8,430 matches
-
analizată, din perspective diferite, dar, considerăm convergente, de către economiști și sociologi. Atât unii cât și ceilalți acordă o importanță crescândă problematicii formelor de manifestare a cooperării În cadrul domeniilor de studiu și paradigmelor specifice. Tradițional, clivajul dintre paradigma economică neoclasică și paradigma sociologică Însemna că există o diviziune a domeniului de studiu asociat economiei și, respectiv, sociologiei, dar și a abordărilor lor; economiștii ar fi interesați de relațiile de schimb economice și de acțiunea economică, rațională, utilitaristă, În cadrul piețelor, În timp ce sociologii ar
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
producție propriu-zisă a bunurilor (fie acestea materiale sau simbolice) transferate. Ele variază Între-instituțional astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
North se depărtează astfel de realismul economic, apropiindu-se de constructivismul sociologic și de sociologia cunoașterii. Neoinstituționalismul economic reprezentat de R. Coase (1937, 19601), O.E. Williamson (1981, 1991, 1993) sau D.C. North (1981, 1990) echivalează cu o schimbare de paradigmă În economie. Economiștii pleacă de la asumpția că actorii sunt utilitariști (self-interested) și, Într-o manieră analitică, ajung la concluzia că organizarea economică nu este neproblematică și că instituțiile (structurarea stimulentelor) și relațiile sociale sunt esențiale În jocul intereselor economice. Introducerea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizarea economică nu este neproblematică și că instituțiile (structurarea stimulentelor) și relațiile sociale sunt esențiale În jocul intereselor economice. Introducerea problematicii costurilor tranzacționale (și odată cu aceasta, a relațiilor agent - principal și a incompletitudinii contractelor) a echivalat cu o schimbare de paradigmă În economia neoclasică. Conceptul omniprezent problematicilor anterioare, constituit ca variabilă dependentă În majoritatea cazurilor, cel de instituție (instituția organizației, a contractului ș.a.m.d.) reprezintă pasul decisiv Înspre sociologie, definită de Durkheim (1922,2001) tocmai ca știința instituțiilor sociale. În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale. III. Costurile tranzacționale: un concept de frontieră disciplinară. Problematica organizării economice a Început să-i preocupe pe economiști Îndeosebi odată cu publicarea articolului lui R. Coase intitulat „The Nature of the Firm” (1937). S-a deschis calea unei schimbări de paradigmă În economie prin contestarea parțială a asumpțiilor neoclasice referitoare la ignorarea costurilor tranzacționale și deținerea de către actori a tuturor informațiilor În luarea deciziilor. În acest capitol ne propunem să analizăm teoria costurilor tranzacționale În explicarea emergenței organizării sociale. Vom prezenta
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
firmelor și Între acestea, modalitățile de luare a deciziei, alocarea resurselor În cadrul organizației și Între organizații, capacitatea instituțională a organizațiilor și piețelor. Teoria costurilor tranzacționale formulată pentru prima oară de R. Coase În 1937, precum și dezvoltările ulterioare ale acesteia În cadrul paradigmei instituționale se Încadrează În acest curent teoretic. De asemenea, această teorie este și punctul de Întâlnire Între economia organizațiilor și teoriile sociologice ale organizațiilor. Prima urmărește, mai degrabă instrumentalist, modalitățile de eficientizare a organizațiilor, În timp ce a doua este interesată mai
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un moment dat amestecă variabile economice, dar și instituționale (sistemul legal joacă un rol important În stabilirea configurației fiind cel care alterează costurile marginale ale tranzacționării și respectiv managementului), Înscriindu-se În ceea ce numim noua economie instituțională și, mai precis, paradigma costurilor tranzacționale. Structura instituțională de producție (SIP) minimizează, afirmă Coase, costurile totale pentru output-ul produs. SIP este determinată de relațiile ce se stabilesc Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale (de management). Aceasta vizează maxima eficiență care rezultă din economia
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
statului) În promovarea propriilor interese de maximizare a utilității. Explicația este teleologică, dar la nivelul acțiunii individuale a anumitor actori (conducătorilor politici) și nu la nivelul societal general (funcționalistă). 6. Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale. Autorii care subscriu paradigmei noii economii instituționale sunt interesați de aranjamentele contractuale formale ce guvernează tranzacțiile economice, În special cele care manifestă un grad ridicat de dependență mutuală non-trivială, adică cele În care există o investiție specifică relației respective. În termeni sociologici, acești autori
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În privința propriilor interese sau indivizi care oferă consultanță unor organizații sunt toate exemple de relații agent - principal. În plus, actorii moderni Își mobilizează capacitatea acțională În favoarea intereselor percepute ale unor principali non-actori, precum ecosistemul, speciile pe cale de dispariție etc. În paradigma economică raționalistă se pune problema reprezentării intereselor principalului În acțiunea agentului. Agentul este chemat să gestioneze eficient interesele principalului, În conformitate cu principiile și adevărurile (științifice) recunoscute În societate. Angajatului unei organizații moderne nu Îi este permis bunăoară, chiar dacă probabil din bună
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
bazează pe asumpția implicită că agenții Își Îndeplinesc Întotdeauna angajamentele (acționând responsabil) față de principali (proprietari) și că aceștia acționează neproblematic consecvent intereselor principalilor. Având o abordare problematizantă a relațiilor interne din cadrul organizațiilor În general, teoria agent - principal se Înscrie În paradigma noii economii instituționale, aidoma teoriei costurilor tranzacționale. Ea consideră că existe pierderi inevitabile ce rezultă din deturnarea unor resurse ale organizației (inclusiv capacitatea de muncă a angajaților) către interese ale agentului ce diferă de cele ale principalilor. Asumând raționalitatea ambilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dar sigur de concepția acțională, intențională În privința actorului, identificându-l pe acesta cu interpretul care joacă Într-unul din scenariile social asumate. Cooperarea devine astfel o piesă pusă În scenă prin intermediul concepțiilor dominante ale societății. Suntem pe drumul tranziției dinspre paradigma economică clasică spre teoriile sociologice ale capitalului social: cooperarea emerge din norme sociale și rețele. Acest drum traversează inevitabil funcționalismul economic (Williamson - teoria costurilor tranzacționale) având oglindiri perfecte În cel sociologic (Durkheim - teoria solidarității organice) de care ne-am ocupat
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
devin pasionați - furioși, temători și resentimentari cu toată pasiunea.” (p. 140) Hirschman arată astfel construcția ideologică a termenului, demonstrând contigența sa istorică. Evoluția gândirii asupra intereselor de la stadiul de păcate la statutul de asceză și apoi re-problematizarea acestora demonstrează limitele paradigmelor care consideră interesele ca date reale, stabile și puncte de plecare ale construcției teoretice. Această Întreprindere epistemică echivalează, dacă este să folosim concepția lui M. Douglas, cu producerea unui sistem taxonomic ce naturalizează În științele sociale o analogie a clasificărilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
actori ce au relații ghidate de interese comerciale și În care costurile obținerii de informații, al investiției inițiale și ale Începerii unei afaceri sunt relativ reduse. Diferențele În privința gradului de integrare a activităților lanțului productiv permit testarea plauzibilității argumentelor din paradigma costurilor tranzacționale care explică integrarea verticală prin incidența costurilor de tranzacție. Williamson pornește de la determinarea tehnologică a tranzacției (consideră tehnologia ca fiind dată, variabilă exogenă): „o tranzacție se realizează atunci când un bun sau serviciu este transferat de-a lungul unei
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relații personale guvernate de Încredere, o situație mai bine descrisă de modelul implicării (Granovetter, 1985; Uzzi, 1996, 1997), mai degrabă decât de cel al integrării avansat de Williamson (1991). Astfel, argumentul lui este plauzibil, În timp ce predicția integrării verticale vehiculată de paradigma costurilor tranzacționale pare, mai degrabă, infirmată: firmele românești nu se integrează vertical cu partenerii lor străini, dar păstrează relații implicate, de lungă durată. Difuzarea Încrederii și circulația informației strategice pe canalele relațiilor implicate produc structurarea câmpului În rețele de firme
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rolurile sunt internalizate la nivel cognitiv, iar capacitatea de acțiune reprezintă o autorizare socială ce se Înscrie În teleologia socială; contactul este dinainte structurat, planificat pentru Înglobarea unui sens Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de paradigmele clasic-raționalistă și instituționalistă dominante, teoria câmpurilor organizaționale operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru structural, el Însuși social construit. În cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru ordonat atât social prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
protectorat (Hoaglandxe "„Hoagland,SarahLucia", 1990). Condițiile pentru perpetuarea sexismxe "„sexism"ului sunt în principal următoarele: - Să păstrezi femeile în ignoranță față de alternativele la ideologia superiorității bărbătești: să nu aibă ca ofertă ideologică abordări de tip feminist, să trăiască strict în paradigmele raționalității masculinexe "„masculin". - Să le împiedici să-și vadă problemele ca interese de grup, formulabile în termeni politici (să nu devină persoane în sens politic, adică să nu aibă conștiința puterii proprii). - Să le determini să se perceapă una pe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
publicul din afară, adesea și pentru politicienii liberali. Aceasta nu înseamnă că mediul universitar poate să fie scuzat de sindromul „turnului de fildeș”. În consecință, în mod special feminismul academicxe "„feminism academic" și studiile de genxe "„studiidegen" încearcă să contrazică paradigma cunoașterii „ezoterice”. În contextul nostru românesc, aceasta înseamnă studierea condiției femeilor și a relațiilor de gen inclusiv în statusuri care adesea sunt ignorate de către zona academică: țărăncile, femeile rrome, mamele singure, prostituatele, precum și a unor problematici pe care celelalte tipuri
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
deci de a nu fi doar obiect, ci și subiect al politicii, de a nu se supune doar, ci de a face și politică. În cazul în care au acces să facă politică, femeile sunt de obicei obligate să urmeze paradigme masculinexe "„masculin" ca stil comportamental și să împrumute agenda politicăxe "„agendăpolitică" bărbătească. Pentru ca să se poată regăsi în calitate de subiect, și nu doar de simplă portavoce a ideilor bărbătești, femeile trebuie să plece de la propriile experiențe ca centre ale cunoașterii. Feministele franceze
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
separațiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puțin din punct de vedere epistemic. Vechile cadre conceptuale devin nesatisfăcătoare. Elizabeth Groszxe "„Grosz,Elisabeth" consideră că această etapă este un „feminism al autonomieixe "„feminismalautonomiei"”, care se distanțează de feminismele clasice cantonate în problema dominației paradigmelor masculinexe "„masculin" (Groszxe "„Grosz,Elisabeth", 1988). Acest feminism pleacă mai degrabă de la relevanța pluralității de experiențe pe care le au femeile. Accentul nu mai cade asupra diferențelor dintre bărbați și femei, ci asupra diferențelor între femei situate în contexte sociale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
deosebit de important în feminismul românesc și în lupta pentru drepturile femeilor. Ea a fost nevoită să poarte în revista Contemporanul o dură polemică împotriva conservatorului Titu Maiorescuxe "„Maiorescu,Titu", o personalitate deosebită a culturii române, dar foarte legat de o paradigmă retrogradă în privința femeilor și occidentalizării. A devenit celebră conferința susținută de către acesta la Ateneul Român în 18825, „Darvinismul și progresul social”, în cadrul căreia el acredita, pe urma altui misogin francez 6, că nu poate fi încredințată „soarta popoarelor pe mâna
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
egalitatexe "„egalitate" și de conciliere cu bărbații, care erau și strategii de captatio benevolentiae. Formula radicală are însă o altă agendă,în care separatismul teoretic și politic față de bărbați devine adesea o necesitate. Feministele celorlalte orientări (reformiste) au lucrat în paradigmele teoretice și politice preexistente, create de către bărbați. Aspirația răspândită și adesea împlinită a fost aceea ca femeilor să li se recunoască drepturi egale, să se diminueze exploatarea, eventual să dispară aservirea lor, să fie abolită diviziunea de gen a muncii
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
atât în spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public", cât și în cel privatxe "„privat", să aibă șanse egale la educație, cariere, poziții de decizie. Pe scurt, în cea mai mare măsură, asemenea strategii vizează fie neutralitatea de gen („adăugați femeile la paradigmele sau structurile existente și amestecați”), fie o strategie androginăxe "„androgin": omul complet trebuie să aibă șansa unei educații care să includă și valorile masculinexe "„masculin", și pe cele feminine, iar aceste valori trebuie încorporate în practici și instituții. Particularitățile și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
bugete destinate prevenirii și protecției victimelor, dar și prin strategii de educare. Politizarea violenței a fost foarte redusă în plan intern. Proiectul Legii pentru prevenirea și combaterea violenței în familiexe "„familie" a fost sistematic amânat în discuțiile parlamentare fiindcă, potrivit paradigmei clasic-patriarhale, era o problemă politică „minoră”. 3.5. Dezvoltarea mișcării feministe în Româniatc "3.5. Dezvoltarea mișcării feministe în România" Din ignoranță sau din teamă de disidență, multe organizații de femei, inclusiv din partide, nu și-au asumat feminismul ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Catherine, 2002: „Munca femeii și consecințele ei pentru societate”, Institutul Social Român, 1929, în Mihăilescu, Șt., Din istoria feminismului românesc. Antologie de texte (1838-1929), Editura Polirom, Iași. Chesler, Phyllis, 2003: Woman’s Inhumanity to Woman, Plume, New York. Cioroianu, Adrian, 1997: „Paradigma feminină a comunismului românesc: Ana Pauker, între Passionaria și Elena Ceaușescu”, în Dosarele istoriei, an II, nr. 8, 1997. Cixous, Hélène, 1975: La Jeune née, Union Générale d’Editions, Paris. Code, Lorraine (ed.), 2000: Encyclopedia of Feminist Theories, Routledge, London
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de domeniul de cercetare, începe prin identificarea unei probleme, sau a mai multor probleme căreia/cărora el încearcă să îi/le ofere răspuns. Problema, în cazul lucrării de față, vizează, în principal, două aspecte. Primul are o importanță la nivelul paradigmei, și se referă la modul în care Teoria Alegerii Sociale (TAS) tratează, în mod tradițional, regulile de agregare a informațiilor introduse de indivizi în procesul alegerii sociale. Cel de-al doilea vizează un anumit rezultat încadrabil în Teoria Alegerii Sociale
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]