5,611 matches
-
străini internați în lagăr: "Cazarma Regimentului 3 de Artilerie călare a fost destinată pentru izolarea acestor ostatici - consemna el la 26 septembrie. Au fost plasați în grajdurile spațioase al cazărmii, toți au părăsit pontoanele. Iată-i instalați la cald, pe paie proaspete, cu un cubaj de aer mai mult decât suficient. Tuturor li s-a făcut prima serie de vaccin antiholeric (2 cmc)... Astăzi, pentru prima dată, acești prizonieri vor avea o supă caldă și ceai"578. Focarul epidemic din lagărul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tu să ai grijă, hăi. Ascultă ce ți-oi spune eu să faci. Saveta simți că o lăsau picioarele, iar ochii căutau a întuneric. Se lăsă cerul roșu, iar frigul aducea pe gospodari în case. Porcii erau bine înfundați în paie, iar din poiată nu se auzea nici un zgomot. Liniștea îi amorțise trupul. Se întinse în pat. O cuprinse visul și o purta în brațele sale. - Savetă, da’ tu vrei să te măriți? - Apoi de, tătucă, știu și eu? Mata
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
va știi niciodată cum este înăuntru. Fugea și simțea că îl lasă picioarele, dar nu avea cum să se oprească. Reuși să intre pe o hudiță și să sară gardul în grădină la factor, acolo se ascunse în stogul de paie și a rămas plângând până când i s- au uscat lacrimile. Acum era în sigurantă în brațele bunicii care îi mângâia creștetul și părul moale. țața Tinca uitase de parlamentul ei. Își înconjurase nepotul cu dragoste și se ruga la Maica
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
om. O bătea de stătea sub pat și o mai scotea și lumea. Di nebun ce-i în capul lui... Serios, Nicu a lui moș Gavril îl trase deoparte pe procuror. - Ar trebui să-i dăm foc, să-i punem paie roată roată și să-i dăm foc. Dacă-l prindeți, ne lăsați să o facem? Dă-l în mama lui de om. Aista îi om? Eu am vrut să o iau de soață, da’ s-a dus săraca după el
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cum gem, în arșița cumplită a amiezii de foc care intra pe ușa larg deschisă, și în lumina aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă de perle, cu pulpele goale sub fusta de paie, purtând o mască din trestie și din sârmă cu două găuri pătrate pentru ochi. În urma lui veneau muzicanții și femei îmbrăcate în rochii bălțate, cu falduri grele, care le ascundeau trupul. S-au pornit să danseze în fața ușii din fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în marginea unei plute mari și rudimentare ce se ivi abia la urmă, din noapte și din ape. Când bacul se apropie mai mult, omul zări în spatele adăpostului, în partea dindărăt, doi negri înalți, purtând și ei pălării mari de pai și îmbrăcați doar cu niște pantaloni de pânză groasă. Stăteau alături, mânuind din răsputeri niște prăjini, care se afundau încet în fluviu, spre partea dindărăt a plutei, în timp ce negrii, cu aceeași mișcare încetinită, se aplecau deasupra apei, până la limita echilibrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-o salopetă murdară, pe cap cu o pălărie de pai, braziliană. Apoi mașina porni din nou. - Spus numai patruzeci kilometri. - Unde eram? La Tokio? - Nu, Registro. La noi toți japonezii venit aici. - De ce? - Nimeni știut. Ei galbeni, domnu d'Arrast. Pădurea începuse să se mai rărească, iar drumul se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în jurul unei mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros pe care-l purta Inginerul, broderia în cercuri, ca un pieptar, pe bluza de gheață ninsă a frumoasei doamne cu enormă pălărie de pai verde, fotoliul și canapeaua din piele roșie, primind, în colț, docilă, trupurile, în acea jumătate de oră de preludiu, când invitata se lăsase luminată de ochii mari și albaștri ai gazdei, explodând, uneori, cum se întâmpla și acum, ca niște
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei. $7 1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați. 2. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. 3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 4. Sau, cum poți zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău" și, cînd colo, tu ai o bîrnă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce măsură măsurați, vi se va măsura. 3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 4. Sau, cum poți zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău" și, cînd colo, tu ai o bîrnă într-al tău?... 5. Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 6. Să nu dați cîinilor lucrurile sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
4. Sau, cum poți zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău" și, cînd colo, tu ai o bîrnă într-al tău?... 5. Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 6. Să nu dați cîinilor lucrurile sfinte, și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să vă calce în picioare, și să se întoarcă și să vă rupă. 7. Cereți, și vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
n-ar mai vrea să intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânză de fum și de pâclă, din care de-abia scoteau capetele, sfioase și răsfirate vârfuri de pomi desfrunziți, câteva coperișe țuguiate de paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început și fără sfârșit. Șoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu-i venea deloc în minte ce vroia să-i spună și nici măcar cum să înceapă vorba, deși în sufletul lui totul era foarte limpede. Popa rămase în picioare câteva clipe, așteptând bănuitor, apoi se lăsă pe un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ușurință, pentru că întotdeauna avusesem multe animale în bătătură și toate erau în grija mea la păscut, așa încật ucenicia într-ale socotitului mi-o făcusem de mult. Continuam cu lucru manual, meșteșugind roți mari împletite din pănuși de porumb sau paie de grậu, ori cuseam cu acul pe gherghef adevărate grădini de margarete, butonași sau trandafiri. Nu ezitam să folosesc fiecare clipă și fiecare secundă o consideram valoroasă în pregătirea mea pentru viață. Dintotdeauna am abordat școala ca pe o problemă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
propovăduitor al celor mai meschine idei . Se erijase el în capul familiei, rostind un discurs sforăitor acolo, la capul mamei, pe care o plậnsesem nu pentru că pleacă, pentru asta o fericeam, ci pentru că naveam putința să le astup gura cu paie celor care se pițigăiau acolo la capul ei, deși ea lăsase cu limbă de moarte să nu-i cậnte paparudele acelea la cap... Lipsa lui de respect fusese aceeași: n-o respectase vie fiind, n-o respectase nici moartă. Avusese
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Sandule, adică de ce nu mai e cum era și nu mai ține cum ținea? Gore, care a venit cu un ou de lemn și le-a spart ouăle tuturor până să se prindă de șmecheria antică și de demult, pune paie pe foc. Ia zi, Sandule, că tu fuseși la popa, doar beți Împreună ocazional și puneți religia la cale, voi și cu Dan Brown care mai sunteți, ia zi, cum fuse la Înviere? Solicitând Încă o apă minerală, Sandu Șpriț
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deneaul, ca să am dovezi. Da’ nu se face ordine cu-n Corpodean și-un Savaniu, plus Lică și Penescu. Gicu Îi ia ziarul din mână și Îl face ghemotoc. Mai lasă dracului presa aservită, Gore, că și ăștia pun numai paie pe foc. Una-două, aranjament, patrupatru ca la teatru, șpăgi la arbitri și alte alea. Unde dracu’ nu se dă șpagă În România? Asta vreau eu să știu, unde nu se dă? Că ar trebui să ne numim Republica Șpagă. Fotbalul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
apoi se șterge cu mâna la gură și surâde. Nu e ea doamna politicii românești, Sandule? Nu e ea ca o mironosiță? Numa` ăla care se simte curat și luminat să dea cu piatra-n geamurile ei de la imobil! Că paiele din ochii voștri nu le vedeți - asta apropo de Biblie, ca să afle Gore că nu sunt pe dinafară, am citit și din Isaia, și din Zaharia, și din Moise - Îl știți pe Moise, a dat cu legi În ei, dar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
abține: Slou moșăn, slou moșăn, riplei, Sandule, parcă nu ai vlagă-n tine, zău așa! Ia să iei supradin de la farmacie, oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit că se mărește și fondu` de rulment, cică s-a scumpit gicacaloria și administrația blocului nu vrea să aibă surprize la iarnă. Că de, iarna e lungă, omu` normal are
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera Muierii, În octombrie, ce să facem? N-a fost bună ideea mea? Sandu duce ceașca la gură, suflă În ea, soarbe și dă din cap a aprobare. Bună. Buuuună, ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț, Steag de bătălie. Cîntam: Trararah! Ah! v-ați dus visuri, v-ați dus! Mort e al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind - Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbra văilor adânci, Ele par suspinse-n nouri. Lângă foc străjerii-aruncă Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă. Armia doarme pe pajiști ridicate și sub stânci. {EminescuOpIV 138} Sub o stâncă lângă focul ce pereții îi afumă, Cesaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pămînt? - el zise - Avem noi în mâni a lumei soarte sau cortegiu de vise? Hotărâți de-a ta gândire urmăm azi ziua de ieri?... Și în ordinele-eterne mișc-asupra-i universul Oceanele-i de stele. Ce ironic li e mersul! Cesare! cât pai de mare - și ce mic în adevăr! Sâmburele crud-al morții e-n viață... Și-n mărire Afli germenii căderei. Astfel toate sunt în fire, Astfel au căzut Romanii, mari în bine, mari în rău. Da-i cumplit să vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]