3,706 matches
-
a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu” Și apoi îi mai zise: „Eu sunt păcătos, așa că această carte este pentru mine, ca Domnul Iisus să mă ajute să nu mai fiu un păcătos”. Și omul mândru se simți umilit de lecția pe care i-o dădea Dumnezeu, prin glasul unui om păcătos, care s-a întors la credință. 40. Credința și țara Într-o cazarmă un soldat găsi o cruciuliță cu un lanț
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zise: „Eu sunt păcătos, așa că această carte este pentru mine, ca Domnul Iisus să mă ajute să nu mai fiu un păcătos”. Și omul mândru se simți umilit de lecția pe care i-o dădea Dumnezeu, prin glasul unui om păcătos, care s-a întors la credință. 40. Credința și țara Într-o cazarmă un soldat găsi o cruciuliță cu un lanț, desigur pierdute de cineva. Le atârnă de creanga unui copac din curtea cazărmii și strigă în bătaie de joc
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
uitară la ea fără s-o ajute. Cum n-avea nici-o scăpare de la cei din jur, femeia strigă tare după bărbatul ei, care venind în grabă, îi zise și el fără s-o ajute: Ce pot face eu, un biet păcătos cu care ți-ai legat viața? N-ai zis tu că n-ai nevoie de oameni? În cele din urmă veni tatăl femeii, un bătrân credincios și înțelept, care ajutând-o să iasă din apă, o mustră cu blândețe: Desigur
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
unor oameni ticăloși, aceștia îi ziseră într-o zi: Dacă ne aduci inima mamei tale, îți dăm bogății nesfârșite. Fiul ticălos primi și, mergând, omorâ pe mama lui și-i lua inima. Pe când alerga s-o ducă la acei oameni păcătoși, se împiedică, căzu și scăpă din mâini inima mamei sale. Atunci se auzi un glas venind dinspre acea inimă: Nu te-ai lovit, dragul mamei? Era glasul mamei, care la ea nu se mai gândea, ci numai la copilul ei
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dă-mi chitanță pentru banii pe care ți i-am dat, pentru că eu nu am încredere în cei care nu cred în Dumnezeu. Consăteanul rușinat, tăcu chitic și eliberă chitanța cerută. 60. Pumnul de noroi Într-o zi un om păcătos care se întorsese la credința strămoșească și ducea o viață cu adevărat creștinească, vorbea cu un necredincios, care-i zise: Cum aș putea să cred eu că Dumnezeu a luat un pumn de noroi și a făcut din el un
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să cred eu că Dumnezeu a luat un pumn de noroi și a făcut din el un om?! Credinciosul îi zise: Dacă nu crezi, uită-te bine la mine; eu n-am fost decât un pumn de noroi prin viața păcătoasă pe care am duso înainte, iar după ce Dumnezeu a coborât harul Său cel sfânt asupra mea, am ajuns și eu om adevărat. Necredinciosul căzu pe gânduri și după scurt timp luă calea bisericii și deveni și el un om adevărat
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
veni într-o zi un frate tânăr, ca să facă ascultare și pe urmă să îmbrace și el haina monahală. Într-una din zile, veni la călugărul bătrân și-i zise: Sunt nemulțumit întru totul de mine, părinte, căci sunt un păcătos. Bătrânul călugăr îi zise: Bine este să te smerești în felul acesta. Dar voind să-i încerce smerenia, adăugă: Mi se pare însă că nu ești sincer când spui aceasta și de aceea îți rânduiesc să nu mai vorbești așa
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
grăiește pălăria sau ceva tainic din creierul și ființa lui. Se înspăimântă. Vru iar să scoată pălăria, dar zadarnic. Părea că-i acolo de când lumea. Cuprins de remușcare, omul căzu în genunchi și șopti atât: „Doamne, iartă-mă pe mine păcătosul!” În sufletul său glasul predicii se auzea mai departe. Când gândul căinței curate, al părerii de rău pentru fapta cea rea săvârșită vine pe albia lacrimilor, nu sta omule la îndoială, ci mergi degrabă în fața lui Dumnezeu și spune-i
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
păcat, îmi zicea odată un prieten, care într-adevăr ducea o viață potolită și nefăcând rău nimănui. Eu i-am zis: Numai Iisus Hristos este fără de păcat. Noi ceilalți toți avem o sumedenie de păcate. Oricum, eu nu mă simt păcătos. Bine! Eu te voi întreba și vei vedea că și tu ai păcate. Prietenul consimți. Nu te-ai mâniat niciodată? Ei, cine nu-i mânios niciodată în viața lui? N-ai ocărât niciodată, n-ai înjurat, n-ai blestemat sau
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
duci mereu la biserică, ai găsit ceva acolo? Da, L-am găsit pe Iisus Hristos Mântuitorul! Ei, și dacă L-ai găsit, ce s-a întâmplat?! Păi, iată ce s-a întâmplat: înainte de a-L găsi pe Hristos eram un păcătos care alerga după păcate, dar acum sunt un păcătos care fuge de păcate! 123. Bucuria de a participa la slujbele bisericii Un creștin bisericos întâlni o femeie care spăla lâna în râu și, vorbind și despre ale sufletului, o întrebă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
L-am găsit pe Iisus Hristos Mântuitorul! Ei, și dacă L-ai găsit, ce s-a întâmplat?! Păi, iată ce s-a întâmplat: înainte de a-L găsi pe Hristos eram un păcătos care alerga după păcate, dar acum sunt un păcătos care fuge de păcate! 123. Bucuria de a participa la slujbele bisericii Un creștin bisericos întâlni o femeie care spăla lâna în râu și, vorbind și despre ale sufletului, o întrebă ce-a înțeles din predica ținută de preot duminica
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
fiule, bine la cele din urmă cuvinte ale tale, care să-ți poată fi început pentru mântuirea ta. După puțină gândire, bolnavul, cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, zise: Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, milostiv fii mie păcătosului și mă miluiește. Amin! Și întărit sufletește, intră să i se taie limba. Din acel moment a început tămăduirea sufletului și a trupului. 127. Un vierme mic (istorioară cu mult tâlc) E noapte... La o masă, plecat peste hârtie, Cu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul sau "turcitul". Un al doilea nivel pe care îl străbat cele două registre este cel al structurilor simbolice și fantastice. Iau naștere: un imaginar al unităților-reper timp și spațiu, cronotopoii (Durand), pentru
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
I, Theodora II, Zoe, Ana Comnena), dar și față de cel religios (sfintele cărora li s-a închinat o bogată literatură hagiografică); e adevărat că același imaginar bizantin (larg comentat de Patlagean și Maltese în lucrările lor) oglindește și relația femeii păcătoase cu demonicul, "complex" transmis și în culturile post-bizantine, și nu numai ortodoxe, cu consecințe tragice în cele catolice ("vânătoarea de vrăjitoare" și represiunile inchiziției).] Ceremonialul de înscăunare, cel de numire a ierarhului clerical, cel de investire feudală (cu o moșie
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este prins în imaginarul dominat de modelele masculine, mobilizate politic și militar, fidele în credința creștină, orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi, mențin și ele, cum altfel?, acuzațiile generice aduse naturii păcătoase a femeii. Întreaga viață personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumii vechi, din fundalul tabloului, și nu de rol sau de funcție, care se mențin. Aparent, Voievodul dincolo de sala tronului (2003) nu spune altceva unei priviri grăbite. Doar că imaginea fixă din trecut prinde viață tocmai prin "demascarea" Regelui ca păcătos, văduv netrebnic sau om blestemat, în paralel cu dezvăluirea celorlalți actori medievali. Deși sala tronului rămâne, în topografia palatului, ca și în simbologia puterii, zona cea mai importantă, autocratul o părăsește acum și se preumblă firesc prin toate spațiile lumii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate rămân e limpede. Dacă în aceasta constă orgoliul său, nu văd rațiunea suficientă pentru a renunța la el. Nimic mai profund, de exemplu, decât afirmația lui Kierkegaard, după care disperarea nu e un fapt, ci o stare: însăși starea păcătosului. Căci păcatul este ceea ce-l îndepărtează pe om de Dumnezeu. Absurdul, care este starea metafizică a omului conștient, nu duce la Dumnezeu. Poate că noțiunea va deveni mai limpede dacă voi risca următoarea enormitate: absurdul este păcatul fără Dumnezeu.5
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
stratul lingvistic și stratul unităților semnificative, prin care descifrarea picturii poate fi completă. Prin intermediul unităților semnificative putem identifica literalitatea picturii Dante și Virgiliu în Infern, elementele ca barca și păcătoșii, precum și culorile închise sau picăturile de culoare ce desemnează efortul păcătoșilor duc la intregirea narativității picturii, redată prin prezența lui Dante și Virgiliu. Totodată, stratul lingvistic oferă picturii, prin intermediul titlului și cu ajutorul ramei, statutul de tablou. Tabloul poate fi înțeles ca denumirea specifică a produsului final. Stratul obiectelor repezentate conlucrează cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nemiloasă”, el a adăugat: „Noi știm că toate națiunile sunt la fel cât timp miza se referă la interesele lor - atât de crude, lipsite de credință și înșelătoare”7. Recunoașterea faptului că, în această chestiune, o națiune poate fi la fel de păcătoasă ca și celelalte era necesară pentru acceptarea „tragicului sens al vieții, conștientizarea divergențelor nerezolvabile” care sprijină concluziile cărții sale, Scientific Man8. El a declarat că „orice model alb-negru, conceput în termeni morali și intelectuali, este, aproape prin definiție, incapabil să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi binecuvântat de Dumnezeu, după cum nici succesul în viață nu este semnul binecuvântării divine (am putea fi surprinși câți aparenți "ratați" s-au învrednicit de nebănuite daruri spirituale). Aceasta este iluzia mesianismului politic și, mai recent, corporatist. "Toate națiile sunt păcătoase și judecata lui Dumnezeu se exercită asupra tuturor. Dar modalitățile acestei judecăți ne scapă. Este posibil ca națiile cele mai pedepsite să fie cele mai iubite"101, crede părintele Daniélou. Este posibil ca Dumnezeu să se folosească de o nație
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Îi pare rău de fărădelegi". Decât să fie vocea unei profeții fără sorți de împlinire, Iona preferă statutul rebelului. Dar tocmai această răzvrătire arată credința lui Iona că Dumnezeu iartă păcatele penitentului, că El se bucură mai mult de convertirea păcătosului decât de pedepsirea lui. Ulterior, parabola oii rătăcite va confirma această credință. Salvat din chit, Iona este chemat a doua oară să-i avertizeze pe niniviteni, dar de data aceasta își urmează destinul. Ca urmare a propovăduirii sale, locuitorii cetății
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Trecerea de la mândria față de realizările trecutului la premoniția unei viitoare catastrofe și speranța în mântuire a devenit și mai evidentă în literatura și imaginația apocaliptică apărută cu aproximativ două secole înainte ascensiunea creștinismului. Perceperea întregului curs al istoriei, de la începuturile păcătoase până la sfârșitul inevitabil, ca desfășurare continuă, deși invizibilă, a unui plan divin secret preexistent își are originea în tradiția apocaliptică 32. Prima dintre aceste scrieri, Cartea lui Daniel, își face apariția în jurul anului 164 î.Hr. în cercurile "pioșilor", o comunitate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al omului, și un singur Fiu care face voia Tatălui, precum și o singură rasă umană în care se lucrează misterele dumnezeiești, astfel încât creatura, încorporată în Fiul, este adusă spre perfecțiune"56. În această lume, "grâul și neghina", metaforele credinciosului și păcătosului sau păgânului, cresc împreună, ceea ce radicalizează tot mai mult pozițiile omului modern și credinciosului. Acest concept al conviețuirii binelui cu răul, inspirat poate și de maniheism, îl regăsim în cele două cetăți ale Fericitului Augustin, care nu sunt delimitate clar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
am văzut, atât ziua, cât și la ore târzii din noapte în fața icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni, mame și tați cu copii de toate vârstele, veniți să îi încredințeze ce au mai de preț Maicii Domnului, copiii lor. Oricât de păcătoși suntem, am îndrăznit cu toții să cerem Maicii Domnului să ne salveze și sper ca măcar câteva zeci, dacă nu câteva sute din miile de oameni care au venit să o cinstească pe Maica Domnului, să își schimbe viața, să găsească
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ochi suntem priviți Parc-ar vrea ca să ne spună: "Nu vă temeți Îndrăzniți!" Să aveți cu toți credință Către Fiul cel iubit, Cel ce e de o ființă, Cu Tatăl nedespărțit. Maică Sfântă Împărăteasă, Vas ales de Dumnezeu, De viață păcătoasă Tu să ne ferești mereu. Să ne fii ancoră tare Când naufragiem în larg, Să ne stai pe-a vieții mare Sus ca steagul pe catarg! Să cădem cu pocăință Și din suflet să-I grăim: Dă-ne-n inimă
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]