9,057 matches
-
Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte, la masa așezată sub un nuc (doar unul a mai rămas din cei trei) și se bucură de revederea cu mine. Las bagajele jos și inspectez toată curtea. Livada cu pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși Încă mai aveau fructe pe crengi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator. Și ca să-i fie sufletul ușor i-am făcut și o pomană lui Ghiță, anuntând frații, cumnații și nepoții, astfel că am pus câteva mese sub cei trei nuci din curte și am tras un chef pe cinste.În anul acela, de Crăciun nu am avut porc Însă părinții mei nu ne-au lăsat fără să avem pe masă preparate din porcul lor. După ce ai mai crescut, nu trebuie
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-nchină cucului; Nici pentru mine, Nici pentru tine; Ci pentru budihacea de la groapă, Să-i dai vacă de vacă Și doi boi să tacă. Ba îl petreceam până la biserică și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau cu dânsele. Și ca să mă scape de belea, m-au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înțeles că durerile și bucuriile satului trec prin toată ființa ei, iar apoi le dă glas. Asta nu plăcea la lume. Lăcrima, dar satul nu uita că toate fărădelegile ieșeau uneori la suprafață prin cântecele ei. Frunză verde, foi de nuc Ionel, băiat uituc și-a lăsat cușma-n nuia La drăguța altuia. și-a tunat și- a fulgerat Tot cu ghioage sub șopron În șălili lui Ion. Iară el pe pat zăcând Zice că s-a’nchedecat De’o cioată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și porniră spre casa părintească. Drumul era greu, rupt de ape, iar caii mergeau liniștiți. Într-un ceas vor fi în sat. O neliniște îi cuprinse inima în timp ce urca dealul de la Leoști, tresări speriată, apoi zâmbi. Ajunsese pe drumul cu nuci. Copacii, de o parte și de alta, țineau soarele la distanță, căutând să se usuce. Aveau frunzele de-un verde rar, smarald, mirosea a nuc și asta o liniști încă o dată. Privea vrăjită drumul și sălta când vedea câte o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cuprinse inima în timp ce urca dealul de la Leoști, tresări speriată, apoi zâmbi. Ajunsese pe drumul cu nuci. Copacii, de o parte și de alta, țineau soarele la distanță, căutând să se usuce. Aveau frunzele de-un verde rar, smarald, mirosea a nuc și asta o liniști încă o dată. Privea vrăjită drumul și sălta când vedea câte o pasăre prinsă de puhoaiele de apă și amestecată cu pământul negru al ogoarelor. Nu au scos nicio vorbă. Priveau satul de sus, ulițele sale pline
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o veste adusă de păsările călătoare. Astăzi mă uit cum se scutură polenul de la florile de tei ca niște lacrimi. Uite, acu’ o să treacă și vara, odată cu secerișul grâului, toamna va trece și ea tot atât de repede, cât ai bate un nuc. Va veni iarna. Si iar se încheie un an cu șampanie, pocnitori și artificii... De la un timp bucuriile au devenit ca timpul: trec repede. Tot așa se încheie un ciclu de 4 ani în care trebuie să votăm... Simțim doar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
trecut de jumătate, pe cadranul mileniului care își grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Avusese grijă ca la imediata întoarcere de la cimitir să ne cheme grăbit la consiliul de familie, să se considere iarăși capul familiei și să înceapă licitația, deși lacrimile mele nu se uscaseră încă pe obraji. Stăteam aliniați pe “studioul” de nuc, cu vitrine curbate, pe care mama mea plătise un amar de bani și chinuise cu acul ca să-l plătească în zeci de rate și așteptau grăbiți să plec, să-l poată vinde cu doi lei. Dac-aș fi putut să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
uită către tavanul stabilimentului. Ba da, Gore, lasă-mă, că mă podidește plânsul șio cer pe-aia cu un părinte poate crește șapte, opt copii sau zece, dar zece copii cu minte nu pot crește un părinte... Tii, și mâncam nuci și porumb fiert ca spartu`, iar mama punea murături. Numa` gogonele uite-așa, cât pumnu`, numa` conopidă trufașă și castraveți orgolioși, gogoșari roșii de emoție și varză de cerea ulei pe ea. Nu era cu bunica atunci, da` tot ulei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
EminescuOpIV 505} Ș-apoi taci ca nu cumva Să audă-o floare C-ai șoptit așa ceva; Din ascunzătoare S-ar roși - mai, mai așa Cum o oarecare. Cum te uiți așa, năuc, Și-n gândiri te-nsinguri, Ești tu ziua lângă nuc, Ești tu noaptea-n crânguri, Să te iau și să te duc, Să fim numai singuri. Ș-atunci n-om vorbi de fel: Vorba este pleavă. Când se iubesc doi astfel, - Inimă bolnavă - Atunci tac, tac cumințel, Noaptea în dumbravă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește piscurile. Arta se naște din concubinajul speranței cu disperarea. Arta polemizează misterul vieții. Universul încape într-o carte, iar cartea într-un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Junimii... În fundul crâșmei se afla așa numitul „bârlog al junimiștilor”, cu „două mese lungi făcute dintr-un stejar bătrân, crescut în vestita cetate a Neamțului, lucrate de Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de Rivalet, din grădina lui,... Două cofăiele au fost dăruite de Caragiani, aduse de el din Macedonia, având încrustate desene naționale, iar cercurile și coada cofăielului erau lucrate din lemn de trandafir. Stacanele, în număr de 12, după cei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de nefirește ca a noastră. Ele n-a făcut drumul lung al condensării ideilor în cranele poporului, sunt prin urmare ceva ce nu că nu poate fi priceput, ci conceput; sunt inele din dezvoltarea unui cap străin, [o] ramură de nuc din care, crescut deja pe jumătate, ai vrea să cultivi un trunchi de stejar; pe când numai din disoluțiunea acelei ramure în pământ se pot trage atome constitutive și pentru stejar. ["PUSTIU"] 2285 Când intri iarna într-o cameră rece ți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
măr, Dzierzek după el, sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care voia să se înăsprească prin răceală. Modul cu care-a venit cu cățel - cu purcel din Galiția. Gramatica lui Ollendorf. Maria Buicliu. Vlachos. ["CÎND AM VENIT DE LA BLAJ"] 2257
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu drag și o însoțește peste tot. Numai la școală nu poate merge cu ea și din această pricină e tare supărată. Mare i-a fost mirarea Martei când a venit de la școală și a vazut-o pe veveriță adunând nuci lânga scorbura ei. -Ce faci cu nucile? Ai inceput să te pregătești deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
fi înțeleasă de cei care nu vor s-o priceapă! Este numai pentru cine are răbdare, puțină bunăvoință, nu este atât de rafinat sau cultivat și, face parte din marea masă a muritorilor de rând... ca și mine! Autorul La nuci Baraca lungă cu toate birourile conducerii era poziționată pe malul Canalului; se avea astfel, perspectiva întregii lucrări. La distanță se zărea o plantație întinsă, verde, cultivată cu porumb, un drum de pământ bătătorit și o fermă părăsită de atâta căldură
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
obligatoriu însoțit de Șeful reparațiilor sau Laur, fiind cel mai în vârstă din birou după șeful. Într-o zi, la prânz îi spune lui Kenan: - În pauză, ce-ar fi să mergem peste drum?! în paranteză canal. Am văzut niște nuci în depărtare... vreau să fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și se întinde moleșit în iarba moale. Laur se urcă voinicește în copacul plin, atât de plin, că îl loveau nucile în căpățână; în vreme ce punga de nailon se umplea văzând cu ochii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
loveau nucile în căpățână; în vreme ce punga de nailon se umplea văzând cu ochii, zărește două fete ieșind din ierburi și apropiindu-se atât de repede, că nu a putut spune nimic: - Ce faci acolo? - îl interogă una dintre fete. - Adun nuci, deseară trebuie să mă dau mare în fața soției... vreau să fac dulceață! Am aflat rețeta! - Nu știi că e păcat să te cațeri în nuc? Este pom sfânt, uite pe la poale câte nuci găsești și nu trebuia să urci după
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că nu a putut spune nimic: - Ce faci acolo? - îl interogă una dintre fete. - Adun nuci, deseară trebuie să mă dau mare în fața soției... vreau să fac dulceață! Am aflat rețeta! - Nu știi că e păcat să te cațeri în nuc? Este pom sfânt, uite pe la poale câte nuci găsești și nu trebuia să urci după ele. Coboară imediat! Fără să mai spună nimic altceva, au pus mâna și au început să adune nuci, iar Laur când s-a dat jos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acolo? - îl interogă una dintre fete. - Adun nuci, deseară trebuie să mă dau mare în fața soției... vreau să fac dulceață! Am aflat rețeta! - Nu știi că e păcat să te cațeri în nuc? Este pom sfânt, uite pe la poale câte nuci găsești și nu trebuia să urci după ele. Coboară imediat! Fără să mai spună nimic altceva, au pus mâna și au început să adune nuci, iar Laur când s-a dat jos a trebuit să țină doar punga... și gata
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că e păcat să te cațeri în nuc? Este pom sfânt, uite pe la poale câte nuci găsești și nu trebuia să urci după ele. Coboară imediat! Fără să mai spună nimic altceva, au pus mâna și au început să adune nuci, iar Laur când s-a dat jos a trebuit să țină doar punga... și gata s-a umplut. Avea acum nuci prea multe culese și a strigat fericit de recoltă: - Kenane... n-ai o pungă? Ele zâmbeau de punga lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
urci după ele. Coboară imediat! Fără să mai spună nimic altceva, au pus mâna și au început să adune nuci, iar Laur când s-a dat jos a trebuit să țină doar punga... și gata s-a umplut. Avea acum nuci prea multe culese și a strigat fericit de recoltă: - Kenane... n-ai o pungă? Ele zâmbeau de punga lui și de Kenan, care se ivise din iarbă zburlit, cu ochii mijiți de somn, - Nu-ți ajunge nici pentru jumătate de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
București, de complexul Agronomie, de tinerețe și le venea să plângă și le venea să râdă, iar când s-a făcut ora unu fără un pic fetele le-au spus: - Noi vom fi și mâine si poimâine, totdeauna aici, la nuci, fiindcă ne-a plăcut să stăm de vorbă cu voi și, am râs mult, poate niciodată nu am râs atât de mult ! Erau tineri, erau drăguțe, dar îi așteptau muncitorii, țăranii și generalul! Fir-ar el să fie de canal
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]