3,023 matches
-
domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu adevărul: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al enunțurilor/ frazelor, vizând identificarea și descrierea categoriilor și mecanismelor sintactice care le articulează. Din punct de vedere sintactic, remarcăm existența unei structuri de profunzime, specifice limbajului publicistic eminescian, care imprimă articolelor o gramatică particulară, dincolo de variabilele organizării de suprafață (pamflet, cronică, notă informativă, articol polemic etc.). Abordarea transfrastică a permis identificarea mecanismelor relaționale de obținere a coeziunii în publicistica eminesciană, dintre care amintim: recurența unor secvențe lingvistice, utilizarea conectorilor interfrastici, unitatea sistemului pronominal și verbal, prezența deicticelor, folosirea pro-formelor, cultivarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1, 1999, p. 1. Mitrea Șerban, Henrieta, (2006), Limbajul politic în democrație, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, București. Morris, Charles, (2003), Fundamentele teoriei semnelor, traducere de Delia Marga, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca. Munteanu, Cornel, (1992), "Pamfletul eminescian", în Familia, nr. 1, p. 11. Munteanu, Eugen, (2005), Introducere în lingvistică, Editura Polirom, Iași. Munteanu, George, (1973), Hyperion, I. Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București. Munteanu, George, (1987), Eminescu și eminescianismul, Editura Minerva, București. Murărașu, D., (1999
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
p. 403. 344 Mihai Eminescu, Opere IX, p. 292. 345 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 44. 346 Mihai Eminescu, Opere X, p. 94. 347 Mihai Eminescu, Opere XII, p. 79. 348 Cornel Munteanu, "Pamfletul eminescian", în Familia, nr. 1, 1992, p. 11. 349 Mihai Eminescu, Opere X, p. 145. 350 Joachim Peter Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Editura Paideia, București, 2003, p. 107. 351 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Scrisul Românesc
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este un astfel de personaj). „Visam să scriu un roman ca o suită de senzații, o carte ca un flux de imagini” - ar fi arta poetică a autorului-personaj. Tratat asupra cozii este un eseu despre așa-numita „epocă de aur”, pamflet în care autorul raportează efectele postmoderne la cauze mai vechi ale lumii socialiste, urmărind „insecta umană”. Coada (cu sensul de „rând în așteptare”) poate fi, nu doar în mod ironic, ci și tragic, un topos al unei realități dispărute - și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
american. După Răvaș către generația anului 2000, din 1930 (text pierdut), scriitorul, care se vedea ca ,,un imens strigăt din mulțime către omenesc”, lansează în ,,Cruciada românismului” (1935) o Scrisoare deschisă Omenirii, urmată de Pentru cea mai tânără generație, un pamflet îndreptat împotriva ,,culturalului” confiscat și sufocat de spiritul social și academic. Numele lui mai poate fi întâlnit în ,,Sfarmă-Piatră”, ,,Porunca vremii”, ,,Progresul”, ,,Munca literară și artistică”, ,,Fapta”, ,,Vremea”. Debutase deja editorial în 1933 cu Cele dintâi știri despre Victor Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
multe modele, se inspiră din opere celebre, traduce și introduce În poemul său idei exprimate de alții. Discursul heliadesc este derutant prin compoziția și varietatea lui stilistică: de la lamentația cea mai neagră, În stilul noptos romantic, la incisivitatea voltairiană (din pamflete). Boileau și Lamartine sînt deopotrivă prețuiți, urmați, folosiți de o minte care „izvodește” În marginea marilor modele. Care este adevăratul Ion Heliade Rădulescu? Critica tradițională a văzut În el, după imaginea lăsată de Eminescu, două spirite. Unul (Heliade), aberant, strică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sceptice: „GÎndeam c-am iubit un Înger din ceri supt chip femeiesc, Dar n-au fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc.’’ După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii. Există, lîngă o pasionalitate de tip trubaduresc, și puțină parodie În versurile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Stamati, Asachi și, mai ales, În poemele ironice, și tîrgovrțe ale lui Anton Pann. Printre trubaduri era celebru Macabru pentru canso-urile sale sarcastice Împotriva femeilor. Un discipol al lui Betrand de Born, Peire de Bossinhac din Dordogne, scrie un veritabil pamflet contra femeilor pe care le acuză de lipsă de loialitate, de inimă, de noblețe. Satira misogină apare și la Pann, și la alții, Îngrijorați de istericalele femeii modiste. Unii trubaduri fac deosebirea Între femna (noțiune peiorativă) și dòmna, aceea care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literatură imaginea unei conjugalități degradante: Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă”. Remarcabile, sînt și generalizările, concluziile, eseului: „După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scăderile, în plan sociologic mai cu seamă, ale romanelor scriitorului. Prezentat ca un autor al marilor contraste, Zaharia Stancu este înfățișat printr-o dublă aspirație: „către imund și către diafan, cu disponibilitate egală pentru lirismul cel mai pur și pentru pamfletul cel mai truculent”; tocmai pamfletul exagerat dăunează însă echilibrului artistic al scrierilor sale, coborându-le adesea la nivelul unui stânjenitor parti-pris ideologic. Creația lui Zaharia Stancu e definită în general corect, ca izvorând din rememorarea trăirilor anterioare, ca „o replică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
cu seamă, ale romanelor scriitorului. Prezentat ca un autor al marilor contraste, Zaharia Stancu este înfățișat printr-o dublă aspirație: „către imund și către diafan, cu disponibilitate egală pentru lirismul cel mai pur și pentru pamfletul cel mai truculent”; tocmai pamfletul exagerat dăunează însă echilibrului artistic al scrierilor sale, coborându-le adesea la nivelul unui stânjenitor parti-pris ideologic. Creația lui Zaharia Stancu e definită în general corect, ca izvorând din rememorarea trăirilor anterioare, ca „o replică împotriva timpului, un remediu împotriva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
pline de umor (replici, gesturi, îmbrăcăminte) care, în pofida unor inserții de senzațional în manieră comercială, foiletonistică, însuflețesc când și când personajele. Scriitura precisă, amănunțit realistă, proprie gazetarului, nu obturează perspectiva psihologică, nu foarte adâncă, dar trasată cu mână sigură. Șarja, pamfletul sunt prezente și în Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului (1932), iar arta dialogului, bine stăpânită de T.-B., a făcut ca acest roman să fie dramatizat în epocă (de scriitorul bucovinean A. Mitric). De astă dată, mediul în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
și o anume politică europeană. A clasei conducătoare, în primul rând, să-i spunem pe nume: nomenclaturistă. politica sa are, în această direcție, două aspecte fundamentale (ar fi regretabil dacă rândurile de față ar fi privite doar ca un simplu pamflet). politica europeană românească actuală este în același timp de simulare și exploatare. O foarte scurtă explicație este necesară. Formată la Moscova sau în spiritul său, clasa noastră conducătoare nu poate fi, n-are cum fi în mod esențial, sincer, autentic
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a unei poze. Singura reacție firească este doar aceea de a fi, a scrie și a rămâne român și a locui în România. Fără complexe de nici un fel: român și european în același timp. Simplu, natural, constructiv. Fără ifose și pamflete deplasate. De unde, încă o soluție. De fapt, singura practică și recomandabilă: A aduce, cu orice preț, Europa acasă. La noi, în România. Altfel spus: a crea în limba română valori de semnificație și circulație măcar virtuală, potențială europeană. În același
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
adânc Înfipte În viața obștească (Ă). (Ă). Ca exemple de aplicare creatoare În propria lor creație a experienței sovietice pot fi amintiți poeți ca Eugen Frunză și Eugen Jebeleanu. Primul a Învățat, incontestabil, cum să lovească În imperialiști prin arma pamfletului de la Maiacovski și Simonov. Dacă În poezii referitoare la noua noastră viață, Frunză a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Maiacovski și Simonov. Dacă În poezii referitoare la noua noastră viață, Frunză a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal, ce lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ianuarie 1649 cu tînărul rege și cu Mazarin și se refugiază la Saint-Germain-en-Laye. Parlamentul organizează rezistența, adună trupe și primește sprijinul cîtorva mari seniori și al lui Paul de Gondi-Retz, episcop adjunct al arhiepiscopiei de Paris, în timp ce se dezlănțuie "mazarinadele", pamflete violente îndreptate împotriva italianului care cristalizează toate urile (document 1, p.207). Armata regală comandată de Condé asediază capitala. Neliniștiți de întorsătura evenimentelor, parlamentarii preferă să trateze cu regenta și cu Mazarin, care promit o iertare generală: pacea de la Rueil
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Jansenius. În 1653, papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma Augustinus, dar Arnauld ripostează distingînd între drept (cele cinci propoziții sînt condamnabile) și fapt (ele nu se găsesc în Jansenius). Pentru a apăra Port-Royal, Blaise Pascal scrie în 1656 Provincialele, pamflet feroce împotriva iezuiților, care are un succes enorm. Cearta jansenistă abia începe. Reluarea luptei împotriva Casei de Austria Războiul de 30 de ani și tratatele din Westfalia. Intervenția Franței în războiul de 30 de ani, care sfîșie Europa Centrală între
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
folosind pe rînd toate armele pe care erudiția, filosofia, spiritul, talentul de a scrie le pot procura rațiunii; luînd toate tonurile, folosind toate formele, de la glumă la patetic, de la compilația cea mai savantă și mai vastă pînă la romanul și pamfletul zilei; acoperind adevărul cu un voal care proteja ochii prea sensibili și lăsa plăcerea de a-l ghici; mîngîind prejudecățile cu abilitate pentru a le da lovituri mai sigure; neamenințînd aproape niciodată nici mai multe dintre ele deodată, nici chiar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a fost, cum era și firesc, omul cel mai urât de cei din "dreapta". O scrisoare pierdută, fiind publicată în 1884, în vremea dezbaterilor pentru revizuirea, constituției, imediat după alegerea camerei revizioniste, pe lângă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută, din 1884. Așadar, în primele sale opere, Caragiale luptă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke, Alfons Petzold, Richard von Schaukal, Richard Beer-Hofmann. Dar prezența sa în revistele vremii va deveni tot mai rară: la „Viața literară” și „Vremea”, ocazional, cu eseuri, pamflete, proză, la „Viața românească”, „Adam”, „Facla”, „Azi”, „Lumea românească”, „Meridian”. După cel de-al doilea război mondial, revine cu poezie în „Viața românească”, „Revista literară” și „Flacăra”. Își luase oficial numele de Benjamin Bonciu. Semna H. Bonciu ori cu pseudonimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
orice alt stat comunist, ci "dezastrele economice și sociale pe care sistemul de putere le-a produs". Dar, de la data înființării sale (1976), KOR și-a adus aportul la înființarea unei "rețele comunicaționale" cu ajutorul căreia erau distribuite în regim samizdat pamflete și chiar un jurnal intitulat " Muncitorul" ceea ce înseamnă că, fără Comitetul de Apărare al Muncitorilor, proletariatul polonez nu ar fi atins probabil nivelul de organizare care i-a permis să înființeze Solidaritatea (Kołakowski în Brumberg: 1983, 63-66; Taras: 1986, 63
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s�nt de o valoare inestimabil?; dar nu mai era nimic de f? cut atunci c�nd Iorga, politicianul p? tima? , se ocupă de probleme contemporane. Dup? perioadă să junimist? , studiile sale asupra literaturii nu s�nt istorii literare, ci pamflete. Conform afirmă? iei lui Barbu Theodorescu, care era un mare admirator al lui Iorga, atunci c�nd era vorba de fundalul istoric al articolelor sale sau �n scrierea multor lucr? ri politico? istorice referitoare la evenimente contemporane, �Iorga confundă ac? iunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]