3,306 matches
-
statului.Oportunitatea ivirii unui pretendent pontevedrin i se pare ambasadorului cea mai nimerita rezolvare.In acest scop l-a ales pe atașatul ambasadei,Danilo Danilovici,tânăr elegant,petrecăreț și cam flușturatic,care își trece timpul mai mult în celebrul local parizian “Maxim”.Acesta, “chemat la datorie” de ambasador,trebuie să o cucerească pe celebra și frumoasă văduva,cerand-o în căsătorie. Actul ÎI O peterecere în casa Hannei Glavari, care își primește oaspetii.Evantaiul buclucaș își continuă periplul.Danilo recunoaște scrisul
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
Alexandru Orăscu, acesta terminându-și studiile în Germania. Primele cursuri de arhitectură, vor fi predate la Iași și la București. Numeroși arhitecți francezi, formați în spiritul eclectismului au realizat în București un număr mare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aici provenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Paris, ajunge în ultimii 3 ani ai vieții pentru a asimila noutatea în pictura momentului ca student al Academiei Julian. La îndemnul lui Grigorescu acesta va lucra mai mult la Barbizon decât în atelierele Academiei. Datorită contactului său cu stilul parizian, arta sa devine mai senină și capătă un dezechilibru sufletesc. Spre deosebire de peisagistica lui Grigorescu plină de lumină, înfățișând diverse aspecte de vară, Andreescu pictează peisaje din toate anotimpurile. Acesta abordează o tentă gravă și concentrată cu o dominantă rece. De
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
ci și un desăvârșit grafician, profesor pentru elevii săi printre care se număra și Corneliu Baba. Iosif Iser, un adept al expresionismului și al cubismului, este unul dintre pictorii români ai epocii ce va fi profund marcat de atmosfera artistică pariziană. Artistul aduce schimbări în arta românească, fiind în contact cu cele mai noi manifestări artistice. Iser se inspiră din lumea țărănească, având contact cu universul dobrogean; el pictează de nenumărate ori peisaje dar și chipuri umane încărcate de exotism. Compoziția
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
a regulei amatorismului, în vigoare în acea perioadă în rugby. Odată cu retragerea lui Gould din activitatea sportivă chestiunea a fost rezolvată iar Țara Galilor a putut participa la edițiile următoare. În aceeași perioadă, prima "echipă a Franței" (o echipă de jucători parizieni) a jucat primele meciuri în Anglia, în februarie 1893. Doar în 1906 Echipa națională de rugby a Franței a disputat primul său meci internațional oficial împotriva Angliei. În anii următori aceasta a disputat meciuri contra celorlalte echipe din turneu: Țara Galilor
Turneul celor Șase Națiuni () [Corola-website/Science/311512_a_312841]
-
adesea prețios, cunoscut ca „marivaudage”. S-a născut la Paris la 4 februarie 1688 în familia unui magistrat de origine normandă numit Nicolas Carlet, care a îndeplinit funcții de administrație în marină, și a lui Marie-Anne născută Bullet , sora arhitectului parizian Pierre Bullet (1639 - 1716). După numele proprietăților pe care le va achiziționa la Riom capitala de atunci a Auvergnei, Nicolas Carlet va folosi mai târziu și supranumele de Chamblain, iar mai apoi și pe cel de Marivaux. O bună parte
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
apoi construcția simfonică elaborată de J. Haydn. Contribuțiile sale favorizează melodica (desfășurată deasupra unei trame armonice esențializate față de creațiile anterioare, melodia la Mozart este descrisă la superlativ în privința ingeniozității, a fanteziei) și orchestrația. Cele mai cunoscute simfonii ale sale sunt: „Pariziana” KV 297 (1778), „Haffner” KV 385 (1782), „Linz” KV 425 (1783), precum și ultimele patru, „Pragheza” KV 504 (1786), Simfonia în Miformula 1 major, nr. 39 KV 543, Simfonia în Sol minor, nr. 40 KV 550 și Simfonia „Jupiter”, nr. 41 KV
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
francezilor. Pe 24 august, generalul Leclerc, comandantul Diviziei a 2-a blindate franceze, a refuzat să mai se supună ordinelor comandantului american Omar Bradley și a trimis o avangardă ("la colonne Dronne") să intre în Paris. Mesajul lui Leclerc către parizieni era acela că întreaga divizie avea să intre în oraș a doua zi. Bradley a cedat în fața faptului împlinit, spunâd „"OK, Leclerc, run into Paris..."”. Avantgarda compusă din tancuri M4 Sherman, șenilate ușoare și infanterie motorizată, comandată de căpitanul Raymond
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
2.200 bărbați și 400 de femei - cu toții deținuți politici - care au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Buchenwald - ultimul convoi de acest fel din Franța. În condițiile în care luptătorii Forțelor Franceze Libere înaintau rapid spre Paris, metroul parizian, jandarmeria națională și poliția au intrat în grevă. În scurtă vreme au urmat poștașii pe 16 august și numeroase alte categorii de muncitori din Paris pe 18 august. Pe 18 august a izbucnit greva generală a tuturor parizienilor mobilizați de
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
Paris, metroul parizian, jandarmeria națională și poliția au intrat în grevă. În scurtă vreme au urmat poștașii pe 16 august și numeroase alte categorii de muncitori din Paris pe 18 august. Pe 18 august a izbucnit greva generală a tuturor parizienilor mobilizați de FFI. Pe 16 august, 35 de tineri activiști ai FFI au fost trădați Gestapoului de un agent vichyist. Cei 35 au fost arestați în Bois de Boulogne și au fost executați. Pe 17 august, Pierre Taittinger, președintele consiliului
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
de la 18 la 50 de ani capabili să poarte o armă” au fost chemați să se alăture „luptei împotriva invadatorilor”. Alte afișe aduceau asigurări că „victoria este aproape” și că „toți trădătorii vor fi judecați”. Afișele erau semante de „Comitetul parizian de eliberare” aflat sub autoritatea Guvernului provizoriu și „șefului regional colonelul Rol” (Henri Rol-Tanguy), comandatul FFI. Odată cu creșterea intensității luptelor, mai multe unități mici ale Crucii Roșii s-au deplasat în oraș pentru a asigura asistența medicală răniților francezi și
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
et Paris ne fut pas détruit" ("... și Parisul nu a fost distrus"). Pe 25 august, Charles de Gaulle, președintele guvernului provizoriu, și-a stabilit noul sediu în cadrul Ministerului de Război de pe strada Saint-Dominique, după care a ținut de la balconul primăriei pariziene un discurs însuflețitor în fața populației capitalei. Charles de Gaulle a amintit că Parisul a fost eliberat în primul rând prin lupta locuitorilor capitalei, cu ajutorul armatei franceze. De asemenea era amintit faptul că inamicul nu a fost înfrânt definitiv și că
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
alegerea sa în funcția de președinte al Franței, Nicolas Sarkozy o omagiat pe cei 35 de eroi ai rezistenței executați de germani pe 16 august 1944. Istoricul francez Max Gallo a povestit evenimetele din Bois de Boulogne, iar o elevă pariziană a citit ultima scrisoare a luptătorului pentru rezistență de numai 17 ani, Guy Môquet. În timpul discursului său, președintele Sarkozy a anunțat că această scrisoare era citită în toate școlile din Franța pentru a-i cinsti pe luptătorii rezistenței. După discurs
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
către Țara Galilor, pentru a termina antrenamentele. Alexander a fost trimis în Alsacia, Lorena, Renania și sudul Germaniei. Când războiul s-a terminat, a fost asignat la o unitate de contraspionaj din Paris. Pe când era student, Lloyd a întâlnit o fată pariziană pe nume Janine, cu care, în curând, s-a căsătorit.Viața peste hotare era fascinantă, însă Alexander s-a îndreptat spre casă. Dacă era nevoie să scriu ceva de calitate,”spune acesta, ”trebuia să fiu aproape de rădăcinile mele.” povestește Alexander
Lloyd Alexander () [Corola-website/Science/311050_a_312379]
-
a), pronia (6 octombrie 1994, orele 1530 1536 — partea I; 9 noiembrie 1994, orele 1530 1536 — partea a ÎI a). 14. Călătoria cu literatura, în “Timpul”, nr 1 (6), 1994, p. 9. 15. Despre limba și cultura română în universitățile pariziene, interviu luat de Teodora Stanciu și transmis la Radio România Cultural pe data de 26 decembrie 1997. 16. Despre activitatea lectoratului de limbă română la Universitatea Sorbona Paris IV, interviu luat de Denise Theodoru și difuzat pe Radio România Actualități
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
avansare rapidă spre Berlin, pe care spera să-l cucerească mai înainte de sosirea Armatei Roșii în regiune. În aceste condiții, De Gaulle ar fi făcut presiuni asupra lui Eisenhower să permită lui Leclerc și diviziei sale să acorde ajutor insurecției parizienilor. Generalul Leclerc a fost cel care a acceptat capitularea garnizoanei germane din Paris și a comandantului ei, generalul Dietrich von Choltitz. Divizia a 2-a blindată franceză a continuat sub conducerea lui Leclerc luptele împotriva germanilor, eliberând Strasbourgul și participând
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
i-a dat o scrisoare de recomandare către Picasso, a cărui operă îl impresionase pe Lam, când îi văzuse, în 1936, expoziția deschisă la Madrid. În 1938, Lam a plecat la Paris. Cu susținerea lui Picasso, intră în lumea artistică pariziană. La 30 iunie are prima expoziție personală la Paris, care este un succes. Semnează primul contract cu o importantă galerie pariziană. La izbucnirea războiului, urmată de ocuparea Parisului de armata germană, Lam a plecat la Marsilia, în 1940. Aici a
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
expoziția deschisă la Madrid. În 1938, Lam a plecat la Paris. Cu susținerea lui Picasso, intră în lumea artistică pariziană. La 30 iunie are prima expoziție personală la Paris, care este un succes. Semnează primul contract cu o importantă galerie pariziană. La izbucnirea războiului, urmată de ocuparea Parisului de armata germană, Lam a plecat la Marsilia, în 1940. Aici a a colaborat cu André Breton, prin ilustrarea cărții acestuia de poeme "Fata Morgana". În 1941 a plecat în Martinica. După escale
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
acțiune a lăsat capitala Franței fără apărare, distrugând orice șanse ale lui Napoleon de a negocia abdicarea în favoarea fiului său. În 1815, după ce a aflat despre reîntoarcerea Împăratului, Marmont a trimis la vatră 20,000 de oameni aflați în garnizoana pariziană, privându-și țara de un Corp de armată, în contextul conflictului militar ce se anunța. În testamentul Împăratului Napoleon, numele mareșalului apare alături de alte 3 nume pe o listă a trădătorilor care au dus la înfrângerea Franței, acuzație teribilă de
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
deja iluștri - au avut onoarea, împreună cu mine, să ia parte acum 12 ani, la mișcarea provocată din Liege de revista “La Wallonie”, al cărei energic și valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinșii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel, în numărul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevăr, patru poezii în limba franceză: Volupté, Hystérie, Haine, Guzla. Încă în 1880 apăruse în "Literatorul" articolul intitulat “Despre logica poeziei”, în care erau formulate idei care
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit și bizar. El însuși s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă pariziană, menite să revoluționeze lirica. După modelul lui Rollinat, din care a și tradus, Macedonski a afișat uneori preferințe morbide pentru macabru, ca în "Vaporul morții", de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunându-și să creeze
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
franceză împreună cu o cunoștință din Statele Unite, Eliza Haldeman. Aici ele au studiat sub îndrumarea pictorului de gen Charles Chaplin și a pictorului istoric Thomas Couture și au început să facă schițe cu peisaje. Lucrările sale au fost respinse de Saloanele pariziene în 1875 și 1877, Cassatt afirmând că o femeie poate expune acolo doar dacă are cunoștințe în juriu. În 1877 s-au mutat cu ea și părinții împreună cu sora Lydia.. În același an îl întâlnește pe Edgar Degas ce o
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
PSG împotriva lui Reims cu 4-1. Pe 9 martie 2016, în a doua manșă a optimilor împotriva lui Chelsea, Ibrahimovic i-a oferit un assist tânărului francez Adrien Rabiot și a înscris golul câștigător, într-o victorie cu 2-1 a parizienilor. Cu acest gol, a devenit al 14-lea jucător care a înscris 50 sau mai multe goluri în istoria cupelor europene. Patru zile mai târziu, a înscris patru goluri în victoria triumfătoare a echipei împotriva micuței Troyes, scor 9-0. Această
Zlatan Ibrahimović () [Corola-website/Science/312835_a_314164]
-
înscris patru goluri în victoria triumfătoare a echipei împotriva micuței Troyes, scor 9-0. Această victorie a consemnat și statutul de campioană a lui PSG cu 8 meciuri înaintea încheierii campionatului. Tot în aceeași zi, a declarat că va părăsi clubul parizian la sfârșitul sezonului, glumind că ar rămâne doar dacă Turnul Eiffel ar fi fost înlocuit cu o statuie a sa. Pe 16 aprilie, Ibrahimovic a marcat o dublă în victoria cu 6-0 împotriva lui Caen, astfel ajungând la 32 de
Zlatan Ibrahimović () [Corola-website/Science/312835_a_314164]
-
cu Élisabeth Charlotte d'Orléans (1676-1744), viitoarea ducesă și regentă de Lorena. Élisabeth Charlotte și Filip au fost întotdeauna apropiați. Ducele de Chartres a crescut la curtea privată a tatălui său de la Saint-Cloud și în Paris la Palatul Regal, reședința pariziană a familiei Orléans până la arestarea lui Philippe Égalité în aprilie 1793 în timpul Revoluției franceze. Palatul Regal era frecventat de, printre alții, Marie Anne Mancini, Ducesa de Bouillon, cercul libertin al tatălui lui Filip. Un program cu cea mai bună modalitate
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]