KorAP: Find »[drukola/base=oală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...165 >

4,111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

comun cu țăranii. Spunea că ar trebui să ne ocupăm cu timpul și de agricultură, dar o spunea cu regret, de parcă ceva s-ar fi pierdut definitiv, iar eu luam din portbagajul automobilului o adăpătoare de fier, mare cât o oală de supă. Una din astea avea să fie prinsă în șuruburi în grajd pentru fiecare cap de vită. Când vaca avea să-și aplece capul ca să se adape, apăsa automat pe clapa de fier, ventilul se deschidea și apa proaspătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
sat într-un număr destul de mare, nici nu putea fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
asta - avea în sfârșit să-și facă viața mai senină și transparentă ca un cristal. Așa cum i se întâmpla tatei cu Hasselblatt și cu Leica, la fel pățeam și eu cu numele noi, de pildă cu Terra sigillata, denumirea dată oalelor roșii lăcuite, ale căror cioburi tăioase puteau fi găsite pe câmpia unde odinioară se aflase tabăra legiunii romane și ale căror ornamente îmi aminteau, de departe, imaginile de pe vasele din cartea lui Onkel Rodolph. Armin și cu mine ne dăduserăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

Mark își acoperi urechile cu o pernă. —O, ăăă, duminică, păi, nu prea știu ce să zic... e vorba de Mark, știi... nu, nimic grav... uite cum facem, pot să te sun eu în câteva minute? Trebuie să... aduc o... oală. Pa. Mark lăsă perna deoparte. — S-aduci o oală? Ce înseamnă asta? Acum o să-și dea seama că ceva e-n neregulă. — De ce te-ai mai deranjat să-ți acoperi urechile dacă auzeai oricum? Atunci pot să mă prefac că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
duminică, păi, nu prea știu ce să zic... e vorba de Mark, știi... nu, nimic grav... uite cum facem, pot să te sun eu în câteva minute? Trebuie să... aduc o... oală. Pa. Mark lăsă perna deoparte. — S-aduci o oală? Ce înseamnă asta? Acum o să-și dea seama că ceva e-n neregulă. — De ce te-ai mai deranjat să-ți acoperi urechile dacă auzeai oricum? Atunci pot să mă prefac că nu mă privește în nici un fel. Dacă tot ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Kieran păru la fel de nefericit ca și mine când își primi farfuria. Din moment ce nici unul nu se poate gândi la ceva care să-l facă pe celălalt să se simtă mai bine, ne-am luat furculițele resemnați. Era ca în basmul cu oala fermecată cu porridge, care nu se termina niciodată indiferent cât mâncai. Epuizați de mâncare și de emoții, am renunțat amândoi în același timp. Dar experiența dizolvase tensiunea dintre noi, era ca și cum am fi supraviețuit împreună unei prăbușiri de avion. Reușisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

lumină. De altfel nici nu era nevoie, căci chipurile ni se deslușeau destul de clare. Văzui atunci că arătarea în alb, cu cămășuța până la glezne, nu era un copil ci o femeie slabă și măruntă și nu în prima tinerețe. Între oalele de pe perete atârna un violoncel. - Ioșca, cine cântă? întrebai cu vocea ridicată, așa cum vorbeau și ei între ei. - De când Ianca a surzit nu mai cântă nimeni, răspunse el. Zece ani, seară după seară, i-am cărat balena la operă. „Ioșca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez, mamă, îi răspunsei indispus că mă distrage de la treabă, așa cum mă găseam, numai în izmene, aplecat deasupra acuarelei de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le pună la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

puțin după ora zece dimineața. — La mulți ani, Kidd, spune el În timp ce ea Îi ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc, domnule. Și la fel și dumneavoastră, domnule. — Știi pentru ce am venit atât de devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Și costumul obișnuit pentru sâmbăta seara În oraș? Haina de catifea neagră și pantalonii de lână gri? — Da, mulțumesc. După ce Smith ieși din cameră și Închise ușa În urma lui, se dădu jos din pat și Își goli copios bășica În oala de noapte. Întorcându-se la lavoar, simți, ca de obicei, un mic junghi de vinovăție la gândul fetei În casă a cărei sarcină era să o arunce, dar Îi era prea lene să Își pună halatul și papucii și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
slujba de secretar În biroul de avocatură care Îl adusese la Londra și poate ar fi lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
propriei vezici (fără Îndoială, rezultatul libertinajului din tinerețe) și a nevoii de a avea la Îndemână o modalitate de ușurare, pe parcursul cinei, care să nu presupună drumul lung până la toaleta de la piciorul scării principale. I se puse la dispoziție o oală de noapte, ascunsă după mai multe paravane la un capăt al salonului privat, iar eventuala stânjeneală fu eliminată de conversația sonoră și animată purtată ori de câte ori oaspetele de onoare trebuia să se retragă brusc În spatele lor. Săptămânile trecură, iunie Îi făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

hanseată, iarăși despre necazurile fără sfârșit ale hughenoților și, prin comparație, despre Bordeaux și Lübeck. În treacăt i-am bălăcărit pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat scaunele tari cu cele moi, am invocat apoi puiul duminical din oala oricărui francez și ne-am certat - în timp ce, după supa de pește, prietenii mei savurau o mâncare de râșcovi cu momițe de vițel pane - în legătură cu sărăcia din timpul Iluminismului, după atâta progres. De asemenea, importantă pentru noi era și întrebarea, neprescrisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
împrăștiat mirosul de praf de pușcă.“ E drept că mâncărica de ciuperci și terciul de urzici au făcut din mine bucătar și gazdă, dar premisele chefului meu, care nu m-a părăsit nici până astăzi, să amestec ingredientele într-o oală, să umplu asta cu aia, să le produc, prin adaosuri, un gust deosebit și să-mi imaginez, în timp ce gătesc, oaspeți vii sau morți, s-a anunțat încă de la începuturile perioadei de foame care mă rodea, atunci când rănitul vindecat a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
rât și din urechile groase, să se închege numai și numai de la sine. După care începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic, într-o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim gust. Atunci când, spre sfârșitul anilor ‘60, așadar într-o vreme încărcată de proteste, în care mânia, supărarea, furia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și vedeam pe geam în stânga și-n dreapta o regiune deluroasă și nu mă gândeam la nimic sau numai la fleacuri. Atunci când o doamnă în vârstă, care ședea vizavi de noi și purta o pălărie dinainte de război în formă de oală, s-a plâns fum, a arătat cu un deget ascuțit spre plăcuța care interzicea fumatul, a început să tușească demonstrativ și nu mai înceta să se lamenteze, ba chiar a strigat cu glas pițigăiat după conductor și s-a pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și mai multe găini încă nejumulite. Ca valoare de schimb pentru gresia roșie de Main pentru un mormânt dublu, îi revenea un batal bun de tăiat, ale cărui costițe și a cărui carne moale de la burtă își găseau drumul în oala cu legume. Placa de piatră pentru un mormânt de copil se dădea pe două gâște bune de tăiat de Sfântul Martin; nouă ne plăceau mărunțișurile - aripi, gât, inimă și pipotă - în supă grasă. Pe toți i-a hrănit, pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie de intensități diferite, ședea lângă aragazul pe care erau puși cartofii la fiert. „Întotdeauna mi-a plăcut să-i aud cum bolborosesc ei acolo în oală“, spunea, „înainte, când găteam pentru Lenchen și pe urmă pentru Klärchen...“ Să vorbească mult nu-i mai plăcea, era mulțumit atunci când Ute îi dădea un sărut de noapte bună - „Dar unul adevărat, pe gură“. Și sora mea? Întrebarea ei, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
ceva ce nici la Berlin, nici la Paris nu învățaserăm încă să fim. Gemenii zbierau individual sau simultan, la care cel de acum înainte tată și-a lăsat după cea de-a treizecea sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu acid pe plăci de cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați gemeni inegali. Puținii noștri prieteni parizieni erau uimiți, fiindcă Anna și cu mine apăream din senin, ca într-o piesă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

ulițele să perd În labirinte. Nu mi-a roit pân creieri să iau vro droașcă, iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le soilesc, ca să nu-mi uit zodiile. La douășpe ziua am dat șfară În redacție și la Lucrările Sanitare că mă pleznise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
aia, că așa mi-a venit pă chelie.“ Fumurili o să-i vină dă hac lu Limardo, mi-am zis la mine În glagore. N-avusese Încotro și se dase de gol. Da dă ce n-a lăsat să plătească altu oalile care iel le-a ciobit? Un gagiu d-acolo niciodată nu-și vinde pontu. De-ați fi văzut ce chestie nașpa a pățit Zarlenga. A dat dân umeri și-a scuipat parcă nu iera la el acas. S-a potolit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
dă indian iute și harnic, gata să cumpere mereu tot soiu dă nemicuri doar să-i deie răvașu. Ia cântă-mi tu, don Mascarenha, patroane, cine-a fost ageamiu care-l ajuta În patriotizmu lui? Taman șpilăru cu mustăți pă oală care-ți toarnă acu la urechi așa chestii-trestii pă bune. Ăle dintâi furtișaguri care le-am făcut au spânzurat dă propteaua pirogii, prima mea amintire dă suvenir i-o apă frunzie, care s-oglindea foile În ea și plină stup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am demarat, și chiar că atuncea a luat-o văzduhu la trap, parcă făceam baie În oala cu lături, și unu dejuna un sanvici cu cârnaț, altu un rulouaș cu salam, unu un panetun, altu juma dă clondir dă Vascolet și ăl dă dincolo o milanesa rece, da toate s-a petrecutără mai curând aldată, când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]