3,290 matches
-
a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului". Cu "O suită de poeme" ne propune "Quasi una fantezia...", vis de copilărie incluzând fosforescența candorii și premonițiile experienței: "Era o vârstă bucuroasă de zăpadă/ cu frigul convertit ornamental,/ abur de aur, fastuos apel,/ netemător de unda nomadă." Poeta este încă departe de iubire, ca de Styx. Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin sublinierea necesarului traversat de un fior existențial. Critica l-a situat pe Adrian Păunescu în descendența lui Heliade Rădulescu, Macedonski, chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță însă la solemnitatea și ornamentalul poeziei acestuia din urmă. Versurile lui se revarsă într-o aglomerare barocă, în afara oricăror reguli, păstrând însă un anume ton mesianic, cald, care ne amintește de ritmica poeziei lui Goga. Poetul se străduiește să dea "Oltului" o replică. "Nu! Urgia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de obicei sub cerul liber, unde afaceriști din domeniul agricol sau comercial - retaileri sau angrosiști - vând în general roadele pământului; acestea sunt clasificate în legume, fructe, semințe și flori; produsele din primele două categorii se consumă, în timp ce florile sunt produse ornamentale (necomestibile); la capitolul semințe nu vă pot oferi detalii, nu mă pricep nici măcar acum, după atâția ani de trudă printre tarabe*; e un domeniu pentru gospodine înalt calificate, nu vă sfătuiesc să-l abordați. * Sedii temporare ale unor entități comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
copaci plantați pe vremea unuia din vechii primari, Gheorghe Negel. Stratul acela, cît și straturile laterale, era semănat cu „trifoi de piatră”, mărunt (mai tîrziu cu gazon) și cu flori și garnisit cu trandafiri înalți și pitici.5 ) De „estetica ornamentală” se îngrijea „grădinarul comunal”, funcție îndeplinită multă vreme de cîte un străin. Acesta era horticultor și, în același timp, administrator. Comanda specii de plante de la firmele reputate în branșă (cel mai adesea din Olanda și Germania), reînnoia prundișul pe alei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în acestea, considerată ca o copie mediocră, nesatisfăcătoare a lumii reale, minată de clișee și numeroase locuri comune, imposibil de controlat în planul compoziției supuse arbitrarului ca amploare și ordine de prezentare a elementelor sale, descrierea, cu vocația sa excesiv ornamentală, cu detestatul său defect de a perturba dinamica narativă, încetinind curgerea lină, implacabilă a evenimentelor, frustrînd curiozita-tea neastîmpărată a cititorului, nu pare să intereseze pe teoreticienii text-discursului. Pe la sfîrșitul anilor '70, în literatura de specialitate din Franța, mai precis în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu valențe profund novatoare grație lecturilor orientate și unor variate exerciții de redactare de texte descriptive. Astfel, prima parte focalizează doar asupra descrierilor de peisaj, atît de apreciate și, nu o dată, supralicitate de genul romanesc, cu cele patru variante, descrierea ornamentală, descrierea expresivă, descrierea reprezentativă și descrierea productivă, fiecare analizată, din perspectivă istorică, pe baza reflecțiilor teoretice, atît cît există, și a producțiilor ficționale personale ale scriitorilor, în modul de funcționare și funcțiile ce o caracterizează. Autorii scot în evidență faptul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu exprimă un punct de vedere particular. Acesta este sensul restricției "nu ar fi decît imaginea exactă" și al corecției ulterioare ("[...] natura reprodusă cu exactitate [...] dar modificată pe măsura sufletului [...]"). Apoi, el face referire la viziunea beletristică și la descrierea ornamentală (capitolul 1), în privința cărora autorul: a) apreciază preocuparea pentru căutarea esteticului ("[...] natura înfrumusețată [...] această ultimă expresie care se apropie de adevăr [...]"); b) regretă absența unui punct de vedere personal ("[...] ea este natura văzută de un spirit deosebit [...]"). Apare, în cele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
această clasificare ține de poetica unui gen și nu am putea ignora faptul că fiecare autor se servește de procedee generale; despre acestea se va discuta, în funcție de proiectul personal de scriitură (de scopul și de finalitatea lui). Capitolul 1 Descrierea ornamentală Originea descrierilor pe care le calificăm drept ornamentale trebuie căutată, cu precădere, în literatura romanescă greco-latină și în epopee. [...] studiind descrierea epopeilor grecești, constatăm că în ele se pune accentul, în cvasitotalitate, pe obiectele al căror caracter ornamental și estetic
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu am putea ignora faptul că fiecare autor se servește de procedee generale; despre acestea se va discuta, în funcție de proiectul personal de scriitură (de scopul și de finalitatea lui). Capitolul 1 Descrierea ornamentală Originea descrierilor pe care le calificăm drept ornamentale trebuie căutată, cu precădere, în literatura romanescă greco-latină și în epopee. [...] studiind descrierea epopeilor grecești, constatăm că în ele se pune accentul, în cvasitotalitate, pe obiectele al căror caracter ornamental și estetic deosebit este afirmat și subliniat. R. Debray-Genette, 1980
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1 Descrierea ornamentală Originea descrierilor pe care le calificăm drept ornamentale trebuie căutată, cu precădere, în literatura romanescă greco-latină și în epopee. [...] studiind descrierea epopeilor grecești, constatăm că în ele se pune accentul, în cvasitotalitate, pe obiectele al căror caracter ornamental și estetic deosebit este afirmat și subliniat. R. Debray-Genette, 1980, p. 296 Dacă vorbim despre ceea ce aduc nou, aceste descrieri se caracterizează prin prezența unei izotopii constante (preocuparea pentru idealizarea estetică) și a unei izotopii variabile (recurgerea la un mimesis
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
continuă cu romanul (Etiopicele lui Heliodor, Dafnis și Hloe al lui Longos, Aventurile lui Leucippe și Clitophon al lui Ahile Tatius) care, fără să ignore descrierile documentare în special cele de peisaje 1 continuă să acorde un loc aparte descrierilor ornamentale. Ele prezintă peisajul drept un loc idealizat cu referire la un "locus pictural"2. Iată două exemple, extrase din Aventurile lui Leucippe și Clitophon, respectiv Dafnis și Hloe: (2) Eram deci pregătit să vizitez orașul și mă uitam cu interes
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de sisteme construite, deschise, ordonate și coezive care se grupează în sub-sisteme de tipul "gen", "școală", "mișcare" (Adrian Marino, 1977). 5. A se vedea prescriptivul din Arta poetică a lui Boileau (1676), pentru care descrierea care nu poate fi decît ornamentală nu trebuie să iasă din cadrul narațiunii epice: "Fiți rapizi și preciși în narațiuni Generoși și opulenți în descrieri Prin asta trebuie să-i etalezi versului eleganța". Capitolul 2 Descrierea expresivă Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, o parte deloc de neglijat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să încarc acest tablou și să vă repet toate aceste descrieri mult uzate [...]. G. D'Haucourt, Thémidore ou Mon histoire et celle de ma maîtresse, 1745, citat de H. Lafon, 1982 Totuși, asistăm mai puțin la dispariția acestui topos miza ornamentală rămîne -, cît la o reînnoire tematică: natura liberă, adică "sălbatică" și "pustie". În Noua Heloiză, Rousseau face aluzie la această modificare a gustului descriptiv, iar în Confesiuni, el revendică clar atributele noului topos: (7) Acest loc ferit era un colț
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la romanele eroico-galante din secolul al XVII-lea, personajele sînt prea puțin individualizate, supuse unui destin în mare parte guvernat de hazard, fatalitate sau zei și evoluînd în lumi în care spațiul și timpul sînt vag determinate (cf. statutului descrierilor ornamentale, pp. 20-21). Istoricii literari consideră că abia în secolul al XVIII-lea încep să se practice convențiile literare 9 ale "realismului formal" pe care îl vor sistematiza romancierii secolului al XIX-lea. Acestea își au originea în tulburările eco-nomice și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
56 mnemonică (descriere) 26, 27, 30, 93 N narativizare 36, 96, 167, 174, 181, 183 O omogenitate 11, 103, 103, 168 organizatoare (elemente) 48, 94, 229, 230 orientare argumentativă 11, 91, 99, 100, 101, 114, 115, 118, 131, 193, 225 ornamentală (descriere) 14-16, 21, 42, 79 P paralelă 87, 88, 90, 139, 159, 177, 235 parte (PART.) 54, 144, 146, 149, 154, 169, 171, 179, 180, 183, 185, 209, 225, 230, 235 planul textului 48, 93, 162, 177, 183, 224, 229
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
J. 1986: Les Contes de fées et l'art de la subversion, Payot, Geneva. ZOLA E. 1880: "De la description", articol reluat în Le Roman expérimental. CUPRINS Prefață / 7 Introducere / 9 PRIMA PARTE: Poetica istorică. Descrierea de peisaj / 13 Capitolul 1 Descrierea ornamentală / 15 Capitolul 2 Descrierea expresivă / 23 Capitolul 3 Descrierea reprezentativă / 33 A. Funcția matezică / 34 B. Funcția mimezică / 43 C. Funcția semiozică / 45 1. Inserția descrierii în povestire / 46 a) Camuflarea descrierii / 48 b) Justificarea descrierii / 49 2. Suprasemnificația descrierilor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în Poveștile becaței, traducere de Otilia Cazimir, Editura pentru Literatură Universală, București,1967 (n.t.). În varianta franceză Longue-Vue (n.t.). ** Honoré de Balzac, Moș Goriot, traducere de Cezar Petrescu, Editura pentru Literatură și Artă, București, 1954 (n.t.). Plante ornamentale agățătoare (n.t.). ** Bernardin de Saint-Pierre, Paul și Virginia, traducere de Victoria Ursu, Editura Eminescu, București, 1970 (n.t.). Etienne de Sénancour, Obermann, traducere de Em. Serghie, Editura Minerva, București, 1971 (n.t.). * E. Zola, Pîntecele Parisului, traducere de Sanda
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
VI-a (n. t.). Respectiv a clasa a VIII-a (n. t.). * Guy de Maupassant, Pierre și Jean, traducere de Gabriela Adameșteanu și Viorica Oancea, Editura Eminescu, București, 1979 (n.t.). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- TEXTUL DESCRIPTIV Prefață 2 1 180 181 Introducere Descrierea ornamentală Descrierea expresivă Descrierea reprezentativă Descrierea productivă Concluzie Originile descrierii și clasificările retorice Descrierea în lingvistica textuală Structura reprezentării descriptive Ordonarea în secvențe a propozițiilor descriptive Predicate funcționale și "descriere de acțiuni" Concluzie. Descriere și argumentare Probleme Exerciții Index Referințe bibliografice
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descrierea de EXISTENTE, sau de relatarea unor EVENIMENTE. În comentariu, naratorul explică semnificația unui element narativ, emite judecăți de valoare, se referă la universuri ce transcend universul personajelor, și/sau comentează asupra propriei narări. ¶Comentariul poate fi pur și simplu ornamental; poate îndeplini un scop retoric; și poate funcționa ca o parte esențială a structurii dramatice a narațiunii. ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Lintvelt 1981 [1994]; Weinrich 1964. Vezi și DESCRIERE, PAUZĂ DESCRIPTIVĂ, DISCURS, EVALUARE, NARATOR INTRUZIV, NARAȚIE. competență [competence]. 1
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
În cartea vieții nu prin iscusința sa diplomatică, ci prin evlavia și credința sa nezdruncinată, exprimată și prin numeroasele ctitorii, adevărate opere de artă. Punctul culminant al artei brâncovenești Îl constituie sculptura În piatră, iar noutatea constă În varietatea motivelor ornamentale, vegetale și florale, influență a Renașterii și barocului. Pridvoarele bisericilor din epocile anterioare sunt transformate și Înfrumusețate de stilul brâncovenesc cu coloane de piatră, unele sculptate În torsadă, asemenea logiilor. Istoricii consemnează 24 biserici zidite din temelii sau rezidite și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
de autor, regizor, actor, scenograf, tehnician și chiar public. Ea îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
30]. W.Scott a reunit în român dramă, dialogul, portretul, peisajul, descrierea, dar a lăsat întreprinderea incompletă, ne-legând românele între ele, ceea ce Balzac și Zola și-au propus prin crearea ciclurilor 165. Artă, conform proiectului realist, nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare. Femeia pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o artă a sintezei a imaginii și a cuvântului. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Femeia Nouă a devenit în Franța o realitate, iar Pariziana paradigmă să estetică. În secolul al XIX-lea, femeile sunt mai ales imagini: ornamentale, simbolice, spectacole, ele fac parte din decorul urban. Femeia este, într-o anumită măsură, o problemă de aparenta. Pariziana însă dezminte aparentă superficială a lucrurilor, demonstrând că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]