeclă. Democrația a reabilitat erezia de a spune nu. Globalizarea pare să uite că diversitatea este prima condiție a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]