6,770 matches
-
nu vedea nimic ieșit din comun în ceea ce se petrecuse și eu îmi făceam gânduri degeaba... Genny s-a grăbit la culcare, a intrat sub pled și în scurt timp a adormit. Avusese mult de lucru la fabrică și era obosită. Când am ajuns și eu în pat, eram plin de dorință și-am tras ușurel pledul de pe ea, admirându-i goliciunea. Încă de la prima noastră noapte de dragoste, obișnuia să doarmă fără chiloțel și cu obișnuitele sale cămășuțe de noapte
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
Clipele rebele ce au fost absente Au rămas pe coama unui singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă mai visez, A strigăt odaia, eu eram doar mută Recompun esența ce îmi este crez. Ropotul de cai și o șa în vânt E atâta verde, ei și-au luat avânt
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
căzuse-n plâns... Nici nu-l întrebasem să-mi răspundă, „cine?” Și-am simțit cum cerul se surpase-n mine, Din copilărie suntem toți aici, Cătălini de-a valma, dar și veronici... Într-o lume strâmbă și tot mai obscenă Obosiți actorii sunt mereu pe scenă, Tainic îmi pătrunde în cuvânt fiorul- Vino la Teatru, a murit „Sufleorul...” Referință Bibliografică: Sufleorul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SUFLEORUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379715_a_381044]
-
speranțele ei s-au năruit căci, după expresia ochilor lui, a înțeles că nu are noutățile așteptate. - Regret doamnă... Vă rog să mă credeți, dar asta este situația! i-a vorbit comisarul privind-o cu milă pe femeia cu față obosită și cu ochi încercănați. Avem câteva date pe care le exploatăm. Oamenii mei și nu numai, sunt în teren. Căutăm câțiva indivizi dubioși ce pot avea legătură cu dispariția fetei... - Domnule ofițer, arestați-i ca să vă spună tot ce știu
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Când Tudor i-a deschis ușa, a rămas câteva secunde în prag și s-au privit lung și întrebător în ochi. Nu a fost nevoie de cuvinte. Amândoi au înțeles și la amândoi au apărut lacrimi în ochii triști și obosiți... * După primele momente de surpriză și speranță, Iuliana s-a dezmeticit și a vrut să deschidă fereastra și să strige după ajutor. Era convinsă că omul în uniformă de poliție de la poartă o va auzi și o va salva. Nici
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
de atunci. Dumnezeu să-i ajute și să fie bine! Este o fată tânără și este păcat! - Bine, Emanuela ! Te rog să mă scuzi pentru deranj, te las să te odihnești, ai avut o zi grea... - Da, chiar sunt foarte obosită. Am nevoie de un somn bun. - Bine, noapte bună, Emanuela! - Noapte bună, Dorina! Emanuela a închis apelul cu Dorina și, în timp ce forma numărul de telefon al părinților, intră în bucătărie să așeze ibricul pe foc, ceea ce și făcu cu gesturi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
care sunt cuprins de teamă, De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamă La pieptul tău dorința să mi-o culci, M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară, Când timpul curge greu și obosit, Un greiere ce scârțâie-o vioară În grâul copt ce trebuie cosit. Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară În adâncimea verde-a codrului, Că te doresc, la fel ca prima oară, Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
-n care sunt cuprins de teamă,De nostalgii ce-s dureros de dulci, Ascultă depărtarea cum te cheamăLa pieptul tău dorința să mi-o culci,M-aș pierde-n tine așa... ca într-o vară,Când timpul curge greu și obosit,Un greiere ce scârțâie-o vioarăîn grâul copt ce trebuie cosit.Ca ochii umezi, blânzi, de caprioarăîn adâncimea verde-a codrului,Că te doresc, la fel ca prima oară,Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului...E ora
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
plictiseai niciodată să-mi spui în fiecare seară a copilăriei mele aceeași poveste preferată”Cei trei purceluși”, de zeci,de zeci de ori. Retrăiesc nostalgic, melancolic, clipele temelor făcute împreună pentru a doua zi,când poate puțin neglijent, poate puțin obosit, poate dornic de a merge mai repede la joacă cu ceilalți copii nu reușeam să întrunesc cerințele unei eminete învățătoare, chiar dacă tu erai și atunci mătușica și nășica Giculeț. Nu ai făcut rabat, nu ai făcut nici o negociere între sentimente
HORIA ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ PRIN RUPEREA VARICELOR ESOFAGIENE DIN CIROZA HEPATICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379751_a_381080]
-
PRINTRE ÎNGERI, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017. Îngerii din noi, fi-vor toți aproape, Unii mai curând, alții mai departe... Căci veniți pe lume de ei însoțiți, Tot asa pleca-vom, doar mai obosiți. Am venit pe rând, într-o lume-n care, Vom pleca la fel și la întâmplare... Fără să alegem, fără să-ntrebăm, Venim cu un înger și la fel plecăm. Și-apoi într-o lume, de îngeri purtați, Fi-vom
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
frunte, lauri vestejiți, Ne-om simți curați, ne-om simți iubiți. Citește mai mult Îngerii din noi, fi-vor toți aproape,Unii mai curând, alții mai departe...Căci veniți pe lume de ei însoțiți,Tot așa pleca-vom, doar mai obosiți.Am venit pe rând, într-o lume-n care,Vom pleca la fel și la întâmplare...Fără să alegem, fără să-ntrebăm,Venim cu un înger și la fel plecăm.Și-apoi într-o lume, de îngeri purtați,Fi-vom
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Acasa > Literatura > Proza > PIERDUTA LUME Autor: Mircea Dorin Istrate Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fost-am și eu odată, cândva, demult, într-un timp de aur pe care gândul meu cel obosit începe de-acum să-l scape tot mai des în ceața uitării, un copil neastâmpărat și zburdalnic care, înmuia în miezul verilor ce se topeau la căldura soarelui, clipa veșniciei. Eram pe-atunci nimicul cela fără de griji, pus mereu pe
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
în direcția Kaptalan-Komoros, unul din caii mei a murit...Eram la marginea satului învăluiți în pânza densă a unei ceți ce se lăsase peste tot pământul, într-o dimineață, pitisem caii și căruța într-un lan de porumb, eram foarte obosiți, peste zi muncisem de ne spetisem cărând la muniții. Acum ne odihneam, eu dormeam pe câteva brațuri de coceni lângă botul cailor, focul se liniștise și, când totul părea că s-a sfârșit, mă trezește un răpăit scurt de mitralieră
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
brațele ușor deschise și ridicând din umeri. - Dar încotro ți-era drumul de te-ai rătăcit? întrebă nedumerit bătrănul. - Dacă îmi oferi ceva de băut și un loc de odihnă, îți voi povesti rătăcirea mea, zise tănărul pe un ton obosit și rugător. Stump îl scrută cu privirea, îl măsură din cap pănă în picioare, apoi, neobservănd nimic dubios la tănăr, îl pofti să ia loc pe un scaun aflat în fața colibei. După ce sorbi cu sete din paharul cu apă, Stump
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
la masă apoi să-și răsfire degetele prin păru-mi cârlionțat dar... tristețea îmi torturează privirea mă uit la buruienile ce-au invadat pridvorul și la ochiul de apă înecat în fântână lampa s-a înnegrit sub grindă un păianjen obosit își devorează prada nimic nu seamănă cu ce a fost ca un condamnat îmi descifrez vina apoi îmi împreunez palmele pentru iertare Referință Bibliografică: acasă printre iedera urcată peste horn / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul
ACASĂ PRINTRE IEDERA URCATĂ PESTE HORN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374777_a_376106]
-
inimă și o situație cu care se poate identifica. Ceea ce e admirabil pentru că, în felul acesta, cartea e pentru toate vârstele, gusturile, condițiile sociale, fără discriminare, la fel cum izvorul de munte, cu apa-i cristalină, potolește setea tuturor drumeților obosiți. Un amănunt interesant privitor la această carte: oarecarele cititor nu poate îngurgita dintr-o dată înțelepciune, peste măsura inteligenței și spiritului său. E nevoie de o deschidere totală și o voință spre cunoaștere pentru ca toate acestea să fie gustate și înțelese
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
-un Cuvântși Furtuna domolește-o-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospitAni...și secole, ... VII. SUBSTITUIRE, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vrăjită, I-atinge buzele-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia ... Citește mai mult SUBSTITUIREO ploaie-n noapte, nesfârșită,Cântă încet și parcă obosită,Cu vocea ei domoală, ruginită,O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită,Delir este povestea ei șoptită,Plutește peste frunza răvășită,Se-apropie și pleacă aiurită...Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Simpatie > O PAUZĂ DE-O MOARTE SĂ-MI IAU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură secunda, de-atâtea haine grele Aleargă fără-odihnă și de-o implor să stea, Întoarce obosită privirea către stele Dar de oprit nu poate, deși de vrut, ar vrea. E-un maraton sinistru în care-a fost înscrisă De la-ncepulul lumii, fără contract de-accept; Poate s-ar plânge-o clipă, dar lacrima-i închisă Într-
O PAUZĂ DE-O MOARTE SĂ-MI IAU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374800_a_376129]
-
un adio melodic ce urmează acele ceasului încet, întrerupt de un ticăit strident spre o altă lume și parcă acel cadran de realitate devine uriaș și totul pare să se oprească, să rămână agățat în rădăcini de univers. „Acum sunt obosită...aș vrea să dorm”...și a adormit la fel de calm ca ultimele cuvinte din vocea ei... era Mo. „Spune-mi cât mai am de trăit”...străfulgeră din nou printre crâmpeie de amintiri. Era un bărbat înalt, cu părul grizonat, care întindea
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
un copil a cărui ultimă zi de naștere atârna de speranțe și rugăciuni. Din părul castaniu și ondulat ce încadra un chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică a telefonului. „Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
toată ziua, erau pe jumătate adormiți și trebuiau trimiși la culcare în cel mai scurt timp. - Vreau să mă întind, i-am șoptit peste umăr lui Ovidiu, având convingerea că trecusem cu brio examenul din acea zi. - Așa devreme? Ești obosită? cum vrei tu, eu trebuie să rămân. - Dacă adorm repede, vorbim mâine dimineață, am răspuns, fără alt comentariu, strângându-l complice de mână, tot pe sub masă. A doua zi, în drum spre București mă întrebase, cu un zâmbet copilăresc: - Ți-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
le iubesc și le prețuiesc. Mi-a fost dor de Bucovina și acum, la nici un an de la acele frumoase întâmplări, îmi este și mai mare dorul de Bucovina! Într-un târziu, când am plecat de la Casa de Cultură, mă simțeam obosit și cred că nu doream altceva decât să ajung mai repede la pensiune, să mănânc și să mă culc. N-a fost să fie așa. Mai întâi, ne-am reîntâlnit în tabără cu Ica și Nicu Stancu, veniți acolo să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
Pietrele Doamnei”. Mi-a oferit-o în seara aceea ori peste două zile la păstrăvărie, nu mai știu. Cert este că o am, că este a mea și că sunt încântat! Era o seară plăcută, așa cum au fost și precedentele. Obosită, Silvia s-a retras. Eu am mai rămas să ascult versuri și amintiri sau snoave. Era plăcut. Participam uneori, dar numai la momente vesele. Nu puteam citi la lumina aceea, fără ochelari. Într-un târziu, după ce câteva persoane se retrăseseră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
mânca conștiincioasă tot ce i se oferea, asculta răbdătoare conversațiile celor din casă, dar fără să participe, era apatică, atunci când era silită să iasă din cameră și nu o interesa absolut nimic, din ce se întâmpla în jurul ei. Se simțea obosită și bolnavă, deși nu o durea nimic. Cel puțin, nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]