142,832 matches
-
bețiile crunte, fuga alături de Kit - oamenii Încep să vadă o lume al cărei chip preferă să-l țină la distanță, căci e lumea În care rânjesc hâde propriile temeri și mizerii sufletești. Frica de această realitate Îi determină să Închidă ochii și să Îl condamne pe Lewis. Kit, fiica cea mică a unui om de afaceri prosper, este singura care acceptă adevărul și nu este speriată de Lewis. Ea are curajul unui bărbat și nu se lasă intimidată, ci devine din ce În ce mai
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
pe hârtie. După ce elevii și-au finalizat tema, acesta „a strâns desenele [...] le-a Întors și le-a potrivit În așa fel Încât cotul de pe o schiță a devenit nasul alteia, iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apară o imagine În care fiecare detaliu făcuse cândva parte din contextul său original, contribuind În același timp la crearea unei imagini noi. Oare ar trebui să fac ceva asemănător? Dacă
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
istoriei sau despre abisul și degringolada psihicului uman. Am observat că ai avut un limbaj detașat, că ai reușit să faci cuvintele să curgă de la sine, ca o poveste spusă Înainte de culcare, dar nu unui copil ce te-așteaptă cu ochi mari să termini basmul pe care Începuseși a i-l povesti cu o seară Înainte, ci unui adult În toată firea ce teașteaptă cu mintea deschisă, pregătit să asculte o nouă opinie critică, dar rațională, tată, a unui scriitor de
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
toată firea ce teașteaptă cu mintea deschisă, pregătit să asculte o nouă opinie critică, dar rațională, tată, a unui scriitor de calitate. Adultul, spre deosebire de copilul care este Încă În formare și nu Înțelege În aceeași măsură viața, refuză să Închidă ochii și ascultă până la capăt istorisirea, comparând-o cu propriile experiențe de viață și Își dă seama pe parcurs de mesajul subtil pe care l-ai introdus și care probabil, i-a schimbat felul de a gândi și a vedea lucrurile
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
caz”. Un roman interesant ce se descompune și se recompune singur ca un puzzle, dar care rămâne totuși fără o esență propriu-zisă. Pornind de la mizeria anilor `90, Gospodinov expune cinic pe de o parte probleme conjugale, dar ne și deschide ochii asupra lucrurilor peste care trecem prea grăbiți zilnic și care au devenit parte a unui peisaj monoton. Deși cu o dimensiune mică, fiecare capitol reușește să relateze Într-o nuanță cenușie o concluzie clară, fapt admirabil, dar care Își pierde
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
boala mândriei; bunătatea iubirii va alunga din suflet o listă lungă de rele protivnice. Căci din fața ei se retrage ura, pizma, mânia, mișcarea furioasă, iuțimea, uneltirea, fățărnicia, pomenirea faptelor care ne-au supărat, dorința de răzbunare, fierberea sângelui din jurul inimii, ochiul dușmănos. Astfel turma acestor rele e alungată de simțirea iubitoare”<footnote Idem, De Oratione dominica, IV, P. G. XLIV, col. 1164C; PSB, vol. 29, p. 433. footnote>. Sfântul Grigorie, relatând istoria evreilor și șovăielile acestora În credință și virtute, zice
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cu toate acestea Însă, dacă păcătosul se Întoarce de la calea lui cea rea, Dumnezeu nu mai ține seama de relele trecute și-i arată marea Lui iubire de oameni dăruindu-i bucuria sublimei iertări: „«Ca o mie de ani În ochii Tăi Doamne, ca ziua de ieri care a trecut, anii lor vor fi nimicnicie» (Ps. 89, 3). Ce Învățătură luăm de aici? Că pentru cel ce s-a trezit Și revine iarăși la virtute, după Întoarcerea de la păcat, ca o
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Că pentru cel ce s-a trezit Și revine iarăși la virtute, după Întoarcerea de la păcat, ca o mie de ani i se pare mulțimea relelor, iar lui Dumnezeu i se pare o nimica toată, dacă omul se Întoarce. Căci ochiul lui Dumnezeu privește mereu ceea ce este prezent, neținând seama de cele trecătoare. Stăruința În răutate este considerată de Dumnezeu ca o zi sau ca o seară a nopții care a trecut Și a pierit, deși este disprețuită de cei ce
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
permită omului să participe Și el la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 97B; PSB, vol. 30, p. 340-341. footnote>. Îndumnezeirea continuă În cei care participă la trupul slăvit al lui Hristos și-și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi”. Trupul Îndumnezeit al lui Hristos este plin de energiile vii ale Duhului Sfânt și credinciosul, „umplut de sângele Celui care a făcut să țâșnească din nou izvorul pietrei”, se Îndumnezeiește prin această
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
bolnav pentru a comite incest sau a fi lesbiană și, În al doilea rând, cele două relații simultane duc la Îmbolnăvirea emoțională (suferință, gelozie, nesiguranță, violență) și labilitate psihică. Cristina iubește o colegă de facultate, Alexandra, cu care este În ochii lumii foarte bună prietenă. Cele două sunt diferite: Alexandra e fata cuminte de la țară, numită la un moment dat sfântă de către prietena ei. Cristina, noncomformistă În comportament și Îmbrăcăminte, Îndrăzneață, dar sensibilă și sufletistă jonglează cu chibzuință Între cele două
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
consecințele logice ale tuturor acțiunilor, de orice natură, inițiate cu vreun prilej sau altul. În plus, În forfota orașului canadian, trezit acum de-a binelea la viața sa tumultuoasă de fiecare zi, acuzele prietenului meu păreau catastrofal de absurde În ochii mei și ai tânărului meu prieten, care nu mai trăiam de cel puțin zece ani În acel imperiu al Erorii pe care Corneliu Îl Înfățișa și În postura sa trupească, pășind aplecat În față, privind numai În jos, vorbind cu
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
părăsire a lucrării lui Dumnezeu, o preferință a omului pentru plăcerea lui” (Fericitul Augustin); „forță spirituală prin care el (diavolul) acționează și asigură stăpânirea sa” (Sfântul Macarie Egipteanul); „foc ce arde” (Marcu Ascetul); „rană care dacă va fi ascunsă de ochiul doctorului, putrezește și devine fără leac” (Sfântul Vasile cel Mare); „demon al voinței” (Sfântul Ioan Gură de Aur); „odraslă care crește din noi, rău săvârșit prin libera voință a omului, odrasla poftei” (Sfântul Chiril al Ierusalimului)<footnote Nicolae Moldoveanul, „Dicționar
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
face omul nici un păcat de nu vor veni mai întâi acestea trei, și îl împart pe el întru toate răutățile : sau în uitare, sau în iuțime, sau întru neînțelegere. Din acestea trei se naște nesimțirea sufleteștilor simțiri și se face ochiul cel sufletesc, adică mintea, întunecată, și-l stăpânesc pe om toate patimile”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 108. footnote>. Originea păcatului se află în libertatea, voința și alegerea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
să facem o sinteză a celor șapte păcate capitale sau a celor opt gânduri ale răutății, am ajunge la trei: iubirea de arginți, iubirea de plăcere și iubirea de mărire: „pentru că tot ceea ce este din lume, adică pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume”, după cum spune Sfântul Ioan Teologul în întâia sa epistolă (I Ioan 2, 16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
în final la moartea sufletului, pentru că Hristos nu e recunoscut ca viață a lui. Prin păcat omul pierde îndrăzneala cea bună către Dumnezeu în rugăciune, deasupra lui planând neîncetat frica de moarte și de Judecata viitoare, iar glasul conștiinței, acest ochi al minții și „aspru judecător lăuntric, ce nu se poate cumpăra cu bani și nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, col. 214. footnote>, îl chinuie neîncetat. Însă, prin
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele se cam lăsa așteptat... Pe fundalul acesta monoton s-a petrecut totul, sau măcar începutul. Totul, adică minunea, căci orice gând bun și orice răsuflare caldă sunt minuni. În ochii obosiți de veșnicul ton neutru din jur mi-a sărit un ghemotoc plin de culoare. Mi-a sărit, la propriu, dintr-unul din copacii pe sub care mă plimbam. La fel de neașteptat sa petrecut totul în mine. Văzând micuța rază de soare
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
ton neutru din jur mi-a sărit un ghemotoc plin de culoare. Mi-a sărit, la propriu, dintr-unul din copacii pe sub care mă plimbam. La fel de neașteptat sa petrecut totul în mine. Văzând micuța rază de soare, cu fulgere în ochi aurii și cu dogoarea trupului arcuit, n-am putut rezista. O primăvară se petrecu în sufletul meu, cu flori și parfum de liliac. Și cum să ții piept propriei tale înfloriri? Sau cum te poți opune farmecului inocent? Atâta viață
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
parte din pat, alături de mine. Dimineața, ca să nu lase alarma iritantă a mobilului să mă trezească, mă mângâia cu căpușorul lui rotund și pufos. Când somnul îmi era atât de dulce, încât nici alintul lui nu mă convingea să deschid ochii, găsea rapid o soluție. Tiptiltiptil, îmi înfigea o gheruță în locurile pe care le dibuia mai repede. Înțepătura mă deștepta cu o repeziciune uimitoare, dar, oricât aș fi vrut - ce-i drept, nici nu-mi prea doream -, n-aș fi
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
poate dacă ar fi pierit amintirile mai ușor ar fi fost mai bine? În câteva ore mă obișnuisem atât cu el, încât vedeam o eventuală plecare a lui ca pe un dezastru. decât m-aș fi așteptat. Pentru tristețea din ochii mei, motanul m-a răsplătit - în acea dimineață - cu câteva înțepături în plus, dar fără nici un rezultat. Am ieșit împreună din bloc, eu încă sperând. Câteva străduțe mi s-a împiedicat de picioare, apoi a luat-o la goană. L-
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
a răsplătit - în acea dimineață - cu câteva înțepături în plus, dar fără nici un rezultat. Am ieșit împreună din bloc, eu încă sperând. Câteva străduțe mi s-a împiedicat de picioare, apoi a luat-o la goană. L-am pierdut din ochi, dar - straniu - parcă amorțisem... Am continuat să mă plimb de una singură, așa cum obișnuiam înainte. De data aceasta, orașul mi se părea prea viu, aș fi vrut să se facă brusc liniște, să-mi pot auzi și dorul. Dar credeți
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
provoca în mod regulat, poznele drăgălașe pe care le făcea zilnic, toate acestea erau potrivite pentru un al doilea Michiduță. Desigur, cel mai mare păcat al lui a fost acela că, peste doar două săptămâni, a murit... În cada plină ochi, cu spumă parfumată. Să vă spun că-mi pare rău? Atât de rău? Michi e acum întro pădure aromată de brad...
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
lovit ca un bolovan în cap. Rucsacul mi-a alunecat de pe umăr, lovind podeau cu putere. Femeia, care până atunci se admira în oglindă, a tresărit, scăpându-și obiectul din mână. Pur și simplu am încremenit, fixând numărul cheii, până când ochii au început să mă usture și imaginea să devină neclară. Am închis pumnul cu putere. Încă îmi pica greu amintirea ei. Nu cred c-o să treacă vreodată destul timp ca să pot spune că m-am vindecat complet de persoana ei
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
și Phil, în schimb pe a treia n-o mai văzuse niciodată. Era o fată destul de scundă, avea în jur de 1,50 metri, cu părul prins în două codițe care îi dădeau o aură de drăgălășenie. Da, și niște ochi căprui frumoși, care ar fi impresionat pe oricine. Cu timiditate, Jacob se apropiase de ea și se prezentase: - Salut, eu sunt Jacob, mă bucur să te cunosc. - Stephanie, zisese tare fata. Prietenii apropiați îmi spun Steph. Încântată. În momentul în
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
i se zicea domnul General, dar nu era din armată, era cică inspectorul inspectorilor. De ce i se păruse lui Jacob simpatic? Fiindcă nu fusese deloc scorțos,cum se așteptase Jacob. Și, mai ales, fiindcă folosise o replică foarte interesantă în ochii lui Jacob. - Matematica este urâtă doar pentru care care n-o înțeleg, zisese Generalul și făcuse apoi o pauză mare. Apoi continuase: - Voi o înțelegeți și o îndrăgiți. De aceea vă aflați aici... După ce Generalui coborâse de pe scenă, luaseră cuvântul
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
decât Stephanie. Festivitatea se terminase deja, regulamentul fusese prezentat, și Phil tocmai îi dăduse un ghiont lui Jacob. - Trezirea, visătorule, hai să mergem! Jacob se întorsese brusc spre prietenul său. După numai pentru câteva, privirea lui revenise la fata cu ochi căprui. Din momentul acela, Jacob începuse să se gândească din ce în ce mai mult la ea. Acele codițe, acei ochi căprui. Încet, dar sigur, imaginea cunoscută a culegerii de mate avea să intre într-un con de umbră...
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]