3,231 matches
-
noilor informații în această bază, pentru a fi transformate, prin sinteze noi, parafrazări, generarea de întrebări și exemple, de analogii, metafore, reflecții. 3. Organizarea acestor idei în rețele, categorii, liste, hărți conceptuale, scheme. 4. Elaborarea ideilor de sinteză, a argumentelor ordonate, alcătuirea de lucrări finale, elaborarea de decizii, programe, proiecte de acțiune. Modelul ICON (Interpretation Construction), ca model constructivist (Black,J., McClintock,R., 1995, apud Joița, E., 2006, pp. 156-157) 1. Observarea elementelor situației date, a materialelor-suport, a altor mijloace de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proiectarea constructivistă Proiectarea behavioristă, aplicată în designul instrucțional inițial, utilizează preponderent ca metodă analiza de sarcină (CTA Cognitive Task Analysis), cu determinarea pașilor ei și a consecințelor procedurale în dirijarea învățării, rezultând un tabel de specificație, o listă a sarcinilor ordonate progresiv, care se proiectează distinct, secvențial. Diversificarea progresivă ulterioară arată posibilitatea existenței a mai multor abordări ale modului de proiectare (P. de Lisle, 1997): cea descriptivă (prezintă funcționalitatea, procesele din realitatea naturală a instruirii), cea anticipativă (cu definirea scopurilor, a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
adus în prim-planul investigației politice și sociale moderne modul în care ființele umane acționează asupra naturii; principalul neajuns era faptul că nu tratase problema, la fel de importantă, legată de modul în care ființele umane utilizează limbajul pentru a crea societăți ordonate și cum au ajuns acestea la principiul că societățile bune ar trebui să exprime voința membrilor lor. Pentru Habermas, "paradigma producției", care privește modul în care oamenii învață să controleze natura, trebuie să fie complementată de "paradigma comunicării", care privește
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1992a: 47-8) numește " contract de suveranitate" stabilit între state. Potrivit acestui contract imaginar, folosirea forței militare este un rău necesar pentru a preveni invadarea din exterior imaginat ca diferență, iraționalitate, anarhie și conflict potențial a interiorului statelor omogene, raționale și ordonate. Statele, în această analiză feministă, recurg la o formă de "extorcare", prin propria lor existență ca "protectori" agresivi, creează amenințări în exterior și cer compensații pentru insecuritatea pe care o aduc populației "protejate" din "interior". În numele protecției, statele cer sacrificiul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu maxime și cugetări aparținând unor personalități ilustre ale umanității. Le considerăm un adevărat „suport ideatic” al realizării unei receptări depline a proverbului respectiv. Având În vedere numărul relativ mare al proverbelor propuse (aproape 800), am considerat necesară o prezentare ordonată a lor, după un criteriu ce grupează, pe cât posibil, diversele calități și defecte umane În perechi antitetice: de exemplu, cumpătare, moderație - lăcomie, exces; anticipare, prevedere - imprudență, precipitare; modestie - Îngâmfare, lăudăroșenie; demnitate - lașitate; sinceritate - minciună; istețime - prostie; curaj - frică; recunoștință - ingratitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
primul caz, răsfoirea e lineară. Cititorul ia textul de la capăt, apoi Începe să sară rânduri sau pagini și se Îndreaptă către final, ajungând sau nu acolo. În al doilea caz, răsfoirea e circulară, iar cititorul nu optează pentru o lectură ordonată, ci se plimbă prin carte, Începând uneori cu sfârșitul. La fel ca prima, această metodă nu implică o anumită depreciere. Ea este unul dintre modurile obișnuite de raportare la o carte și nu anticipează opinia cititorului. Însă pregnanța acestui mod
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
în ce să crezi. Vera: Și atunci crezi în ceva ce nu există... Mina: De obicei crezi în ceva ce nu există... Nu uita regulile. Și-apoi, oricît de caraghios ar părea, de cînd cu calul, mă simt parcă mai ordonată, mai sigură pe mine... Vera: Nu-i dai păpică ideii... de cal? Mina: (se supără) Nu fi proastă... Sigur că-i dau. Vera: Sigur, o idee de mîncare, nu? Mina: Important e că mă preocupă gîndul de a-i da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu se exercită în numele unei puteri exterioare și nu este însoțită - cel puțin în acest mic univers - de sancțiuni drastice. Iată de ce, la Goldoni, ea rămâne o sursă de socialitate, lipsită de primejdiile și de amenințările asociate de obicei supravegherii ordonate de autoritățile politice. Supravegherea de proximitate se regăsește în numeroase piese bulevardiere, numai că aici situația își pierde deseori mobilitatea și, devenită rigidă, fixează personajele în tipare, reducându-le la o funcție precisă. Să cităm, cu titlu de exemplu, un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și de verificare. Aici, unde nici o posibilitate de abatere nu este permisă, supravegherea efectuată de către regizor își pierde complet necesitatea. Tadeusz Kantor, familiarizat cu artele plastice (ca și Wilson, de altfel), rămâne pe platoul de joc pentru a supraveghea dezvoltarea ordonată a spectacolului, ținându-l cu strășnicie în frâu. El se constituie într-o prezență de o natură aparte, superioară și străină, dar întotdeauna gata să intervină dacă e cazul. Kantor zămislește o lume căreia îi asigură o evoluție precis determinată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
organizate într-o structură coerentă. De ce formele unei asemenea opere necesită să fie compuse mai degrabă decât să fie reunite în mod aleatoriu? Motivul invocat de obicei este acela că artiștilor le place să pună lucrurile laolaltă într-un fel ordonat și echilibrat, pentru că armonia astfel obținută încântă propriile priviri, precum și pe cele ale oamenilor care le contemplă operele. Această explicație, deși potrivită, este doar un început pentru ceea ce trebuie să știm despre compoziție. Cel mai obișnuit mod de a prezenta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acțiunilor perceptive de a reprezenta prin aparența lor constelații de forțe care reflectă aspecte relevante ale dinamicii experienței umane. Mai precis, o „operă de artă” este un produs uman (artefact) creat intenționat să reprezinte astfel de aspecte dinamice, folosind forma ordonată, echilibrată și concentrată. CÂMP - Întinderea unui sistem de forțe. Prin creșterea distanței față de centrii generatori, câmpul se reduce la spațiul gol. CENTRU - Geometric, centrul este definit doar prin localizarea sa ca punct echidistant față de toate punctele omoloage ale unei figuri
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
foarte mult cu moartea; dacă totul este încremenit atunci nu mai pot fi zărite urmele vieții. Previzibilitatea intră drept ingredient necesar și în ontologie, ea făcând diferența dintre viziunea parmenidiană (una masculină aș spune, forțând încadrarea în aceste tipare), statică, ordonată și ușor de înțeles, și cea heraclitică, în cadrul căreia totul curge, este schimbător (o viziune feminină asupra lumii). Abia apariția conceptului de structură dinamică a legităților a permis acestei din urmă viziuni să intre cu putere în ontologie, la ora
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ce stă sub semnul lui "Cât?" și "Pentru ce?" Chiar și timpul cade pradă acestor criterii de evaluare. * Instituirea omului ca fundament pentru tot ceea ce există începe odată cu metoda lui Descartes, cu organizarea cunoașterii pornind de la intuițiile cele mai simple, ordonate apoi după reguli. Din acel moment punctul de plecare (și capătul final) îl constituie omul, renunțându-se la contextul metafizic, la Dumnezeu ca măsură a tuturor lucrurilor. * Științele socio-umane nu vor scăpa nicicând de experiența traumatizantă a matematicii. Ordinea lucrurilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
inferioritate și de culpabilitate, carențe emoționale, o situație oedipiană nerezolvată, situații castratoare etc. 6Ă Un rol important În formarea tulburărilor psihomorale revine și condițiilor precare de viață (sărăcie, mizerie, deportări, exil, războaie, revoluțiiă, lipsa unei educații și a unei instruiri ordonate și complete, schimbările sociale, transplantarea Într-un alt mediu sociocultural, deprecierea valorilor morale și cultural-spirituale În care a fost format individul, influența unor factori negativi familiali sau absența familiei etc. Imagologia Nebuniei morale Dintotdeauna, prezența nebunului și actele sale au
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atitudine activă și o atitudine pasivă. 1. Atitudinea activă Atitudinea activă a persoanei față de propria sa viață presupune antrenare și dinamism, interes și voință de a se realiza plenar. Dar această atitudine activă se poate desfășura În mod controlat și ordonat, sau necontrolat și haotic. În primul caz, persoana activă Își ordonează propria viață, ca ritm, În conformitate cu principiul director al rațiunii, făcând distincția Între bine și rău, alegând binele și evitând răul. În cel de-al doilea caz, persoana activă Își
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
altul. Pe unul îl favorizează faptul de a fi trăit în Capitală, pe altul acela de a fi trăit în provincie. Pe unul studiile, pe altul experiența, „școala vieții”. Pe unul tinerețea, pe altul vîrsta înaintată. Pe unul o existență ordonată, pe altul boema. Pe unul „relațiile”, pe altul lipsa lor. La începuturile lor, Minulescu și Topîrceanu au beneficiat de o primire mult mai largă și mai binevoitoare decît Bacovia, dar apoi situația s-a inversat. Ce i-a uzat pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tipic structurate ierarhic. Se pune accent pe nevoia de recunoaștere a superiorității conducătorului (a calităților sale aproape supraomenești); conceptul de democrație este respins cu desăvârșire. Societatea însăși este privită ca ierarhică, fiecare având locul său în cadrul unui set de poziții ordonate aproape biologic. Scopul este de a construi sau reconstrui o societate în care să existe loialitate din partea adepților. Aceste sisteme politice sunt și inegalitare deoarece au fost alcătuite pentru a apăra elita socială care se simte amenințată de influența crescândă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
un aspect dificil de delimitat și definit. L.W. Pye a descoperit în literatură nu mai puțin de zece baze diferite ale dezvoltării politice, de la mobilizarea maselor la funcționarea statului și de la politica specifică societăților industriale la schimbarea stabilă și ordonată. Deși el a căutat apoi să descopere un "sindrom" clar pentru a aduce aceste abordări la același numitor, existența unor perspective atât de numeroase privind consecințele acestei dezvoltări părea mai degrabă îngrijorătoare din punct de vedere al solidității intelectuale a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o singură viziune a dezvoltării politice cu care toată lumea să fie de acord vor exista multe opinii privind scopurile societății. Nu putem afirma că dezvoltarea politică este "mobilizarea și participarea în masă" sau "construirea democrației" sau chiar "stabilitate și schimbare ordonată", așa cum au sugerat unii, după analiza lui Pye (Pye, 1966: 39-42); și nici nu putem afirma cu fermitate că "sindromul" dezvoltării politice include aspirația spre "egalitate", cum sugerează Pye (1966: 45-6). Ne aflăm pe tărâmul prescrierii și nu putem pretinde
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
valori au suficientă susținere în sfera politică încât să formeze baza unei abordări intersubiective a conceptului. Este limpede că nu se pot descoperi astfel de valori pornind de la perspective ideologice larg adoptate în anumite regimuri, precum egalitatea, democrația sau "schimbarea ordonată" (Pye, 1966: 29-48). Aceste concepte fac și așa obiectul prea multor dezbateri publice și particulare. Există totuși unele caracteristici mai profunde ale politicii, pe care aproape toată lumea le-ar putea considera "pozitive". Dreptul de a-și apăra viața este una
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
importanță, pe care Derome nu omite să le amintească într-o manieră discret elegantă: "Cînd era la școală, scrie el, dl. Pinay era interesat mai ales de cunoștințele pozitive, fiind preocupat să aibă, cum scria Montaigne, mai degrabă o minte ordonată decît una plină". Toate acestea erau spuse pentru a nu se aștepta din partea noului președinte al Consiliului planuri vaste sau ambiții extraordinare. Politica nu este, după spusa lui Pinay, ceea ce fac politicienii profesioniști: "Știu, a spus el, potrivit biografului său
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și acela al Rusaliilor, "marcat de extraordinarul efort de a le aduce laolaltă". Astfel, "tot ce e împărțit tinde spre unificare". Esența nobleții și a măreției omului se confundă cu nesîăbitul său efort de "a impune o voință unică și ordonată", care se substituie "miriadelor de voințe divergente și vinovate". Acest efort a fost simbolizat întotdeauna prin imagini, prin ceremonii: banchetul, masa luată în comun, consfințește și scoate în evidență comuniunea inimilor și a sufletelor. Să nu vă fi gîndit niciodată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
afirmarea unității Franței ajunge să dobîndească obiectivitatea și atemporalitatea unei figuri geometrice. Ceea ce simbolizează și impune este în primul rînd noțiunea de echilibru: echilibru între dreptele echidistante care-i alcătuiesc un contur puternic, iar în interiorul spațiului circumscris sînt rețeaua hidrografică ordonată, repartiția echilibrată a reliefului în zonele de deal și de cîmpie, armonia ce există între frontierele terestre și cele maritime. Această imagine mai relevă și ceea ce am putea numi principiul spațiului închis: închiși, strînși într-un ansamblu strict delimitat, în interiorul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din urmă, integrate în sistemul stabilit. Aceasta este funcția pe care o au, în societățile tradiționale, ritualurile de trecere, confreriile, asocierile de vîrstă și, mai ales, sărbătorile, cărora o literatură sociologică foarte bogată le-a relevat o trăsătură esențială: "transgresiunea ordonată". Saturnaliile, sărbătoarea nebunilor, carnavalul consacră schimbarea brutală a tabuurilor, a pedepselor și a ierarhiilor, dar această subversiune este strict limitată în timp și este supusă în continuare unor reguli foarte precise impuse de obiceiuri. Făcînd ca violența să se deruleze
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
natură, ci numai de nuanță, între o exprimare mitică apreciată ca sănătoasă și una considerată a fi patologică. Într-o societate cu structuri ierarhice bine întocmite, reglată de schimburi armonioase, aflate sub semnul solidarității și al complementarității, un același imaginar ordonat și disciplinat se înflăcărează și se înfierbîntă atunci cînd sistemele de apărare ce se pun în funcțiune pentru a salva echilibrul acestei societăți sînt blocate sau suprimate. E la fel ca în cazul marilor zguduiri tectonice, care pot face să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]