3,831 matches
-
atrătând sigiliul nedesfăcut, sau îl trezim pe taica? — Se luminează de ziuă, dar taica mi s-a părut suferind, să-l lăsăm să se odihnească, era prea îndurerat de Stanca... Totoescu se plecă salutându-i respectos și se retrase împreună cu ostașii din gardă care mai rămăseseră în spătărie. Cei doi prinți se îndreptară spre polița pe care era sfeșnicul cu cele trei lumânări, deschiseră sigiliile și începură să citească scrisoarea grecului. Pe măsură ce parcurgeau textul, fața lui Ștefan exprima îngrijorare și aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apostol și profet al neamului românesc, o personalitate de icoană. 6. „Eroism și jertfă pe Frontul de Est” Dr. Iosif Niculescu Descriere: Un film impresionant despre participarea României în luptele din Rusia în al doilea război mondial, un omagiu adus ostașilor români, care dovedesc însușiri ale românilor pe care le credeam pierdute în negura istoriei: curaj, dăruire, patriotism, spirit de sacrificiu și nu în ultimul rând, credință. „2000 de inși am păzit 20 de kilometri de țărm, cu o pușcă la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
extremă a soldaților. Cu fruntea înclinată, căpitanul tace pentru un moment, ca și cum ar fi încercat să-și adune gândurile. Când vorbește din nou, privește pe rând, în față, fiecare dintre ofițerii prezenți. Domnilor, știu că sunteți obosiți, la fel și ostașii de sub comanda voastră care duc o luptă continuă, încă din zilele ce au urmat lui 23 august 1944117. Aceeași problemă am discutat-o cu domnul colonel Pietrosu, îngrijorat și el de acest aspect care diminuează capacitatea combativă a regimentului. Preocupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Câștigase o pâine, amară cei drept, că stăpânul îl scotea mereu dator, dar reușise să își umple farfuria cu mâncare, iar între timp să învețe și o meserie. Lucra de un an ca marangoz în port când Antonescu lansase celebrul "Ostași, vă ordon, treceți Prutul!". În timp ce se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în felul lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
beneficieze de aportul unor ofițeri cu o deosebită pregătire politică. Stinge țigara, îndepărtează scrumiera din fața lui și ridică către ochi o hârtie pe care se poate vedea un antet roșu, uriaș, cu secera și ciocanul. Misiunea acestora va fi conștientizarea ostașilor despre înalta lor misiune patriotică ce le revine pentru înfrângerea Reich-ului, cu sprijinul și alături de marea armată sovietică. Lucru care va cimenta și va ridica pe o treaptă superioară prietenia și colaborarea dintre poporul român și popoarele sovietice în drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se chinuie să lege firul de transmisiuni întins pe fundul tranșeului puțin adânc, rupt în apropierea lor. Mai bine dă și mie să trag din chiștocul ăla. Uruitul răsunător si uniform al unui motor puternic face pe cei doi ostași să ridice curioși capetele. Zgomotul se apropie tot mai mult și încep să-și dea seama că vine dinspre șosea. Curând își face apariția o mașină șenilată de teren. Frânează brusc chiar în apropierea lor și din ea coboară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
orice cuvânt pe care-l voi așterne pe hârtie și chiar dacă vi s-a părut întâmplarea o fantezie, să știți că ceva adevăr a fost aici. Dar la culcare am plecat tot cu inima frântă, cu gustul înfrângerii, asemeni unui ostaș rănit grav într-un război nemilos, care se târăște anevoie cu ultimile puteri. Ei, nici chiar așa, ce naiba, par eu un înfrânt? Copilărie, dulce copilărie! Când amintirile se nasc, și devin obsesie, atunci ele trebuie așternute pe hârtie, dacă se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
germane și române în retragere, mărșăluind pe șoseaua care ducea spre centrul orașului. Noi, copiii, ne urcam pe poarta cea mare de la stradă și ne zgâiam la această oștire, câte șaisprezece, în rânduri drepte, ocupând șoseaua din trotuar în trotuar, ostași cu fețe supte, prăfuiți și sleiți de puteri. Și într-o zi tata primi ordin de la C.F.R. ca în douăzeci și patru de ore să facă bagajele pentru a pleca cu familia în refugiu. Unde? Nimeni nu știa, decât bunul Dumnezeu. Îmi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
priveam spre coada trenului. Garnitura de tren era lungă, vagonul nostru se afla cam pe la mijloc. Staționam pe câte o linie moartă prin gări zile și nopți întregi, căci prioritate aveau trenurile care mergeau spre front cu armament, muniție și ostași proaspăt ieșiți din spitale și oarecum refăcuți, și care veneau dinspre front cu răniți. Până în Banat am făcut vreo două luni, cred. Prin gări mai veneau femei de la „Crucea Roșie”, care ne dădea câte o supă caldă, pâine cu salam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În fața casei, dincolo de drum, se afla o străveche fântână cu colac de piatră. Apa verzuie, care nu era bună de băut se vedea la o adâncime de vreo patru metri. Umbla o vorbă că acolo, în războiul din 1877, un ostaș rus, care mâncase o oaie cu tot cu blană și cu talancă, beat fiind, s-a împiedicat de colacul de piatră al fântânii, a căzut în ea și sa înecat. Se mai spunea că încă se mai auzea câteodată sunând acea talancă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
astăzi, mi-a venit rău, poate și pentru că eram flămând. Mi-au luat mingea din brațe și miau făcut respirație artificială. Și pentru că niște puști ca noi trebuia să le știe pe toate, ne-am dus să-i vizităm pe ostașii sovietici, care stăteau tolăniți pe iarbă lângă vagoanele de marfă, nu departe de Gara Roșie. Doream să învățăm să fumăm, dar n-aveam tutun. Am încercat noi cu mușchi de stejar și cu mătase de porumb, dar nu era același
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dau seama acum ce tutun de calitate era! Dar conservele cu carne, ciocolata, captură de la nemți și pâinea aceea neagră și dulce, de secară, ce bune mai erau! „Malcic, malcic, rebeata, idi siuda, idi siuda, hleba!” Erau buni cu noi ostașii sovietici, scoteau fotografii de acasă cu băieți ciufuliți și ochișori iscoditori și ne umpleau brațele cu ce aveau mai bun. Rușii nu știau să ne învețe tango și vals, dacă ar fi știut, sunt sigur că ne-ar fi învățat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le dăruiseră. Când veneam acasă târziu, de multe ori spre ziuă, nu mai mâncam bătaie, spuneam că Ivan sau Alioșa ne-a condus până acasă. Și de multe ori era adevărat. Părinții mei nu se speriau când vedeau câte un ostaș rus la noi, erau lucruri obișnuite și chiar dacă nu știau limba rusă, se înțelegeau cu el. Datorită ostașilor ruși, copiii Socolei nu se mai schilodeau, dimpotrivă, știam acum să tragem cu mitraliera Maxim”, cu automatul cu roată, cu Z.B.
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sau Alioșa ne-a condus până acasă. Și de multe ori era adevărat. Părinții mei nu se speriau când vedeau câte un ostaș rus la noi, erau lucruri obișnuite și chiar dacă nu știau limba rusă, se înțelegeau cu el. Datorită ostașilor ruși, copiii Socolei nu se mai schilodeau, dimpotrivă, știam acum să tragem cu mitraliera Maxim”, cu automatul cu roată, cu Z.B.-ul foc cu foc, știam să ne ferim de mine sau de focoase active. Țin minte că Țuți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-a ars fundul pantalonilor, i-a tras lui Țuți o palmă peste țigară iar cu cealaltă mână i-a luat grenada din mână. Grenada trebuia să explodeze în treizeci de secunde, căci Țuți, fără să vrea, scosese cuiul ei. Ostașul l-a prăvălit într-o parte, a strigat ceva și a aruncat grenada departe, la vreo treizeci de metri, unde a explodat. Eram una cu pământul toți, ruși și copii și am auzit zgomotul exploziei. Nu-i așa că viața e
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aruncat grenada departe, la vreo treizeci de metri, unde a explodat. Eram una cu pământul toți, ruși și copii și am auzit zgomotul exploziei. Nu-i așa că viața e prețioasă? Dar dacă n-ar fi fost prezența de spirit a ostașului rus, unde ne-am fi aflat acum, dragă Țuți? Bineînțeles, eram elevi, eu, Țuți, și alți prieteni. Ba ne făcuse și pionieri, chiar dacă mai încurcam câte un „7 ori 8” sau „9 ori 8” și Pufi nu se sfia să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o zi și o noapte. El i-a arătat două degete iar comandanta a dat din cap, spunând „dva deni” (două zile). Apoi el a spus că-i trebuie piele și talpă. Comandanta l-a trimis la gară cu un ostaș, s-au deschis vreo șase vagoane din care cizmarul prizonier și-a ales ce-i trebuia nu pentru o pereche de cizme ci pentru treizeci. Cizmele au fost făcute cu toată arta încât pe încruntata Mariusia a încântat-o. L-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
deturnat. Nu aveam de unde să știm că spațiul aerian urma să fie închis pentru câteva zile și, prin urmare, roberto va fi nevoit să rămână încă o săptămână la montréal. Ne-am luat un rămas-bun scurt și sec, ca doi ostași obișnuiți să privească moartea în față, știind că orice cuvânt ar fi fost inutil și nu ar fi putut descrie sentimentul de confuzie și neajutorare ce ne încerca în acele clipe. Trebuie să fi avut amândoi aceeași expresie perplexă pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
30 și '40, către această zonă a Europei. Fascismul balcanic a accentuat naționalismul romantic din zonă și 1-a concentrat ca o lentilă până la un ultranaționalism șovin, împingînd statele balcanice unul împotriva altuia. Se cunosc, de exemplu, masacrele pe care ostașii croați le-au comis împotriva sârbilor în al doilea război mondial. Bulgarii, la rândul lor, au inițiat în acea perioadă politica de asimilare forțată a minorităților, pe care au continuat-o și în epoca comunistă. în cazul României, fascismul a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vasele și vor face să-i plesnească burdufurile. 13. Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș cum a fost dat de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea. 14. Cum puteți să ziceți: Suntem viteji, ostași gata de luptă? 15. "Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16. "Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în graba mare. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
copil în vremurile acelea. Adică ce-ar fi, mă nene, să mânjim noi biscuiții cu porcăria asta, să facem un fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea semi-internatul în sânge, nici nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter unde săream seara pe fereastră (fără să miroasă nimic Stăneasca), o terasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a fost cunoscută în toată cetatea Iope, și mulți au crezut în Domnul. 43. Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon. $10 1. În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită "Italiana." 2. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]