3,243 matches
-
i-a sugerat că se cuvenea să facă o vizită În celula 273, unde stătea Închis momentan colaboratorul său, Isidro Parodi. Spre deoebire de cititor, acesta nu-l cunoștea pe Carlos Anglada; nu studiase sonetele din Pagodele senile (1912), nici odele panteiste din Eu sunt ceilalți (1921), nici majusculele din Privesc cruciș și mă piș (1928), nici romanul indigenist Carnetul unui gaucho (1931), nici măcar unul dintre Imnurile pentru milionari (cinci sute de exemplare numerotate și ediția populară a tipografiei Expediționarii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe alți discipoli, mai puțin neobosiți și devotați decât autorul scrierilor Pișu-leagăn (1929), Însemnările unui achizitor de păsări și ouă (1932), Ode pentru directori (1934) și Duminică pe cer (1936). După știrea tuturor, Formento Își venera maestrul, iar el Îi răspundea cu o cordială condescendență, care uneori făcea loc mustrărilor prietenești. Formento Îi era nu doar discipol, ci și secretar, o bonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
june poponar și funebru, dacă așa ceva o fi existând pe lume, știe să-și râdă așa de bine de-un neghiob. Toate cărțile lui sunt cu adevărat de sanchi: tu-mi trimiți Imnuri pentru milionari, iar băiețașul, plin de respect, Odele pentru directori; tu Carnetul unui gaucho; el Însemnările unui achizitor de păsări și ouă. Știi ce, am să-ți spun tot ce s-a petrecut, Încă de la bun Început. Mai Întâi a venit un bobleg și mi-a băsmit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai târziu, Vilaseco devine subdirector al Comisiei pentru Cultură și consacră acest răgaz planificării unui poem care avea să fie - vai! - ultimul, căci a murit cu mult Înaintea lui Tulio Herrera, care Încă se mai agață de viață precum caracatițele. Odă integrării a fost cântecul său de lebădă, dedicat diverșilor guvernanți. A murit secerat În plină bătrânețe, nu Înainte de a-și fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel care vede cum crește fluxul, că tocmai consensul popular, fără deosebire de sex și etate, avea să primească cu ușurare faptul că Începeam să public În periodice. Atare sprijin m-a Îndemnat să trimit prin poștă, la reviste specializate, oda La drum! Răspunsul a fost o conspirație a tăcerii, cu excepția onorabilă a unui supliment care mi-a Înapoiat-o pur și simplu. Acolo poți vedea plicul, Înrămat. Nu m-am descurajat. A doua șarjă a fost de natură masivă; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și suprimați imediat, înghițiți de croșete, ironia sorții făcea ca alții, cu nimic mai nevinovați, să se repete în deplină libertate: poezia ocazională își însușise cuvinte cărora uzul prelungit, până la sațietate le anulase sensurile și conotațiile religioase inițiale. În poezia odelor, a imnurilor și a omagiilor se întâlneau, la tot pasul, cuvinte precum: ctitor, ctitorie, (pământ) binecuvântat, nimb (de glorii), verb, iluminare, apoteoză etc. Direcția acestei preluări și banalizări a fost continuată în unele dintre amalgamele stilistice ale presei contemporane"70
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
să prezinte programul. Lipsa lor de orientare o să-i coste. Păcat! Beethoven... Tristețea, îngândurarea, optimismul, triumful vieții, bucuria, marea bucurie generată de credința neclintită în Om. Ce fericită completare a muzicii lui Musorgski Modest Petrovici cu acest torent de sentimente!” “Oda Bucuriei” izbucnește, deodat’, nestăvilite se revarsă sunetele ei în întreaga sală. Prima jumătate a sălii mari a Casei de Cultură aplaudă frenetic, în picioare. Cealaltă jumătate are toate scaunele libere, inclusiv cele de la lojă, rămase așa încă de la începutul concertului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
secție, bătrânul se așeză pe bancă lângă ceilalți, recolta sfârșitului de după-amiază, compusă în cea mai mare parte din hoți de magazine. Își înșirase ordonat de-a lungul coapsei carnetul de asigurări sociale, o legitimație de membru al Societății St. Odo din Cluny, o insignă a Clubului Vârstei de Aur și o bucată de hârtie care atesta că este membru al Legiunii Americane. Un tânăr negru, cu ochi aparent inexistenți în spatele unor ochelari de soare ca de cosmonaut, studia micul dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu’ meu au gură spurcată. Cine poate trăi pe St. Ode în parohia Cluny, poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți spun. E una aici la mine-n bloc care o să se-aleagă c-o cărămidă-n cap dacă mai trăncănește mult despre mine. Mi-a spus cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă că la biserica Sfântul Odo arde to’ timpu’ o lumânare pentru tine. Cineva bătu la ușa din față. Puse în grabă fotografia cu fața în jos pe cămin și se duse să deschidă. — Irene, țipă Santa, când o văzu pe doamna Reilly, șovăitoare, pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâna lui Angelo și, din două înghițituri, dădu pe gât jumătate din el. — De unde ai aparatu’ ăsta nostim, dragă? — Despre ce vorbești? întrebă Santa. — Patefonu’ din mijlocu’ odăii. — I-a nepoatei mele. I-o scumpă. A absolvit liceu’ la Sfântu’ Odo. A și găsit o slujbă bună de vânzătoare. — Ei vezi? spuse doamna Reilly întărâtată. Pun pariu că câștigă mai bine ca Ignatius. — Doamne, Angelo! exclamă Santa. Nu mai tuși atâta. Du-te și te întinde în camera din fund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și cimentului fără nici un copac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după o vreme. — Da: un sfârșit bun, un knock-out. Totul e grozav astă-seară. Oh, o vară lungă, languroasă, cu Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce a isprăvit. De fapt, cred că nu am o fire suficient de senzuală. Nu există decât câteva lucruri destul de evidente pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toarne pe patru dintre bărbații pe care îi servise Claire De Haven ca să își înființeze sindicatul. Camera lui de la motelul Shangri-Lodge arăta acum exact la fel ca și camera de zi a lui Ellis Loew: grafice, hărți și mărturii coroborate, oda lui Mal pentru Danny Upshaw, ce dovedea un singur lucru: că tipii ăștia, comuniștii, vorbeau foarte mult. Iar când marele juriu va auzi vorbăria lor, probabil că nu vor avea suficient cap ca să judece și mai departe: că ordinarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
remediile din „Cartea lui Solomon”. Deja în secolul I e.n., legenda unor cărți scrise de Solomon făcuse carieră, astfel că istoricul evreu Josephus Flavius o rezumă în lucrarea sa Antichități iudaice. Solomon a scris o mie și cinci cărți de ode și cântări, precum și trei mii de pilde și proverbe. N-a trecut cu vederea și nu a lăsat necercetat nici un domeniu al naturii și, firesc, despre toate a vorbit în termeni filosofici, dovedind că și-a însușit știința însușirilor lor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Negruzzi] bătea din palme, feciorul umplea un nou ciubuc, îl punea în gură trăgând câteva fumuri de încercare, apoi îl trecea stăpânului. Obiceiuri de boier bătrân... (207). C.A. Rosetti (în 1847) și Alexandru Macedonski (pe la 1880) vor compune adevărate ode dedicate tutunului ca stupefiant. Fiind obiecte provocatoare de „dulce extază” (Nicolae Filimon) și de „reverie delicioasă” (Lazăr Șăineanu), ciubucele boierilor erau păstrate, curățate, umplute și aprinse cu grijă de slujitori speciali (ciubuccii), care erau generos răsplătiți. „Cel cu rangul”, adică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Daniel Rosenthal, prieten cu Maria și C.A. Rosetti, era la curent cu practicile de intoxicare cu diverse „tutunuri”. Într-una din picturile sale, datată 1848, o natură moartă de genul vechilor reprezentări Vanitas („Deșertăciune”), Rosenthal închină un soi de „odă fumatului” (215). Este un tablou din colecția Muzeului Național de Artă al României, pe care l-am folosit ca ilustrație pe coperta unui volum anterior (270). Rosenthal pictează cu sute de detalii un „altar al fumătorului”, cuprinzând prețioase narghilele, ciubuce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați în serios ca formă de poezie perenă . Noi, modernii, nu știm dacă vom fi luați vreodată în serios. Eminescu a probat existența unor forme de poezie perenă adaptând în limba română strofa safică în "Oda în metru antic", și la ce i-a folosit? Academicienii cretinologi vor glosa în continuare pe marginea acelorași inepții vechi de sute de ani... Sunteți, între poeții vremii noastre, un caz: apreciat și de critica literară dar și de public
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
română, germană, maghiară...! Însă, din câte știu, două culturi te-au marcat decisiv... Ca să-ți pot răspunde mai pe înțeles trebuie să introduc și partea exilului (nu cel teritorial) în destinul meu lingvistic. "Exegi monumentum aere perennius" a declarat Horațiu (Ode 3, 30, 1) referindu-se la poeziile sale. Fiecare dintre noi, cu primul cuvânt rostit, ne construim o citadelă spirituală și cu fiecare limbă nouă pe care o învățăm punem o nouă piatră pe ceea ce numim identitate individuală. Cum nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rolul lor e foarte important, prea puține ziare scriu despre păsărici. Adică se referă la ele, dar trec nepăsătoare peste imensa lor importanță. Iar eu, aici, cu puterile mele, am încercat să repar eroarea. Cu alte cuvinte, am scris o odă păsăricii, această ființă nobilă, care a devenit în ultima vreme un atât de important factor politic. Nu vă place? Atunci, haideți să vă spun adevărul: ipocrit la rândul meu, mțam folosit de tema păsăricii pentru a vorbi, de fapt, despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
alt model pentru europenizarea rapidă a României. Și pe ici, pe colo, să mai oferim și noi o sugestie, două, oricât de incredibil ar părea. Căci fără dialog ajungem iar la bare de metal și copii uciși. LA LOC teleCOMANDA Odă televizorului trecut în neființă Alex SAVITESCU A scos un pârâit scurt și un norișor de fum înecăcios i-a ieșit prin ceafă. Vineri, 28 octombrie, televizorul meu Gold Star, marcă înregistrată și prăfuită, în etate de cincisprezece ani, a trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Pe pagina de gardă a cărții, sub titlu, scrie: „poezie cu ceva umor“. Dar versurile lui George Peagu n-au deloc umor. Au doar sarcasm și acela lipsit de finețe. În mod inexplicabil, autorul prefeței, Marcel Crihană, îi înalță o odă lui George Peagu: „cult, dar reușind să se țină departe de orice imitație, cu o versificație muzicală, dar de o armonie aspră, masculină, cu un umor foarte rafinat...“ etc. De unde se vede că, așa cum există versuri fără poezie, există și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]