3,552 matches
-
dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța ei de sugestie, apărut de abia în 1970, romanul Zahei orbul a stârnit reacții diverse, multe superlative. Ca fapt de viață, cartea este o reușită, viața reală a personajului și notele care înseamnă ficțiunea autorului dau lucrării autenticitate psihologică ce se întâlnește destul de rar în literatura de până acum. 7 Întrebat
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... , scria el unui prieten fără să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru sertar, ceea ce vor deveni Povestirile, Zahei orbul... Sunt parte din lucrările ce vor aparține așa-numitului „Rug Aprins”, urmare a frecventării întrunirilor spirituale, în reculegere, la mânăstirea „Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru credință și aspirații, pentru inițierea în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sonetelor în special, face ca experiența lui să fie unică în literatura rămână, e de părere Eugen Simion în Scriitori români de azi, II, Editura Cartea Românească, p. 302. În 1970, cum s-a mai spus, a fost publicat Zahei orbul, prefață de Mircea Tomus, în 1972 volumul Teatru, îngrijit de Mircea Tomuș și Ion Voiculescu. Volumul, apărut la Editura Dacia cuprinde Fata ursului, Gimnastică sentimentală, Demiurgul și Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în 1980, piesa Demiurgul, poate cea mai valoroasă lucrare a sa din domeniu, ca același lucru să-l facă și Studioul de radio București, în distribuție figurând strălucitorii George Constantin și Ion Caramitru, în regia lui Cristian Munteanu. În ceea ce privește Zahei orbul, , e de părere Ion Vlad. „Aproape tot ce a scris în ultimii ani ai vieții poetul V. Voiculescu și se publică postum astăzi, nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu Zahei orbul, dovedindu-și talentul nu mai puțin surprinzător de romancier”, recomandă cartea și autorul Ov. S. Crohmălniceanu. Liviu Grăsoiu merge în aceeași direcție cu aprecierile: Evidențiind proza lui Voiculescu, seria nuvelelor călugărești mai în deosebi, cu Chef la mânăstire și Ispitele
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu aprecierile: Evidențiind proza lui Voiculescu, seria nuvelelor călugărești mai în deosebi, cu Chef la mânăstire și Ispitele părintelui Evtichie în frunte, Eugen Simion în Scriitori români contemporani de azi, II, Editura Cartea Românească, o găsește tulburătoare, ea, în ce privește Zahei orbul având teme inedite, cu scene memorabile. Deși fără vigoarea din Povestiri, cartea Zahei orbul întărește ideea unui simbolism evanghelic, conclu zionează Eugen Simion. Destinul literar al lui Vasile Voiculescu nu a fost deloc liniar, apreciază revalorificatorii. Se vede aceasta atunci când
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la mânăstire și Ispitele părintelui Evtichie în frunte, Eugen Simion în Scriitori români contemporani de azi, II, Editura Cartea Românească, o găsește tulburătoare, ea, în ce privește Zahei orbul având teme inedite, cu scene memorabile. Deși fără vigoarea din Povestiri, cartea Zahei orbul întărește ideea unui simbolism evanghelic, conclu zionează Eugen Simion. Destinul literar al lui Vasile Voiculescu nu a fost deloc liniar, apreciază revalorificatorii. Se vede aceasta atunci când, postum, a început punerea în pagini a manuscriselor, mai ales a celor recuperate din
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mântui în ultima clipă, ca pe tâlharul de pe cruce. La un proces de conștiință asistăm în povestirea Duelul: . Despre credință Credința este una din condițiile necesare omului în vederea atingerii scopului final al vieții: mântuirea. Fără credință, omul rătăcește asemeni unui orb, nu găsește calea cea bună și, pentru el, viața devine ceva fără sens. Cehov avusese cândva credință, dar aceasta nu fusese dobândită prin voința sa liberă, ci, mai mult, îi fusese impusă de părinți și, în special de tatăl său
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
deoarece sistemul nu dispune de impulsul intern necesar pentru reformă și nu există nicio posibilitate pentru supravegherea internă (whistleblowing), investigare independentă sau alte accesorii ale democrației. Aceasta pare să fie o situație (pot fi și altele) în care în ținutul orbului, omul cu un singur ochi nu este în niciun caz rege. În astfel de țări, corupția politică, cu siguranță la scară largă, nu este o chestiune privată sau limitată, iar problema pentru alții este dacă, când, cum și cu ce
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
întocmai aceluia amintit cu ultimele clipe din viață. Bănuiesc. Nu-mi trebuie lamentații. E cel mai ușor să te victimizezi, acum ar trebui doar să încerc să înțeleg ce mi se întâmplă. Pierderea unui simț potențează altele. Am cunoscut un orb care avea o memorie fantastică. Dar iarăși încep să dau o explicație științifică și asta trivializează totul. Era orb și repara motociclete. Memora lumea lui, atelierul. Și totul era ordonat, cheivernisit, rigoare de care avea absolută nevoie. Se uita chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dau o explicație științifică și asta trivializează totul. Era orb și repara motociclete. Memora lumea lui, atelierul. Și totul era ordonat, cheivernisit, rigoare de care avea absolută nevoie. Se uita chiar la TV. TV e, de fapt, special proiectat pentru orbi. Mă rog, în comparație cu el, io n-am avut niciodată simț de observație. V-am povestit scena cu foarfeca. Taică-miu asta zicea tot timpul: „Nimic nu vezi!“. Mă trimitea după ceva, un obiect, o pompă de bicicletă, o foarfecă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dispoziției firelor într-o rețea țesută de un păianjen, cum ar spune francezii „comme une toile d'araignée”. De altfel, în literatura de specialitate, Brăila este un exemplu distinct în acest sens și poate nu întâmplător se spune „ a nimerit orbul Brăila”. Se face trimitere în mod evident la țesătura de evantai a Brăilei, toate străzile ducând la Dunăre. Strada copilăriei și a tinereții mele poate fi reperată extrem de ușor pe orice variantă ai intra în Brăila. Când eram mică, mi-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Îndupleca pe «Europenii» mei căpățânoși să se abată pe la dânșii, unul din ei barem, din drumul spre Craiova sau acum, când cu Brăila. Dar lasă că le-au făcut-o brăilenii și așa le-a trebuit, dacă au nimerit ca orbii la Brăila. Pe Florian l-au culcat Într-un hotel plin cu ploșnițe și a trebuit să se descurce cu mâncarea singur, cum a putut. Numai pe Beldie și pe Motru i-au ospătat Împă rătește cu icrele moi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
flămând lângă ape însetând! Cum cerșim cu gura mută pâinea tot de noi crescută. Țara mea de oameni triști, mult mă mir că mai exiști, ciopârțită în bucăți că te mai găsesc pe hărți. Tot mai tristă te apuc de când orbii te conduc și te duc—șontâc!—de zor spre Mărețul Viitor. Săracă țară bogată, vine vântul să te bată, vine cerul să te ningă și toți morții să te plângă. N-o să mori de două ori: larg ți-a fost
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la marea scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a reamintit o artistă pentru care luarea în seamă ce i se întâmpla de la o vreme venea prea târziu. Doamna se regăsea sufletește în film și în finalul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Scriind despre părăsirea leprozeriei din San Pablo, Che a spus: „În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Pluta era aproape gata; nu-i mai lipseau decît vîslele. În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iar nu din studenții de la actorie, care ne-au fost interziși), printre care Paul Barbăneagră în rolul titular și Harry From în Sancho (cred că aceștia doi au fost marcați pentru toată viața de aceste roluri), lucram însă exact ca orbii din tabloul lui Bruegel cel Bătrân. și nu era nimeni care să ne ajute, să ne indice o cale, o metodă... Doar un Boroș sau un Andrei Călărașu, a căror nimicnicie se ascundea sub o terminologie savantă și găunoasă, împrumutată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
erai atent și călcai pe șipci, te trezeai grămadă jos direct în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție farfuria acolo unde vedeam căzând picătura. Sub acoperiș era întuneric beznă. În mâna stângă țineam lumânarea, căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
violetă, guristul rock își începe reprezentația ridicând privirea către marele reformator, strigând victorios și sălbatic: Nique Calvin! Literal, te f..t Calvin! Apoi dedică melodia celor "40% de străini prezenți la Geneva". Cu toate că fac parte din procent, plec scârbit. Și orb de-ai fi, ai înțelege de ce civilizația occidentală se va duce de râpă. Pentru că nu-și mai respectă, fie și minimal, propriile simboluri fondatoare. Pasaj adăugat ulterior, după 2 zile: Mircea Eliade scrie că orice reformă se realizează ca un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
însoțit de un labrador negru, cuminte. Animalul s-a așezat sub birou cât timp a vorbit stăpânul. S-a scuzat politicos, spunându-ne că este vorba de un câine care i-a fost încredințat de o asociație de protecție a orbilor, pentru a-l dresa și a-l obișnui cu universitatea. Câinele urma să fie destinat unui student aproape orb, qui mérite d'être aidé, ne spune Profesorul Ory ciripind în franceza sa elegantă. De fapt, nu a spus orb, ci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să fii singur, e alegerea ta. Eu susțin că singurătatea e o opțiune, și nu un destin. Un bărbat sau o femeie, chiar dacă nu au pe nimeni alături, au oricând posibili tatea să se ducă să citească o carte unui orb, sau să facă muncă voluntară într-un spital, câteva ore pe săptămână, asemenea eroului cărții Să cunoști o femeie, a cărei tra ducătoare ești. Există nenumărate leacuri pentru sin gu rătate. Așadar, dacă un om se simte singur, e ale
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Și nu scade. Eu cred în răscruci. 25: În timp ce nevasta îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o pătură multicoloră (confecționată de orbii din Rio de Janeiro) și hotărăsc că din ’69 voi vâna altfel. 26: Crowhurst merge cu îndrăzneala până la a telegrafia că a bătut recordul de viteză pentru ambarcațiunile de tipul iahtului său; în 24 de ore a parcurs 243 de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trecut pe la Cehov, Turgheniev și Sadoveanu. 13: Șase tineri africani orbi au realizat ascensiunea marelui pisc Kilimandjaro, pentru a dovedi celor care văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină franceză pune în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un om să trăiască, unul trebuia să moară. Nu ajungeam prea departe. Problema se schimbă însă - așa cum s-a întâmplat recent la New York - dacă de la un singur donator se transplantează 6 organe pentru 6 persoane diferite (4 canceroși și 2 orbi). În 24 de ore s-au grefat ficatul, inima, rinichii și corneele de la un singur om - ajungându-se la relatări în presă uluitoare: „Echipa de la «Memorial House» propune celei de la «New York Hospital» o inimă...”, „Inima e transportată în pas alergător prin
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]