6,963 matches
-
de plumb. Pornește la drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sentiment reciproc de altminteri. Revine, cu o tresărire, la prezent. Aici, la Roma, călăreții bine făcuți nu sunt meniți doar să spe rie dușmanul. Astăzi, imperiul are nevoie de un cap care să-l con ducă, și acest cap trebuie păzit de o gardă de corp. Securitatea personală și loialitatea armatei sunt cu siguranță preocupările primordiale ale împăratului. Altminteri, de ce le cerșește pe altare și le proclamă întruna pe monede? — Ai văzut chihlimbarul? întreabă dintr-odată tânărul. Se întoarce tulburat. — Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arenă, avertizează. Se întoarce spre copilandru. — Tu unde-ai lăsat masca lui Charon etruscul? Tinerelul își frânge mâinile panicat: — La... a... la in... intrare, bâiguie tremurând din tot corpul. — Vezi să nu ți-o fure careva! Celălalt intervine: — I-o păzește Viator. El e Hermes Psychopompe... — Bine, bine, zice Rufus. Îl avertizează pe cărunt: — Ganymedes, ai grijă să n-o dea din nou în bară ăsta micu’. Amenință cu degetul în aer: — Ție ți-l încredințez, auzi? Răspunzi de tot ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește Rufus din dinți. — Nu ne putem sprijini nici măcar în lance, se jeluie în con tinuare veteranul, căci pe cei ce se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din nuiele. — Îmi place ideea, râde evreul. Tac un timp amândoi, fiecare afundat în gândurile sale. În tr-un târziu, Rufus grăiește: — Eu nu mă pricep prea bine, dar - din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că ni meni nu cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tonul: — Încetați cu gâlceava! Și lăsați pariurile pe seama spectatorilor. — Cred că deja parmularii și scutarii au intrat în transă, glumește unul. — Eu țin cu thracii, ca și împăratul, i se răspunde. Ba Drusus, care prezidează jocurile, e un scutar convins. Păzește-te, tu, ăl’ cu Mithras. La cea mai mică greșeală... hârșt! Vittelius spune împăciuitor: — Cu toții sunteți la fel de bine ocrotiți, dacă luptați cu sufletul curat. Ce vorbe găunoase! se scutură Rufus scârbit. — Mithras este singurul zeu adevărat, se încăpățânează gla diatorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu voce stinsă: — Cei de o bărbăție deosebită și impunătoare care s-au numit Nerones... CAPITOLUL X O rază sâcâitoare de lumină îl face să deschidă ochii. Supărat, îi închide repede la loc. Încearcă zadarnic să cheme visul înapoi. Ce păzesc Aelius Seianus și Lygdus? Uite cum se bălăbănesc obloanele în bătaia vântului, în loc să stea închise. Să se trezească tocmai acum! Când era pe punctul să intre în erecție! Își pipăie plin de speranță organele genitale. Nimic. Fleșcăite și moi ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coborând în vale până la câmpie. Se revede pe sine, copil, așezat de-a curmezișul în șaua bunicului. Apoi băr bat tânăr, călărind singur pe un drum îngust. Îl recunoaște ime diat. Este singurul pe care se exportă tămâia și e păzit cu străș nicie. Trei mii de familii își revendică din tată-n fiu acest drept și rudele lor sunt printre ele. L-au lăsat o dată să facă o incizie în arborele sacru și să recolteze tămâia, doar că a fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mine... Iulius Herodes își coboară precipitat pleoapele. Tovarășul lui fie este un ipocrit fără pereche, fie nu realizează că religia, ca instituție oficială, reprezintă un aspect major al relației în continuă schimbare dintre Roma și imperiul său. De aceea trebuie păzită cu strășnicie. Într-un târziu, Germanicus rostește, cu un suspin: — Am fost și la Delphi... Herodes tresare, smuls din visare. — Te-ai dus să consulți oracolul? Și-mi spui asta după ce adineaori ai făcut o adevărată profesiune de credință? ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și quirinalul în frunte, poartă pe palma ridicată câte o mănușă fără degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu orice preț credința strămoșească și că locul ei consfințit se află în mâna dreaptă a omului. Familia imperială, înconjurată de câteva personaje de seamă, ajunge acum lângă gărdulețul de fier din jurul incintei sacre. Au așteptat în interior ca alaiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-o manieră amuzantă. Deși portretul său este schițat aparent comic, în profunzime uriașul este condus de sentimente nobile, el fiind puternic umanizat pe parcursul desfășurării acțiunii. Faptul că îl ajută pe Harap-Alb în îndeplinirea unei misiuni (cea de a o păzi pe fata Împăratului Roș), și de asemenea, întreaga sa activitate în grupul de uriași, denotă un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu o stăpânire de sine ce îl transpun în cercul celor înțelepți. Astfel, el este un personaj plurivalent, cu
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
că valorează o avere. ― Acum, Jemima, spune ea, uitându-se la mine foarte serios, această poșetă a fost un cadou de la Dimitri, și deși noi nu mai suntem împreună, e mândria și bucuria mea. Ți-o împrumut ție acum, dar păzește-o cu prețul vieții tale. ― Geraldine, nu știu ce să mai zic. Dar pentru ce am eu nevoie de așa ceva? ― Ca să arăți altfel. Toată lumea poartă o poșetă Louis Vuitton atunci când călătorește. Și acum, spune ea, pièce sau pièces de resistance. Deschide poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în ea. ― Care din ele? Aia de mătase verde? ― Da... scâncește Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri: nu este acolo. Deschid sertarul unde-mi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
devenind ofițer de infanterie. În 1870 a fost avansat la gradul de colonel, iar în 1877 obține avansarea în gradul de general. În timpul războiului de independență a comandat Divizia a 3-a Infanterie. Inițial, aceasta a primit misiunea de a păzi podul de la Barboși, ulterior, fiind dislocată la Giurgiu, pentru a supraveghea garnizoana otomană de la Rusciuc și pentru a asigura trecerea trupelor române peste Dunăre pe la Zimnicea. În perioada 15 mai 24 iulie 1877, Divizia 3 Infanterie s-a aflat în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare punct important stăteau câte două gărzi. Solii merseră în tăcere de-a lungul potecii pietruite. De undeva venea miros de flori și se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite de soare, japonezii sorbiră adânc aerul acela, întocmai ca și cum ar fi băut apă. Acesta este orașul Puebla. Cum dădură cu ochii de japonezi, străjerii care păzeau poarta cetății dispărură de grabă. Velasco opri convoiul ridicându-și mâinile și coborî de pe cal ca să le arate străjerilor permisul de trecere de la guvernator, dar nu băgă de seamă cum se uitau cei trei soli unul la altul. Puebla. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îndemână. Hai c-au terminat de jupuit căpățâna aia. Pornim? Îi strigă pe băieți, care sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În spate. — Îl iau doar pe Kongoni, zise Wilson. Celălalt o să rămână aici să păzească stârvurile de păsări. Pe când mașina străbătea luminișul, Îndreptându-se către pâlcul de copaci și tufișuri care se-ntindea ca o fâșie de-a lungul albiei secate a râului ce tăia curmeziș poiana, Macomber simți din nou cum inima-i bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mărginite de șanțuri În care se aflau multe gâze, pe care nu le-am putut observa limpede din pricina norilor de praf ridicați de camioane. Ajunși la locul În care până atunci fusese fabrica, unii dintre noi au fost puși să păzească restul de muniție care, dintr-un motiv sau altul, nu explodase, În timp ce alții au fost trimiși să stingă focul care cuprinsese iarba de pe o câmpie adiacentă - odată terminată această misiune, ni s-a spus să căutăm cadavrele din imediata vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un cânt de jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți în șoapte. Afară stau pe prispă și gândesc Că ești păzit de îngerul ceresc. Și pe alei călăuzit de stele Îmi vei apare-n visurile mele.
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
în România au existat sisteme de irigații. După 1989, oamenii au distrus și au furat majoritatea sistemelor de irigații, pentru construirea cărora s-au cheltuit bani și muncă. Sunt vinovați cei care au furat și cei care nu le-au păzit și nu le-au gospodărit. Se poate spune că seceta din timpul verii este o etapă în derularea apocalipsei manifestată prin uscarea plantelor. Plantele s-au uscat din lipsa apei și din cauza temperaturii ridicate a razelor solare și din lipsa
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
blânzi ai bunicii. Știi, în coteț e o găină. Una foarte, foarte gălăgioasă. O auzi? Da. Și ce-i cu asta? Păi, continuă Sorina, mi-a fost frică de ea. Poate că celelalte găini au pus-o acolo anume ca să păzească ouăle și să le dea de veste când vine cineva. Nici pomeneală! Știi ce face ea acum? Cântă. Eu îi înțeleg cântecul. Da? Și ce spune? Păi, ce să spună? Ascultă și tu! Zice: „Cotcodac, cotcodac! Un ou mare am
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și-apoi, nu-ți face griji: de fiecare dată când îi ducem lui ceva, avem grijă să vedem și noi cât de bune sunt. Cornulețele, clătitele sau cozonacul sunt minunate, bunică, sărutăm mâinile care le-a făcut. Pe lângă faptul că păzește, cu mare grijă, ograda, Cuțulache îl ajută pe bunicul. Foarte mult, chiar. De exemplu, primăvara, când oițele și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam mult, bunicul îl trimite să-i le mai adune. Iar dacă vreo oaie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]