100,485 matches
-
în lipsa unor premise bine stabilite. Ioan Stanomir, Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira, col. Societatea politică, București, 2000, 333 pag., f.,p. "Calea regală a literaturii proletare" A douăsprezecea apariție din colecția ABC a Editurii Dacia se ocupă de realismul socialist, fiind traducerea unei cărți din cunoscuta serie Que sais-je?. E, așadar, o introducere în domeniu, fără pretenția de a analiza fenomenul în profunzime, supunîndu-se în schimb nevoii de claritate a formulărilor și de accesibilitate. în ciuda titlului generos
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
femeile de serviciu, universitarii ca Trăznea lui Ion Creangă, cântărețele precum traseistele din Pantelimon, generalii asemeni clienților de la Spitalul 9 și toți ca "Pinalti" sau "Corleone". Incompetență, prostie și mitocănie a existat dintotdeauna în România. însă numai azi ele au ocupat prim-planul vieții publice, instituind norme comportamentale și devenind formulele existențiale cvasiunanim acceptate. Pe vremea lui Ceaușescu, țopârlanii hiper-mediatizați de astăzi erau ținuți pe la muncile de jos: care cu agricultura prin județ, care purtător de bulan la intersecțiile aglomerate, care
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
fix: 100. Nu o sută de poeți, ci o sută de poezii. De aceea numărul repartizat pentru fiecare poet este foarte important. Bineînțeles, Eminescu conduce în top cu opt poezii (altfel spus, 8% din poezia "frumoasă" românească). Locul doi este ocupat de Tudor Arghezi cu 5 poezii. Mai sînt Alecsandri, Blaga, Barbu, Bacovia, cu cîte 3 poezii. Din perioda postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
că el combină faptele a două piese și aduce în spectacol două cupluri, două istorii diferite, fără legătură între ele, cu același deznodămînt: sinuciderea în doi. Tensiunea este mult amplificată astfel, fiorul tragic se instalează plenar, încă de la început, și ocupă tot spațiul. În atmosfera, în respirația actorilor, în privirile personajelor lor hăituite bîntuie revolta, neputința, scindarea conștiinței și a sufletului între datorie și sentiment: " Dacă-n lumea asta/ Uniți nu putem rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
abitir din fața opiniei publice. "Testul iernii" - cel care marchează diferența fundamentală dintre o țară normală și una sub-normală - începe să facă ravagii în unitatea de cristal de până acum a iliescienilor. Lăsându-i deoparte pe dl. Răzvan Theodorescu, mult prea ocupat să contemple tablourile de inestimabilă valoare de pe pereții unor amici, pe responsabilul cu ficțiunile de partid, Vasile Dâncu, și pe habarniștii de la finanțe, agricultură sau interne, calul de bătaie al jurnaliștilor a devenit suprarealista doamnă ce răspunde de învățământ și
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
de luni nu de ani, făcea din oricare cetățean un infractor, iar legea era la fel de aspră cu cei ce-l favorizau pe infractor, pe fugar, pe urmărit. Ca să nu mai vorbim de faptul că existau categorii de inși ce se ocupau anume cu turnătoria. Lupta de clasă era în toi, nefericiții căzuți în masa celor neagreați de regim se considerau salvați când ocupau cel mai mărunt post, ce-i îndrituia a fi tolerați în societate. Dacă, așa cum spunea Talleyrand, aceia care
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
infractor, pe fugar, pe urmărit. Ca să nu mai vorbim de faptul că existau categorii de inși ce se ocupau anume cu turnătoria. Lupta de clasă era în toi, nefericiții căzuți în masa celor neagreați de regim se considerau salvați când ocupau cel mai mărunt post, ce-i îndrituia a fi tolerați în societate. Dacă, așa cum spunea Talleyrand, aceia care nu au trăit în poleitul veac al XVIII-lea nu au cunoscut dulceața vieții, tot așa, cei care nu au trăit sub
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
măcar pentru tehnica ideii pure, pentru visul unei abstracțiuni care să sancționeze odată pentru totdeauna impuritatea empiriei celei producătoare de atîtea neajunsuri, între care "literatura". Și totuși, asistăm la o nouă execuție: Faptul că peisajul ideologic românesc actual a fost ocupat de mitul Păltiniș mă nemulțumește. Nu fiindcă e Păltiniș, unde am fost și eu (sic!), ci pentru că este un mit care obnubilează o întreagă tradiție românească existentă. Care șterge cu buretele aproape două secole și jumătate de cultură românească". Cum
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Cristian Teodorescu Nici regiile autonome nu funcționează la noi atît de prosper ca industria minunilor. La noi plîng icoanele, chipul Maicii Domnului apare unde cu gîndul nu gîndești, preoți venerabili se ocupă de exorcizări, venerarea moaștelor a devenit fenomen național. Unii comentatori se grăbesc să tragă de aici concluzia că în România a crescut spiritul religios. Inițial, am crezut același lucru, dar la o analiză mai atentă descoperim altceva. Chiar cu totul
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
am acceptat jugul totalitar, am plătit-o cu privațiuni, cu ofense, cu suferințe nenumărate ce, în cazul multora, ne-au acoperit în cea mai mare parte, dacă nu în întregime, traiectul vieții? Un vedetism de rău augur, trivial și îmbuibat, ocupă prim-planul, atenției publice, asociind eclipsa bunului-simț cu îmbogățirea galopantă, desconsiderarea valorilor culturii cu ilicitul. Unde poate duce această gravă perturbare a criteriilor existenței obștești, această dezordine axiologică, decît la șubrezirea ființei umane, la degenerare și haos? Oare pentru că dorim
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
scria probabil pe rusește. Și putea să fie o potriveală, limba română fiind și ea plină de slavisme... Privind cu încordare firma, luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: "Hait, că ne-au ocupat rușii!" Intrase în pușcărie când se mai scria cu o literă și ieșise când în locul ei puseseră alta. * * Un purceluș abia născut, al șaptelea, al unei scroafe care fătase nouă, când iese din burta maică-si, își face repede loc
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
a treia "generație maioresciană", după clasificarea celebră a lui E. Lovinescu, o generație care "s-a născut estetică cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dînsul exegetic" (T. Maiorescu și posteritatea lui critică, 1943). Aprecierea rămîne valabilă și după mai bine de jumătate de secol. Mezinul generației fiind Ș. Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, născut doar cu un an mai devreme , moare cel dintîi, la 45
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
să-i bage la răcoare. Despre Disici însuși se spune, în mediile rău famate ale Timișoarei, dar și printre procurorii din oraș, că ar fi fost omul de casă al mafiei arabe din zonă. Mai exact că s-ar fi ocupat de escortarea mărfurilor de contrabandă ale unor arabi certați cu fiscul. Poliția din Capitală se plînge că nu are curajul să pătrundă în anumite cartiere din cauza bandelor care activează acolo. Dar bandele acestea au coborît în desant în București? Nu
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
I-am întrebat pe mulți și mi-au răspuns că sînt de la țară sau nu, dar că, în orice caz, n-au văzut niciodată teatru pe viu. Niciodată. O bătrînă din Teleorman, care n-a înțeles nici cu ce mă ocup, nici de ce sufăr, nici ce anume caut acolo, mi-a mărturisit la sfîrșit: "maică, care oi afla că-i bolnav la mine în sat, aici îl trimit: mîncarea-i bună, doctorii sînt cumsecade și mergi la teatru pe gratis. Oi avea
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
E jmecher. Are privire de ciumeg și mers de șmenar. Traversează sălile țanțoș și agale, ca un fante cu tangaj. TIPUL VULGAR. Să-i spunem, convențional, Răcnelea. E mult și colțos. Masiv și butucănos. Dacă punem la socoteală și coatele, ocupă trei scaune cu-n singur mandat. Ca să arate oratorului, sălii și, eventual, județului că el e de altă părere, Răcnelea hăulește. Scoate un fel de onomatopei strașnice și pământoase, cam așa: - Uăh! Iha! Niiio! Ee-hă! TIPUL TEMBEL. Să-i spunem
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
timp după ce a încheiat Originile totalitarismului, un editor american (nedeconspirat în jurnal) a respins textul, cel mai probabil pentru că nu a putut trece de piedica stilistică: Arendt gîndea și scria atît de diferit! Dar la insistențele lui Kazin, care se ocupase și de îngrijirea manuscrisului (de-teutonizîndu-l, cum spune în glumă), cartea e preluată de Harcourt Brace. Ca orice îndrăgostit, Kazin simte înțepăturile geloziei ori de cîte ori Heinrich Bluecher, soțul lui Arendt, își face simțită prezența. Și cu gelozia vin și
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
lirică. Grigurcu la aniversară Notabil gestul CONVORBIRILOR LITERARE (aprilie) de la Iași de a acorda cîteva pagini poetului și criticului Gh. Grigurcu (n. 16 aprilie 1936). Cassian Maria Spiridon îi schițează un portret amplu și înțelegător, iar Adrian Dinu Rachieru se ocupă de critica de poezie a lui Gh. Grigurcu într-un articol cu va urma. Criticul însuși polemizează cu Ion Simuț pe tema canonului și a revizuirilor, reiterînd puncte de vedere pe care le cunoaștem, parte din ele publicate chiar în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
470 p. Moștenirea lui Galilei Stephen Hawking, autorul cărții Scurtă istorie a timpului, este unul dintre cei mai buni fizicieni teoreticieni de după Einstein, un savant remarcabil și un personaj interesant. Născut la exact trei sute de ani de la moartea lui Galilei, ocupă la Cambridge University un post al cărui titular a fost altădată Newton. Suferă de boala neuro-motorie, iar o pneumonie, ce i-a întrerupt lucrul la cartea despre istoria timpului, l-a obligat să comunice cu ajutorul unui sintetizator de vorbire. Cartea
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
cauzalitate în cultura populară românească, subiect pe care Bernea încearcă să-l structureze în conformitate cu noțiuni și distincții inoperante în mentalitatea populară. Spațiu, timp și cauzalitate... este una din puținele lucrări de sinteză dedicate filosofiei populare românești și singura care se ocupă pe larg de reprezentarea lumii în satul românesc. Ernest Bernea - Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român; Ed. Humanitas; ediția întâi - 1997; 304 p.; ediția a doua - 2001, în curs de apariție în col. Top H, București.
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin acest roman, Lovinescu credea că a "prins sub lupa sa pe giganticul Eminescu" e o autoînșelare. Romanul e, de fapt, o evocare a lui Mite Kremnitz în care Eminescu ocupă locul secund. Lovinescu a făcut imprudența de a-i răspunde, în Adevărul, lui Călinescu, acuzîndu-l de părtinire, deci de neobiectivitate. Concepția mea asupra lui Eminescu este diametral contrară (celei a lui Călinescu, n.m.), întrucît tragedia vieții poetului e pusă în
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
a aflat la lansarea revistei Hustler ca persoană particulară. Da, nu consilierul a fost acolo, ci o persoană particulară. Cea mai bună probă că autoritățile românești confundă cultura cu pornografia este chiar punerea unor indivizi ca Ion Antonescu să se ocupe de patrimoniu, de artă sau de ce s-o fi ocupînd la Ministerul Culturii și Cultelor ori alegerea reprezentantului nostru la UNESCO în persoana unui plastician, de altfel talentat, pe care nimeni nu l-a văzut la vernisajul vreunei expoziții dar
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
nu consilierul a fost acolo, ci o persoană particulară. Cea mai bună probă că autoritățile românești confundă cultura cu pornografia este chiar punerea unor indivizi ca Ion Antonescu să se ocupe de patrimoniu, de artă sau de ce s-o fi ocupînd la Ministerul Culturii și Cultelor ori alegerea reprezentantului nostru la UNESCO în persoana unui plastician, de altfel talentat, pe care nimeni nu l-a văzut la vernisajul vreunei expoziții dar care a ținut să onoreze mamelele domnișoarei de la Hustler. Și
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
Luminița Marcu O dublă față ne arată criticul Eugen Simion în acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. O față liniștită atunci cînd se ocupă de "existențialismul românesc" al anilor '30, una mai puțin liniștită, dacă nu chiar crispată, atunci cînd se întoarce înspre actualitate. Copiii teribili ai Criterionului sînt analizați cu declarată răceală critică, în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice, frumusețea limbajului și mai puțin ideile lor incendiare. Nici substanța filosofică nu face obiectul analizei, criticul lasă toate acestea pe seama profesorilor de filosofie. Chestionabilă ar fi decizia de a se ocupa doar de partea românească a operelor, ceea ce în cel puțin două cazuri (Cioran și Eliade) e problematic. Cu atît mai problematică e afirmația că opera românească a lui Cioran ar fi superioară celei franceze. Ar fi fost poate binevenită o
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Gabriel Dimisianu, Sorin Alexandrescu, Eugen Simion) fac parcă aerul mai respirabil. Ana Selejan, Literatura în totalitarism 1959-1960; Editura Cartea Românească, 2000, 472 p., 50.000 lei Critica și rîsul Foarte interesantă cel puțin ideea lui Valentin Ionescu de a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]