3,226 matches
-
curând a fi o situație destul de Încordată. Eram găzduiți la Hotelul Sheraton, situat În afara orașului, perfect izolați, căci, profitând de pretextul că ne ocroteau de perturbări, ca să ne putem concentra În lucru, oficialitățile ne controlau de fapt fiecare mișcare, ceea ce oglindea starea de suspiciune generală a țării sub un regim pe cale să devină totalitar. În ciuda obstacolelor și a cenzurii pe care autoritățile Încercau să ni le impună disimulat, actorii iranieni erau deschiși și generoși față de noi, iar câteodată noaptea, după zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar din politețe l-am urmat. Am reușit cu chiu cu vai să ajung pe terasă și să-mi Încrucișez picioarele pe piatră. Decorul era magnific, parcă dintr-o piesa Nô sau dintr-un film de Kurosawa: luna apărea misterioasă, oglindindu-se În lac, printre copaci, ca Într-o miniatură de Sharaku, totul era zen În adierea calmă cu miros de tei. Am Închis ochii, dar degeaba, fiecare fibră se Împotrivea acestui nou efort. Nu am avut de ales decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Meyerhold, aceeași luptă Între realism și abstract, Între adevărul detaliat și imaginația liberă. Ca temperament, mă situez de partea lui Gozzi și a „pretextelor“ lui de aventură În lumi fantastice, imaginare. Teatrul, ne-o spune repetat Gozzi, nu trebuie să oglindească viața străzii, ci o altă viață, de altundeva: teatrul nu e nici literatură, de aceea nici cuvintele nu reprezintă o realitate ultimă. În scenariile fabuloase ale lui Gozzi, cuvintele sunt doar un vehicul, devenind la nevoie țipăt, ritm sau melodie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era diferit ca impresie (mai luminos, mai abstract, mai cu speranță), apariția salvatoare a lui Oreste avea o emoție asemănătoare În ambele versiuni. Finalul aici echivala cu un carnaj. Corpuri fragmentate, dislocate, apăreau În fum și ceață, metafora de apocalips oglindea muzica simultan pasionat-romantică și crud-primitivă. Electra dansa În bazinul cu apă Înroșită de sângele proaspăt al Clitemnestrei și al lui Egist, valsând obsesiv și sacadat În ritmul vienez al muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se regăsesc, cu o substituție: în locul mamei, soția. Li se adaugă, de data aceasta, o dramă: drama singurătății impuse autorului începând din 1990. Nici acum moartea nu lipsește. Mult timp, ea este a altora, nu a noastră, chiar dacă uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
546 m deasupra Mării Mediterane. Biserică este mare, frumoasa și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește în razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se în Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserică în vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi Mireasă Steaua Mării oglindindu-se în ea. Ce frumusețe poți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se în Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserică în vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi Mireasă Steaua Mării oglindindu-se în ea. Ce frumusețe poți vedea! Slavă Domnului, că El le-a zidit pe toate cu a Sa voie! De aici ne urcăm iar în autocar și pornim mai departe. Portul Iafa Autocarul merge pe șoseaua care este pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
va declanșa o catastrofă pe Pământ. În satul mamei mele, Văleni, se trăgeau clopotele și femeile și bărbații observau castitatea ca pe un sacrificiu profund pentru a influența pozitiv mersul astrelor, crezând că pot evita catastrofa cosmică. Moralitatea lor se oglindea în cer, parcă prevenindu-i pe cei doi îndrăgostiți, fratele și sora. Îmi place să recitesc despre acest mit în sublimul studiu comparativ Basmele românilor, scris de incomparabilul savant care a fost Lazăr Șăineanu. Aici, în Suedia, Luna e un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
l-a dezechilibrat din furia lui bolnavă. Karl Otto Werkelid, de la Sydsvenska Dagbladet a venit la mine pentru un interviu, cu o floare albă, ca un adevărat arhanghel. M-am simțit bine cu el, șase ore în care ne-am oglindit gânduri în apele ochilor. Interviul a fost apreciat de prietenii mei. Am primit o scrisoare de la Margareta Ekström și Kristina Lundblad, care a scris un eseu despre mine. În aceeași zi, de sabat, la sinagogă cu Andrei (Bart), unde am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se distruge chiar prin „șifonarea” unei singure petale? E mai bine să nu mă gândesc la nimic și să iau acest „dar” așa cum iau și aerul în care respir și vederea norilor de care mă bucur. Cineva care „ne iubește” oglindindu-se mereu în clipe privilegiate? Încă o zi bună cu Agneta (Pleijel), care nu mai suferă atât de mult de trauma divorțului ce nu s-a pronunțat. Eu și cu Birgitta (Trotzig) ne-am unit forțele, separat totuși, poate prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am dormit în vechiul apartament, lângă pianul care va fi transportat azi, împreună cu dulapul de stejar suedez, opera unui artist anonim. Se pot detașa cele patru uși, două au oglinzi de cristal în care eu și iubitul meu, René, ne oglindeam des, comparându-ne corpurile. Odată, el mi-a făcut chiar o fotografie după imaginea mea din oglindă. Când l-am visat pe René, înainte de ziua „revoluției” în România, la numai câteva luni de la moartea lui, eu mă aflam în oglindă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întâlni cu el când dorul de el mă va strânge de gât. Acolo, în apa argintului e un spațiu, dimensiune infinită din care morții iubiți au curajul să apară, fără a trece peste regulile severe ale zonelor interzise. Așa că mă oglindesc în ele închipuindu-mi că sunt văzută de iubitul meu nevăzut, de câte ori trec prin cameră, destul de des, pentru că acolo se găsesc plăcile mele de cupru și mica presă japoneză, dăruită de René într-o zi binecuvântată, vizitând magazinul Dekorima. Oamenii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toate transformările din elemente. Peste câteva zile, sunt sigură de asta, mă voi uimi din nou în fața firelor de iarbă, a primelor flori, șoptindu-le: Bine ați venit, de unde ați venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
absolută: Se smochinește timpul - Roadele prind zbârcituri de-nțelepciune Atât s-au copt cuvintele-n ele - Că doar tăcerea se aude. Grigore Filip Lupu originar din Pănășești jud. Lăpușna a editat Ziarul Gând basarabean și a colaborat la revistele ce oglindeau problemele Basarabiei. Profesor de limba română are meritul de a fi obținut În 1964 introducerea poeziei Limba Noastră de Alecu Mateevici În manualele școlare și este autorul multor articole despre poetul Mateevici. A fost un colaborator statornic al periodicului „Interferențe
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Îi scriu cu recunoștință din Kitchener, Hamilton, New-York, Detroit, Chicago prin intermediul revistei "Familia". Lista bogată de activități se completează cu articole ce pun În valoare tezaurul folcloric din Banat și diasporă. Pavel P. Filip animatorul vieții culturale din localitatea Torac oglindește năzuințele sale În revista "Cuvânt Românesc Torăcean" și În articolele consacrate satului natal. Marile jubilee Torăcene sunt zilele sărbătorilor naționale românești: Sunt omagiați oamenii de seamă ai istoriei și culturii: voievozii, eroii patriei Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Mihai
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mai aduc la lumina zilei. Cine mai știe astăzi ce este o besactea? Cine mai spune astăzi "vântoasă" în loc de furtună? În "besactea" sunt vechi amintiri, brățări de aur și de argint, în care, cu mulți ani în urmă, s-au oglindit chipuri de femeie, care și ele au dispărut de mulți ani..., sunt fotografiile unor foști oameni, din ce în ce mai uitați..., câte un fir de argint... tot nimicuri de acest fel. bombardată și ne-am întors acasă târziu, aproape noaptea, pe o ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
doamna” sau „tovarășa profesoară”, cum se obișnuia la noi. Trebuia, simplu, să-i spunem Palina Nichitișna. Ideea ne amuza dar, ca un făcut, limba noastră nu se putea supune acestui protocol. Obiceiul părea caraghios și foarte departe de a ne oglindi respectul. Cum să li te adresezi profesorilor pe numele mic, fie și adăogându-l pe cel al tuturor neamurilor? Era ca și cum i-ai fi spus profesorului Stino „bă Aurele!” Iar de aici la „boule” sau orice altă trăznaie nu era decât
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
atât la Fălticeni cât și la Iași, șase ani în intimitatea poetului, știu bine că, în afara unei perioade de entuziasm juvenil în care Labiș a crezut cu noblețe în comunism, cântecul de lebădă care a fost „Lupta cu inerția” a oglindit propria lui transformare ideologică. S-a dezis mai întâi de oamenii care aplicau doctrinele, apoi de însăși doctrina ce strâmba sufletul omenesc. În realitate Labiș a fost primul și de departe cel mai important poet disident în comunism, ceea ce îl
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
asasinat moral s-a petrecut și se petrece în continuare cu Nicolae Labiș. În anul în care a murit, publicase placheta cu titlul „Primele iubiri”. În ea tipărise poemele sale comuniste mai importante. Nimeni n-a observat că titlul volumului oglindește o polemică pe care poetul o începuse cu el însuși. La început crezuse în idealurile comuniste. Acestea au fost primele sale iubiri. Apoi a observat că orânduirea nu pune nici un semn de egalitate între vorbe și fapte. „Lupta cu inerția
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
le duce tuturor credința și încrederea în Dumnezeu Tatăl. Privind la Maria, prima slujitoare săracă a Domnului, Fecioară, soție și mamă prin opera Duhului Sfânt, surorile își întâlnesc propriul orizont de dăruire, vocația lor la o maternitate spirituală care îi oglindește omului «orfan» al vremurilor noastre gingășia și iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl. Capitolul XI Propășirea Operei (1915-1930) Războiul Pe 28 iunie 1914, la Sarajevo a avut loc asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul la tronul Imperiului austro-ungar. Un pretext optim
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și încă reală. Mareșalul Pilsudski, asigurîndu-și, după lovitura din 1928, controlul tuturor pîrghiilor de comandă, locuia precum Zeus în Olimp. În micul palat Belvedere, construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea înconjurată de un parc bucolic, unde statui albe își oglindeau rotunjimile fermecătoare în apa bazinelor abia tulburată de trecerea lebedelor mîndre. În ținuta sa de campanie, cu Legiunea de onoare și, în cinstea mea, ordinul militar românesc Mihai Viteazul, Pilsudski era imaginea energiei aprige și concentrate. Cu părul său tuns
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
totuși în continuare către prezent. Funus imaginarium, nu doar ca mărturie antropologică, ci și ca expresie lingvistică, este pragul de pe care se ridică o nouă formă de memorare colectivă: imaginarul puterii. Deși el crește în jurul unei figuri centrale, împăratul, nu oglindește doar natura divină a acestuia, ci și puterea diseminată în lumea guvernată de el, în oïkouménè, prin imagine și prin cuvânt. Până foarte târziu, către timpurile societății moderne, imaginarul consolidat în evul mediu, dar nezdruncinat de teoriile politice "democrate", nici
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
puterii absolute de judecata coercitivă. El a luat forme diferite în credința catolică față de ortodoxie, date fiind credințele bogate și mitologiile păgâne ale tinerelor regate medievale. Istoria motivului purgatoriului (emergent din secolul XI), venit dintre mediul monastic irlandez (Sf. Patrick), oglindește permisivitatea pe care dogma catolică a fost nevoită să o manifeste față de soluțiile "populare" (pe lângă lupta permanentă cu modelul regelui-sacerdot, de inspirație bizantină, preluat și de monarhi occidentali, cu consecințe pentru teoria și exercitarea puterii catolice). Imaginarul pe care îl
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asupra structurilor de organizare, pentru norme și concepte politice, contează mai curând condiția de adevăr și condiția de necesitate a bunei guvernări (politics)6. În ansamblul vieții cetății antice, principiile, regulile (codurile), precum și dreptul de exercitare a puterii au fost oglindite și ele, după câte cunoaștem acum, de diferite reprezentări, preluate și sedimentate în formele ulterioare de organizare politică, dar și în imaginarul colectiv. Continuitatea le-a fost asigurată și prin intermediul textelor de filosofie, transmise dinspre lumea greacă înspre cea romană
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
morții și cu un simbolism nobil, bine determinat (după cum vom vedea). Înainte de eleați, grecii par a fi fost sensibili și ei la prestigiul imaginii (subliniază Joël Thomas, cu prudență însă, din cauza surselor puțin numeroase). Practica "literară" a ékphrasis-ului oglindea destul de limpede fascinația exercitată de iluzia prezenței unei realități ("vizualizate" doar mental); avem această atestare în descrierile detaliate datorate lui Hesiod (Teogonia 571-84 sau Muncile și zilele 60-82) și Homer (Iliada XVIII, 548-49). Xenofan mergea însă și mai departe împotriva
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]