18,249 matches
-
decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei la Paris, văzuse chiar și lucruri mai rele. Acea drojdie a seminției omenești se reunise Într-o ligă Îndeajuns de puternică Încât să se târguiască, nici mai mult nici mai puțin, cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de zdrențe. Alte trupuri erau rezemate de-a lungul pereților, cu capetele plecate peste piept. Câte unul avea puterea să se țină pe picioare, târându-se cu mișcări smintite, Încete, parcă Încercând să scape din ghearele morții. Însă nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult noroc! — Așa e. Și grecii credeau că un sacrificiu omenesc ar fi prielnic navigației. Dar ce căuta omul pe care Îl transportai? — Era un om se știință. Cunoști secretul polului magnetic? — Te referi la tija de metal care caută mereu nordul? Cea adusă de amalfitani? E un instrument deja cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit să dea alarma la Monetărie. Își mișcă grumazul Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Arte. — A fost și el la Paris? Dar trebuie că era abia un copil... — Diabolica lor lecție, cu mesajul ei Înșelător, a secerat infinite victime. Iar În omul nostru această lecție s-a tradus În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că era abia un copil... — Diabolica lor lecție, cu mesajul ei Înșelător, a secerat infinite victime. Iar În omul nostru această lecție s-a tradus În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta schiță un zâmbet crud. — Asta ne dă timp ca să prevenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe acea porțiune de cer. Brazdele de pe chip Îi deveniseră mai accentuate. Acum, o rețea de flăcări Îi străbătea figura, care Începea să nu se mai deslușească. Doar anevoie trăsăturile omenești se mai puteau recunoaște În văpaia care, Întinzându-se, Îi devora trupul. Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sufletul lui cel care Îl vizitase. Așadar, era vorba probabil de un incubus care luase Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi existat o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
muzeu, iată numele just. Se uită din nou peste proiect, cu plăcere. — În fiecare Încăpere va trebui să fie expus un singur gen artistic, astfel În cât, străbătând pe rând diferitele forme, ochiul să se poată bucura de Întreaga creativitate omenească. Da, și eu cred că sediul cel mai potrivit e În fața Palatului comunal. — I s-a cerut și lui Arnolfo di Cambio, pe șantierul domului, replică messer Duccio. Părea surprins de vederile largi ale poetului. — Marele Arnolfo? Ați procedat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascuns. Era ca și cum Cerul al Treilea ar fi Început să vorbească În alegorii. — Dar, chiar dacă În mintea lui Dumnezeu Între ceea ce a fost și ceea ce va fi nu există deosebire În virtutea omniscienței inspirate de Sfântul Duh, zise el, finitudinea noastră omenească trebuie să constate că doi oameni au fost uciși, drumul lor pe Pământ a fost curmat, timpul le-a fost furat. Această faptă strigă după răzbunare către Dumnezeu. — La mine este răzbunarea și la mine este iertarea, a zis cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nou parfumul ei Îi pătrunse În nări și Îi puse stăpânire pe gânduri. Fu cuprins de amețeală. Pentru o clipă, i se păru că timpul Încremenise. Semnele posedării păreau din ce În ce mai puternice: prin sufletul vegetativ Își fac drum diavolii În sufletul omenesc, deschizându-și un prag unde conștiința cea dreaptă e mai puțin trează. Percepția diminuată a spațiului și a timpului și tulburarea imaginației sunt semnele sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva de la osândă conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu existase niciodată. Cu măiestria și cu gustul său extraordinar pentru culoare, el dăduse formă unei alte imagini, cu mult mai senzuale. Secretul pe care trebuia să Îl ascundă cu orice preț Îl constituia oare cel de-al doilea trup omenesc, aflat la dreapta uriașului, care părea să Îl aștepte la capătul drumului? O imagine de femeie, având pe chip privirea luminoasă a uneia care se pregătește să Îmbrățișeze iubitul Îndelung așteptat. Probabil că așa Îl Întâmpinase Penelopa pe Ulise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
2.500 de ani, au, la rândul lor, păreri. Unele mai inteligente, altele discutabile, și destule, de-a dreptul idioate. În spatele tuturor părerilor lor stă, totuși, mărturisită sau nu, o Îndoială - nu, nu mă refer la Descartes acum -, o Îndoială omenească, infantilă, dacă vreți, care lasă Însă deschis drumul către speranță. Da, poate că omul este un biet accident al naturii sau un proiect ratat al lui Dumnezeu. Fără rost, fără sens, fără dimensiunea metafizică pe care ne place să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să fim serioși. Cine vă dă dreptul să judecați și să luați hotărâri În numele tuturor oamenilor? Pe ei i-ați Întrebat ce cred, le-ați cerut vreodată părerea? Poate n-au nici un chef să renunțe la binele lor simplu, comun, omenesc În favoarea altui bine - desigur, mai important, mai mare, mai Înalt, mai cosmic, mai... mă rog... - cu care vreți voi, deși nu v-a cerut-o nimeni, să-i fericiți. - Regret, n-ai Înțeles. Misiunea Centrului nu este să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu cea mai mare viteză pe care sunt capabil s-o dezvolt. Ce mă reține? E dificil de explicat, poate ție, ca psiholog, ți-ar fi mai la Îndemână... Este un amestec bizar de curiozitate... și științifică, dar și pur omenească, o teamă instinctivă că aici se pregătește ceva rău... n-aș putea să spun ce anume, e mai mult o presimțire neliniștitoare decât o certitudine... Plus responsabilitatea - te rog să nu râzi, nu e nimic de râs, deși bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându-se să apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măsură și pe cei care o iubesc și pe cei care o urăsc. Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea și fuge de cel ce-o urmărește. Necazul cu Moartea este că nici o ființă omenească nu a fost în stare să înțeleagă vreodată aberantul ei simț al umorului. Dar la ce te poți aștepta de la cineva care, probabil, se simte cumplit de plictisit, pentru că are absoluta convingere că întotdeauna învinge? Gacel Sayah, fiul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
voia să adauge: — Dar dacă nu ești credincios, sufletul tău nu ajunge nicăieri. Pur și simplu mori. Și pentru un necredincios nu există viața de apoi? Nu, la fel cum nu există pentru cămile, câini sau capre, deoarece o ființă omenească ce nu crede în existența unei forțe superioare care a creat-o se coboară la nivelul animalelor, și astfel le împărtășește soarta, se transformă într-un gunoi. — Fără să primească o răsplată sau o pedeapsă, în funcție de comportamentul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foarte adevărat, fu nevoit să recunoască Pino Ferrara. De când mă știu am învățat să folosesc calculatoare, computere, biciclete, motociclete, automobile, ba chiar și iahturi, dar încă nu știu cum să mă port cu oamenii și continuă să mă surprindă comportamentul majorității ființelor omenești. Nu-l înțeleg nici măcar pe propriul meu tată, care are mai mulți bani decât ar putea cheltui într-o mie de vieți, dar continuă să riște să ajungă la pușcărie numai ca să mai adauge câteva zerouri la conturile lui bancare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ultimă favoare... — Despre ce-i vorba? — Du-mă să-l văd pe tuareg. Nici vorbă... Te rog... Am spus că nu. — Dar de ce? — Pentru că a pus condiția să vin singur - și n-am de gând să pun în pericol vieți omenești doar pentru capriciul tău de a obține un interviu pe care nici măcar nu-l poți publică. — Există și alte ziare. — Mă îndoiesc că există vreun ziar la care să aibă acces un tip ca tine, dispus să și-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șah acesta este momentul potrivit de a propune remiza. După părerea mea, acum este momentul potrivit să ajungem la un acord favorabil pentru toți. — Eu nu m-am dat bătut niciodată. — Eu da, mai ales când sunt în joc vieți omenești, contra unor interese economice care de cele mai multe ori nici nu ne interesează. Nu e în joc nici patria noastră, nici familia noastră și nici măcar onoarea noastră. În joc e doar posibilitatea ca la anul câțiva tipi foarte deștepți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vrea să cunoască Africa, sau orice alt loc, trebuie să o facă în liniște, pas cu pas, lăsând orele să se scurgă, observând fiecare amănunt sau vorbind cu oamenii. Lumea nu este doar un peisaj; lumea înseamnă cultură și ființe omenești. Niciodată nu mi-am închipuit că ai suflet de filozof - îl ironiză Julio Mendoza. — În meseria noastră nu putem avea suflet de filozof. Ba se presupune chiar că nici măcar nu putem avea suflet, dar asta nu înseamnă că suntem proști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spunea ceva știu că mi-am notat să nu uit și să pot și eu să-i epatez pe alții a da semnificatul suge semnificantul acesta din urmă devenind el Însuși semnificat Algazi cel puțin a făcut o afirmație mai omenească mi-a plăcut chiar foarte mult Încerca să ne convingă că artistul este Îndrăgostit de lume și se contopește cu lumea prin scris Într-un act erotic total cînd spunea asta Îmi imaginam o formă de onanie cerebrală care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dementă asemenea odioase epurări! — Deci ești de acord că mulți dintre aceștia nu eram conștienți de capcana minciunii În care căzuseră — Da, fără Îndoială, dar erau la fel de mulți cei care aplaudau de frică sau dintr-o, hai să-i zicem, omenească tendință de parvenire. Parcă și noi cunoaștem unele exemple similare, nu? — Te referi la Bârsan? Bineînțeles că tupeul și cinismul lui sînt respingătoare, dar iartă-mă, el este totuși un artist, atunci cum rămîne cu teoria ta? — Indiscutabil, dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]