3,524 matches
-
, născut "Vasile Aștileanu", (n. 14 martie 1914, Cluj - d. 6 august 1984, Arad) a fost un preot român unit (greco-catolic), secretar al episcopului Iuliu Hossu, deținut politic, apoi paroh romano-catolic și ulterior episcop ortodox al Episcopiei Aradului. Vasile Aștileanu a urmat studiile secundare la Liceul "George Bariț" din Cluj (1925-1933), cele superioare la Academia Teologică Unită din Cluj (1933-1935), continuând cu studii de Filosofie și Teologie în Colegiul “De
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
fost secretar eparhial și preot la Biserica Bob din Cluj (1942-1949). Între 1952-1955 a fost deținut politic ca preot greco-catolic, sub acuzația de a fi organizat rezistența unită în Episcopia de Cluj-Gherla. După eliberare a funcționat pentru scurt timp ca paroh romano-catolic la Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni, în actualul județ Iași. În anul 1958 a trecut la Biserica Ortodoxă Română, unde a funcționat mai întâi ca inspector patriarhal, apoi, din 1962 ca episcop vicar patriarhal. În anul
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
de confecționat încălțăminte. Împreună cu descendenții vechiului ctitor și cu boierii enoriași, breasla tălpălarilor s-a îngrijit de această biserică, de la ei provenind și denumirea populară a lăcașului de cult. Atestarea patronajului acestei bresle este într-un document din 1742, când paroh al bisericii era preotul Antonie și staroste al breslei tălpălarilor Ioan Papajemnă. Meșterii talpalari au donat bisericii un loc pe strada Gării. După precizările lui N.A. Bogdan, în cafasul bisericii se mai păstra la începutul secolului al XX-lea o
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
lăcaș de cult din Iași cu hramul Sf. Gheorghe, iar unul din preoții care au slujit acolo a fost menționat în documente ca având casa lângă Biserica Lozonschi. Conform unui document din anul 7215 (1707), citat de preotul Neculai Vereanu, paroh al Bisericii Talpalari, în broșura "Istoricul bisericei Sf. Gheorghe pronumit Lozonski" (Broș., Iași, 1900), preoții Savin și Vasilie de la Sfeti Gheorghe i-au dat un loc de casă unui anume Vasile de Visterie, ginerele lui Efrim, în schimbul a 3.000
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
o placă neagră cu următoarea inscripție: "Acestă sfântă biserică fondată de Losonschi în anul 1810, cu patronii sfântul Gheorghe și sfânta Ecaterina, s'a reparat radical și îmbunătățit din veniturile sale, sub conducerea epitropilor Constantin C. Chiriță, A. Vanghelie și parohii Jon J. Balmez și Sachelarul A. Th. Popovici între anii 1895-1898." Ulterior, bisericii i s-au mai adus îmbunătățiri spre a fi tot timpul în bună stare. Biserica posedă mai multe obiecte de o deosebită valoare artistică și documentară datând
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
de restaurare la interior și exterior. Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat clădirea lăcașului de cult. În anii '80 ai secolului al XX-lea s-au efectuat unele lucrări de reparații cu contribuția enoriașilor și purtarea de grijă a parohului Constantin Căliman. Aceste lucrări au constat în următoarele: Odată cu construirea blocurilor la nord de biserică și a Teatrului Luceafărul (1977-1987), s-au efectuat lucrări de excavație în apropierea bisericii, găsindu-se rămășițele pământești a câtorva sute de oameni. Osemintele care
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
a Teatrului Luceafărul (1977-1987), s-au efectuat lucrări de excavație în apropierea bisericii, găsindu-se rămășițele pământești a câtorva sute de oameni. Osemintele care proveneau din fostul cimitir al bisericii au fost înhumate în curtea bisericii, lângă gardul nordic, de către parohul Constantin Căliman, împreună cu alți credincioși. Mormântul a fost înconjurat cu un gard de fier vopsit în culoarea verde și are o cruce de fier pe care s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: ""În acest mormînt se
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
verde și are o cruce de fier pe care s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: ""În acest mormînt se află îngropate rămășițele pămîntești a cîtorva sute de oameni. Aceste oseminte s-au așezat aici de către preotul paroh Constantin CĂLIMAN (adormit în Domnul la 21 iunie 2000), împreună cu alți credincioși în urma unor lucrări de excavație din preajma bisericii "Sf. Lazăr". Tu, omule, cel ce vei citi aceste rînduri, te rugăm pomenește-ne și pe noi cei adormiți și îngropați
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
pomenește-ne și pe noi cei adormiți și îngropați aici în rugăciunile tale. Amin"". Aflată într-un continuu proces de degradare, Biserica "Sf. Lazăr" a suferit în perioada 2006-2009 ample lucrări de consolidare și restaurare cu purtarea de grijă a parohului Dumitru Toma și a preotului dr. Nicolae Nicolescu. Lucrările de restaurare au constat în înlocuirea acoperișului din tablă (anterior vopsită în culoarea verde) cu o învelitoare din tablă zincată, restaurarea picturii interioare și a icoanelor de pe catapeteasmă și placarea cu
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
a amenajat un apartament parohial. După finalizarea acestor lucrări, Biserica „Sf. Lazăr” din Iași a fost resfințită la 24 octombrie 2009 de către mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei. Mitropolitul a înmânat distincții de vrednicie celor doi preoți ai bisericii (parohul Dumitru Toma și preotul II Nicolae Niculescu), precum și celor care s-au evidențiat în susținerea lucrărilor. În vara anului 2011, portalul de intrare în biserică de pe latura de vest a fost încadrat cu un mozaic în care predomină culoarea aurie
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
arhitect și istoric , iar după alții "„prin 1903”". Ca urmare a distrugerilor provocate în timpul celui de-al doilea război mondial, s-au efectuat reparații capitale în perioada 1948-1952. Noi lucrări de renovare au avut loc între anii 1994-1998, în timpul păstoririi parohului Nicolae Sava, cu cheltuiala enoriașilor; atunci s-a restaurat iconostasul și s-a repictat toată biserica în frescă neobizantină de către pictorul Stelian Onica (n. 1955), lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iași. Lăcașul de cult a
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
fost efectuate ample lucrări de reparații. Lucrări de reparații au fost întreprinse și în anul 1955. O inscripție pictată pe peretele despărțitor din pridvor și pronaos atestă că lăcașul de cult "s-a pictat din inițiativa și prin stăruința preotului paroh Vespasian Vasiliu, cu contribuția enoriașilor, de către pictorii Nicolae Stoica și Vasile Robea, între anii 1957-1962, cu foarte mari întreruperi". Pictura constă din scene biblice și din chipuri de sfinți încadrate în ornamentații decorative. După cutremurul din 4 martie 1977 a
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
După cutremurul din 4 martie 1977 a fost consolidata cupola bisericii. Între anii 1993-2000 s-au executat lucrări de reparații și consolidare (a turlei), de schimbare a acoperișului și de curățare a picturii. Începând din anul 1994, slujește aici ca paroh pr. prof. dr. Ion Vicovan (născut în 1960 în satul Capu Câmpului din județul Suceava, profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române la Facultatea de Teologie a Universității "Al. I Cuza" din Iași și prodecan al facultății). Biserica „Cuvioasa Parascheva” din
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
1875), Alois Kulpa, Damian Clucynschi (1900), Celestin Vaies, Iacint Bock. Până după primul război mondial, biserica a fost deservită de preoți din Parohia Iași. În perioada interbelică, este înființată Parohia Pașcani. În 1925 preotul franciscan polonez Iacint Bock, este numit paroh al Bisericii, locuind în Parohia Pașcani. Episcopul Mihai Robu l-a numit la 24 mai 1933 pe pr. dr. Petru Pal ca paroh la Pașcani. Până la începerea celui de-al doilea război mondial, s-a dezvoltat o intensă activitate religioasă
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Iași. În perioada interbelică, este înființată Parohia Pașcani. În 1925 preotul franciscan polonez Iacint Bock, este numit paroh al Bisericii, locuind în Parohia Pașcani. Episcopul Mihai Robu l-a numit la 24 mai 1933 pe pr. dr. Petru Pal ca paroh la Pașcani. Până la începerea celui de-al doilea război mondial, s-a dezvoltat o intensă activitate religioasă în jurul bisericii catolice. În perioada interbelică, în mijlocul comunității catolice din Pașcani au mai lucrat preoții Gheorghe Peț, Anton Romila, Petru Pal, Iosif Szurgot
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
etc.), s-au stabilit în oraș muncitori din satele cu populație catolică aflate în împrejurimi: Butea, Hălăucești, Mircești, Mogoșești-Siret, Răchiteni, Tețcani etc. În ultimii ani ai regimului comunist, de asistența spirituală a credincioșilor pășcăneni s-a îngrijit pr. Ștefan Demeter, paroh de Mircești. Comunitatea catolică din Pașcani fiind în creștere, a devenit necesară construirea unei clădiri noi și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-a aprobat construirea unei case proprietate personală pe
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
fiind în creștere, a devenit necesară construirea unei clădiri noi și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-a aprobat construirea unei case proprietate personală pe numele a doi preoți: Ștefan Demeter (paroh de Mircești în perioada 1976-1991) și pr. Dumitru Gabor (paroh la Răchiteni în perioada 1976-1985). Casa urma să fie de o vilă tip „Deva” cu o sală mare la parter pentru celebrarea slujbelor religioase. În perioada regimului comunist, lucrările s-
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-a aprobat construirea unei case proprietate personală pe numele a doi preoți: Ștefan Demeter (paroh de Mircești în perioada 1976-1991) și pr. Dumitru Gabor (paroh la Răchiteni în perioada 1976-1985). Casa urma să fie de o vilă tip „Deva” cu o sală mare la parter pentru celebrarea slujbelor religioase. În perioada regimului comunist, lucrările s-au desfășurat cu mari greutăți din partea autorităților. Autoritățile veneau desori
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
vila” să devină biserică și începându-se construirea casei parohiale. Episcopul de Iași, Petru Gherghel, a reînființat Parohia romano-catolică din Pașcani în 1990, dându-i hramul „Sfântul Anton de Padova”. După decesul preotului Ștefan Demeter la 8 februarie 1991, ca paroh a fost numit pr. Anton Săbăoanu, dar acesta a plecat după câteva luni la studii în Italia. Pr. Isidor Iacovici, noul paroh de Pașcani (1991-1999), a continuat lucrările, fiind ajutat de enoriașii care, după ce se întorceau de la fabrică, rămâneau până
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
1990, dându-i hramul „Sfântul Anton de Padova”. După decesul preotului Ștefan Demeter la 8 februarie 1991, ca paroh a fost numit pr. Anton Săbăoanu, dar acesta a plecat după câteva luni la studii în Italia. Pr. Isidor Iacovici, noul paroh de Pașcani (1991-1999), a continuat lucrările, fiind ajutat de enoriașii care, după ce se întorceau de la fabrică, rămâneau până seara târziu să lucreze la construirea bisericii și a casei parohiale. În anul 1993 s-a început ridicarea turnului, lucrare terminată în
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 10 noiembrie 1996 de către episcopul Petru Gherghel, în prezența a peste 30 de preoți și diaconi și a unui număr mare de credincioși din Pașcani și din localitățile învecinate. Începând din 1999, paroh al comunității romano-catolice din Pașcani este pr. Francisc Vernică, originar din Oțeleni. Din anul 2000, în cadrul parohiei își desfășoară activitatea părinții din Congregația Școlilor de Caritate, care au inaugurat la 2 mai 2009 sediul Mănăstirii „Cavanis” și a Centrului pentru
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
tot pe pânză și ulei, adăugându-se și icoanele împărătești și praznicale, pictate pe lemn, icoane care se păstrează și astăzi și urmează a fi așezate în muzeul Bisericii ce se va deschide până la finele anului 2008 din ințiativa preotului paroh Stoicescu Gh Georgian-Laurențiu. La anul 1940 Biserica, datorită deteriorării în timp a ei, va fi reconstruită, se va schimba cu totul acoperișul și se va pune tablă galvanizată. La acest an Biserica va fi resfințită de C. Pr. Ec. Stravofor
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
pe profesorii Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan ș.a. După absolvirea facultății, în 1921, a funcționat ca profesor secundar și director la Liceul „Moise Nicoară” din Arad, iar la începutul lui 1927 a fost hirotonisit preot și numit paroh greco-catolic la Straja. În anul 1929 Consiliul Mitropolitan l-a detașat ca profesor de geografie la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, unde, începând din toamna lui 1937, a îndeplinit și funcția de director al Bibliotecii Arhidiecezane, iar din
Ștefan Manciulea () [Corola-website/Science/323470_a_324799]
-
din populația localității. Majoritatea lor era de etnie germană, dar existau și credincioși de etnie poloneză. Până în 1940, a avut rangul de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Etnicii germani au imigrat în anul 1940 în Germania, împreună cu preotul paroh Francisc (Franz) Gaschler. Parohia Solca a fost desființată în anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul războiului, pr. Jósef Kledzik, paroh de Solonețu Nou (1939-1942), a păstorit și comunitățile romano-catolice
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
au imigrat în anul 1940 în Germania, împreună cu preotul paroh Francisc (Franz) Gaschler. Parohia Solca a fost desființată în anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul războiului, pr. Jósef Kledzik, paroh de Solonețu Nou (1939-1942), a păstorit și comunitățile romano-catolice din Solca si Arbore. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Solca s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor emigrând în Germania. La recensământul din 2002, din cei 4
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]