5,945 matches
-
Săvescu. La Al. Petroff (Helina), parnasianismul este tulburat de reminiscențe simboliste (exacerbare senzorială, note muzicale). Din satanismul baudelairian - bogat ilustrat în revistă - Macedonski reține implicațiile titaniene și frământările scindării între puritate și păcat, în timp ce I.C. Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile „îngrozitoare”, stările ambigue, Baudelaire fiind receptat ades prin discipolul său, Maurice Rollinat (tradus în L. chiar în 1883, anul apariției Nevrozelor). Th. M. Stoenescu, cu o gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
de limbaj. Un tânăr scriitor pornit pe drumul consacrării este criticat mult prea sever de o „cronicăreasă” literară, iar furiosul nedreptățit alege ca armă de răzbunare seducția, împletind astfel romanul satiric cu acela de alcov. Începutul și finalul încadrează sarabanda orgoliilor și a răzbunărilor în rama insolitului transpus în cheie ludică. Autorul nu renunță nici acum la intertextualitate (este citat până și Kafka), scoțând efecte umoristice din folosirea livrescului în contexte ilare. Piesele de teatru, esențialmente livrești, reunite în volumul Cine
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
traducere nu se face „fără rest”, și restul acesta este uriaș când treci de la un conținut artistic la unul teoretic, conceptual. Ceva foarte important rămâne mereu În afară și este imposibil de prins. Or, un discurs analogic, chiar renunțând la orgoliul explicației, ar face tocmai acest lucru - ar surprinde „restul” neinterpretabil. Cum spuneam, pe mine, În momentul de față, postulatele acestei gândiri mă ajută, deoarece ele evită ideile clasice de interpretare. Cu toate acestea, nu pot să fiu de acord cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv socială) - câte ceva din toate acestea se află în Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența de substanță (și stil) între poezia și viața unui poet autentic. SCRIERI: Furtunile memoriei, București, 1984; Biblioteca din Nord, București, 1986; Mesagerul, Iași
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
desfășurarea unei vieți îl are subconștientul. Accentul epic cade pe relatarea unei experiențe senzaționale, care determină o activare extremă și o purificare a psihicului eroului (un medic), având ca efect revelarea și cristalizarea unei neobișnuite puteri terapeutice. Un roman al orgoliilor excesive și al pasiunilor contrariate este Invitația la vals. Conduse de false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi subordonate și umilite, personajele ajung, în pofida profundului sentiment de dragoste care le leagă, să se distrugă reciproc
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
care entuziasmul zgomotos este exprimat direct, nu metaforic sau perifrastic. Ca și Imnuri (1974) - 38 de poezii dedicate țării și eroilor neamului -, volumul ar fi fost mai potrivit începuturilor lirice ale lui D. În schimb, Fals tratat de vânătoare (1973), Orgolii (1973), Culoare și aromă. Melanholii (1974) perpetuează imaginea creatorului preocupat de rafinarea tehnicilor poetice, ajungând uneori la adevărate performanțe stilistice. Odată însă cu Ioan Metafora (1986), continuând cu Faraonul (1996) și cu Evanghelia după Ioan Metafora (1997), se poate vorbi
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii, București, 1970; Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc), București, 1972; Fals tratat de vânătoare, București, 1973; Povestea minunatelor călătorii, București, 1973; Sir și Elixir, Iași, 1973; Orgolii, București, 1973; Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, București, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, București, 1977; Elfi la Brusa, București, 1979; Vânătorile, postfață Al. Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
psihologii moderne - în ficțiunea istorică. D. a creat câteva personaje feminine care tind să se aglutineze într-o imagine a femeii contemporane, ce contrazice tipologia tradițională: „femeia cultivată, misterioasă, de o agerime remarcabilă a minții, nu lipsită de voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte realiste - se vede pe sine, în antiteză cu Doamna
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
de rar extaz, de continue întrebări legate de rostul ființei muritoare, în care Dumnezeu își oglindește chipul. Familia spirituală în care se situează poetul este hotărât cea patronată de Tudor Arghezi, unii psalmi părând chiar variațiuni pe tema argheziană a orgoliului creatorului: „Cum să Te-ntâmpin, Doamne, - cu ce rugă? / Ai fost copac: acum ești buturugă. / Vrei să mă scol eu însumi din genunchi / Să-Ți fiu coroană verde, să-Ți fiu trunchi? / [...] Eu, cel bolnav de bine și de rău
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Crișan, „Paradis pentru ziua de luni”, RMB, 1983, 11928; George Ioniță, „Paradis pentru ziua de luni”, RL, 1984, 13; Horia Gârbea, „Trepte sub mare”, LCF, 1991, 11; Dana Popescu, Pisica și șarpele, O, 1991, 34; Const. M. Popa, Tandrețe și orgoliu, R, 1991, 10-11; Al. Cistelecan, Rețeta optzecistă rapidă, LCF, 1992, 38; Cornelia Maria Savu, Un joc (secund) cu moartea..., „Curierul național”, 1994, 1042; Ioan Holban, Cât de poematic poate fi realul, CRC, 1994, 19; Andreea Deciu, Tot moderniștii, RL, 1994
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
București, 1986; Ion Marin Sadoveanu, Taurul mării, pref. edit., București, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Debuturi în critică, RL, 1983, 31; Ion Istrate, Două debuturi în critică, TR, 1983, 39; Mihai Ungheanu, „Timp și mod”, LCF, 1983, 41; Ion Itu, Orgoliul sintezei, AST, 1983, 10; Radu G. Țeposu, Funcția de provocare, FLC, 1983, 45; Nicolae Ciobanu, Maturitatea spiritului critic tânăr, LCF, 1983, 52; Țeposu, Istoria, 198-199; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 93-95. M.Vs.
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu și Horia Liman sunt „discobolii”, iar Mihail Celarianu
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și nostalgia smulgerii din această cursă. Thalassa, adolescent din Smirna, paznic al Insulei Șerpilor, este chinuit de fantasmele dorinței, dar și de un vis al iubirii absolute. Prin Caliope, singura supraviețuitoare dintr-un naufragiu, va cunoaște dragostea, ura și rănile orgoliului. Obsedat de încătușarea iubirii în senzualitate, o omoară pe fată și se sinucide, cu speranța că se vor regăsi amândoi pe alte țărmuri, antrenați în fascinantul circuit al forței incoruptibile. Moartea este privită ca ultimă împlinire a individualității ce își
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Moartea este privită ca ultimă împlinire a individualității ce își domină destinul. Cu ecouri din Gabriele D’Annunzio (Triumful morții) și Longos (Daphnis și Chloe), romanul rămâne punctul de convergență al unora dintre cele mai profunde tendințe ale autorului - violența orgoliului și magia voinței, himera idealului, forța copleșitoare a visului, erosul arzător unit cu aspirația spre puritatea platonică -, remarcabil prin fina transcriere a senzațiilor elementare și excelentele descripții marine, dinamizate de jocul savant al luminii și culorii. Din nefericire, metaforismul baroc
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea și clasificarea entităților despre care se discută, indiferent că e vorba de diferitele tipuri de păcate, de minciuni, de smerenie și orgoliu, de rațiuni pentru părăsirea chiliei și așa mai departe. Prelegerile lui Dorotei nu au caracter sistematic; el nu încearcă să ofere un tratat organic despre viața duhovnicească, aceasta nu înseamnă însă că doctrina sa spirituală e neconturată. Nu avem spațiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai îndepărtat, în care expansiunea occidentală nu urmează să aibă loc. La sfârșitul secolului XX, perspectiva lumii occidentale asupra României se modifică. Pentru prima dată de-a lungul istoriei ei, societatea românească dobândește o semnificație strategică în politica europeană. Pentru orgoliul românesc, o asemenea afirmație poate fi neplăcută, dar analizele politice făcute fără părtinire dovedesc că, de-a lungul ultimelor două secole, România nu a prezentat un interes deosebit pentru politicienii lumii occidentale și dezvoltate (Kissinger, 2005) nici în secolul al
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
clasă conducătoare a industriei socialiste. Gradul de libertate al industriei socialiste Probabil că cea mai bună ilustrare a acestei relații între conducătorii industriali și sistemul politic o oferă așa-numitele „construcții megalitice” puse cu grabă și destul de puțin justificat pe seama orgoliului exacerbat al lui Nicolae Ceaușescu: Canalul Dunăre - Marea Neagră și reconstruirea centrului administrativ al capitalei, cu uriașa construcție a actualului Palat al Parlamentului, a doua clădire administrativă a lumii (după criteriul suprafeței) după Pentagon. În ultimii ani de comunism, uriașele cheltuieli
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
instict politic (sau poate din noroc), politicienii români reușiseră deja să facă în anii ’60 ceea ce maghiarii, cu un deceniu mai devreme, și cehoslovacii, cu un deceniu mai târziu, nu au reușit fără să provoace o reacție militară și de orgoliu a Uniuniii Sovetice: obținerea autonomiei față de Moscova și deschiderea față de Occident. Deschiderea față de capitalismul occidental a României realizată după moartea lui Gheorghiu-Dej a avut un impact cu totul excepțional asupra istoriei ulterioare a socialismului românesc. Acest impact și această istorie
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
sau doar eboșe, schițe pentru tot felul de dicționare și mai cu seamă conspecte, însemnări, excerpte sunt aduse de fiul său în țară, păstrate cu pioșenie și nu o dată folosite. Moștenind și transmițând spiritul iscoditor, înflăcărat și bizar, frenezia și orgoliul creației, obsesia celebrității, aplecarea spre exagerare și mistificare, H. este un cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
nu este atât de paradoxal pe cât se arată criticul-poet. Și e greu de spus dacă își alcătuiește producția lirică grijuliu față de propria grilă de pretenții. Referirile la propria-i creație sunt puține și, chiar dacă se îmbracă în haina modestiei, vădesc orgoliul unicității. G. a început cu compoziții conformate docil și poate sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
integrare a conceptelor și punctelor de vedere din diferite discipline științifice, prefixul „trans” indicând nevoia de a survola granițele - în parte artificiale - ale acestor discipline. Sunt autori care dorind să sublinieze mai cu tărie necesitatea de a depăși „închiderile” și orgoliile diverselor științe vorbesc de cercetări „antidisciplinare”.) Cu deosebire atunci când se urmărește și intervenția practic-aplicativă, importanța investigațiilor de tip integrativ multi-, intersau transdisciplinar este evidentă, întrucât eficiența intervențiilor este dependentă de luarea în considerare a tuturor factorilor ce determină o situație
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
statistic. Astfel încât, pe ansamblul populațional, el constituie un temei pentru tabuul incestului. b) Indivizii societății contemporane sunt conștienți de eventualul pericol al căsătoriilor între rude foarte apropiate. Populațiile „primitive” - antropologii culturali ne spun că, în numele relativismului cultural și al depășirii orgoliului nostru de superioritate, e bine să folosim termenul primitiv între ghilimele - trebuiau să fie conștiente de efectele incestului sexual și marital pentru a prohibiza incestul din motive de degradare biologică. A desprinde ca factor determinant incestul pentru dezavantajarea biologică necesita
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o serie de sarcini, la care tânăra soție face față cu mai mult sau mai puțin succes, în funcție și de socializarea din familia de proveniență. Rolul de tată nu este nici el simplu. Aducerea pe lume a copilului satisface orgoliul parental și patronimic, dar în același timp acum are în copil un concurent la timpul și afecțiunea soției. Copilul în cuplul conjugal produce o nouă situație. De aceea, putem înțelege transformările radicale care survin de foarte multe ori în relațiile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]