3,499 matches
-
arpegii ce figurează acorduri alterate fac trecerea către tema secundară; expusă în omonima majoră, tema are o nuanță modală, sexta eolică alternând cu cea majoră. Sincopele asimetrice deplasează constant accentele, transformând ritmul punctat într-unul anacruzic. Vioara principală (notată în partitură: „Solo”) introduce, la măsura 45, o temă care va reapărea în repriză, asociată cu tema principală. Profilul melodic, definit de salturi mari (duodecimă, terțiadecimă, cvintadecimă) asociat unui ritm întrerupt de pauze, dă un aspect de cadență solistică acestui fragment. Tema
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi cea prezentată la începutul părții de tutti, precum și tema secundară. O cadență marcată în partitură (Solo) precedă coda care încheie Allegro-ul de concert. Concepția lui Cuclin asupra ethosului diferit al temei secunde în raport cu cel al primeia, idee pe care o va detalia atât în Tratatul de forme muzicale, cât și în Estetică,este deja
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
care încheie Allegro-ul de concert. Concepția lui Cuclin asupra ethosului diferit al temei secunde în raport cu cel al primeia, idee pe care o va detalia atât în Tratatul de forme muzicale, cât și în Estetică,este deja evidentă în această partitură. Și aici, Cuclin evită perioadele cu o construcție anume (paralelă, secvențială), dar intenția variațională face ca lanțurile de fraze să derive firesc, din nuclee tematice înrudite, ceea ce creează o coeziune a discursului sonor. Fluxul melodic ce pare să „țâșnească” din
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
tematice înrudite, ceea ce creează o coeziune a discursului sonor. Fluxul melodic ce pare să „țâșnească” din inspirație, oarecum rapsodic, este, insă, riguros controlat în plan logic. Concertul pentru vioară și orchestră în la minor nu are număr. Manuscrisul original al partiturii generale, aflat în colecțiile aceluiași cabinet, M.R.9062, este datat 1 ianuarie 1929, cu mențiunea „Ended 1st of January 1929 As a New Year’s Gift to my Wife.” În colecțiile cabinetului de muzică al BAR, la cota MR 9023
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
precum și menționarea :„A fost executat cu concursul Orchestrei Radio dirijată de autor, în 1935 și în 1939” <footnote Vasile Tomescu, Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin, (București: Editura muzicală, 1956), 129, notă de subsol footnote>. Pe fila de titlu a partiturii generale, Cuclin a scris, probabil ulterior: Concerto pour Violon et Orchestre (Simfonia XV). Partitura conține, ca și multe altele, însemnări de dirijor cu creion colorat. Concertul are o unică parte, Moderato. Potrivit datării din Repertoriul general al creației muzicale românești
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
și în 1939” <footnote Vasile Tomescu, Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin, (București: Editura muzicală, 1956), 129, notă de subsol footnote>. Pe fila de titlu a partiturii generale, Cuclin a scris, probabil ulterior: Concerto pour Violon et Orchestre (Simfonia XV). Partitura conține, ca și multe altele, însemnări de dirijor cu creion colorat. Concertul are o unică parte, Moderato. Potrivit datării din Repertoriul general al creației muzicale românești de Mihai Popescu și catalogului publicat de Viorel Cosma în lexiconul Muzicieni români, Cuclin
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
atenție la măștile și chipurile muzicii savante de azi: dizarmonie gratuită, minimalism grotesc, softuri pe cât de alambicate pe atât de simpliste, alergie luciferică la sacru, la puritate și, în general, la tradiția imanentă, inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură, pornoderiziune, monstruoase coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice escrocherii instalaționiste. Un peisaj arid ce pare a fi mai mult selenar, decât terestru, pictat parcă din nerăbdare, dar și din slăbiciunea de a pune totul sub semnul înțelegerii
?ntre idioritmie ?i chinovialitate by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
Dacă cu ani în urmă, el era o frumoasă promisiune, în prezent se impune ca o certitudine a unei baghete sigure, posedând reale calități de muzician serios implicat în tot ceea ce face, atent la nuanțe, la o stilistică impusă de partitură. Trebuie să recunoaștem că opera propusă este o lucrare dificilă în repertoriul puccinian, implicând un ansamblu coral de amploare, prezent mai tot timpul pe scenă. Coordonarea cu rigoare și profesionalism a fost asigurată în cele mai bune condiții de Tiberiu
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
într-adevăr, voce de Turandot, bine timbrată, cu un acut sigur și cu egalitate în toate registrele. Are și experiența unor spectacole prezentate în diverse teatre din afara țării cu acest rol. Putem afirma fără rezerve că ea poate cânta această partitură pe orice scenă a lumii făcând onoare școlii românești de canto. În seara următoare, personajul a fost interpretat de soprana de origine bulgară Mariana Zvetkova, solicitată în ultimul moment de la Sofia. Cariera internațională a artistei este impresionantă, ea a cântat
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
În prima seară l-am ascultat pe tenorul turc Efe Kislali pe care-l văzusem în stagiunile anterioare în Manon Lescaut și în Samson și Dalila. El are o voce de tenor baritonal, foarte frumoasă și bine lucrată. Din păcate, partitura de Calaf îi este nepotrivită, l-am fi dorit mult mai luminos ca timbru, el posedând, de fapt, o voce metalică, mai aproape de rolul Otello. În seara a doua l-am văzut pe tenorul de origine maghiară Kiss B. Atilla
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
o voce metalică, mai aproape de rolul Otello. În seara a doua l-am văzut pe tenorul de origine maghiară Kiss B. Atilla și el cunoscut la București din apariții anterioare. Acesta a propus un Calaf mult mai aproape stilistic de partitura pucciniană. A fost o prezență agreabilă, cu o frumoasă voce, cu un registru de centru bine impostat, cu un acut, din păcate, nefinalizat la amploarea pe care ne-am fi dorit-o. Cu toate acestea, el a creat un personaj
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
inteligentă care a știut să găsească un traseu corect pentru a răspunde cerințelor personajului. Cei doi interpreți ai rolului Timur au fost în prima seară Marius Boloș și în a doua distribuție Horia Sandu, interpretând fiecare cu acuratețe și seriozitate partitura. Cei trei miniștri Ping, Pang, Pong au fost, în ambele seri, Florin Simionca, Cristian Mogoșan și Valentin Racoveanu, constituind o echipă omogenă, bine coordonată, care a răspuns perfect din punct de vedere stilistic. Cristian Mogoșan este un tenor de mare
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
la un mare eveniment artistic în condiții de criză. În cazul în care lucrarea va rămâne în repertoriu, chiar și în această formă de concert-spectacol, deoarece ea va atrage cu siguranță publicul, este de dorit ca măcar interpreții să învețe partitura pe dinafară, renunțând la știme, pentru a conferi lucrării caracter de spectacol în totalitate.
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
major de Philip Emmanuel Bach, de asemenea, la cererea insistentă a publicului, câteva pagini din Suitele pentru violoncel solo ale lui Johann Sebastian. Tonul generos este susținut de o consistență a sentimentului ce anulează - în cazul lucrării concertante - conveniențele unei partituri situate în zona începuturilor clasicismului muzical. Aceluiași teritoriu stilistic îi aparține și Simfonia concertantă în la major, de Johann Christian Bach, celălalt fiu al maestrului, lucrare realizată de Natalia Gutman în colaborare solistică cu violonistul Sviatoslav Moroz, tânăr artist aflat
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
genului cantatelor. Menționez distincția de unicitate a concertului în contextul vieții muzicale bucureștene; este de amintit sprijinul consecvent pe care serviciile culturale ale Ambasadei Republicii Federale Germane îl acordă instituțiilor noastre de cultură. Căci - și de această dată! - materialele concertului, partiturile, au fost procurate cu susținerea financiară a acestei instituții. De altfel întreaga seară de muzică a dispus de o strălucită îmbinare a unor aspecte care, împreună, ar trebui să marcheze în mod firesc - așa cum se întâmplă la casele cele mari
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
europeană! Festivalul reânvie precum Pasărea Phoenix - spre bucuria și încântarea melomanilor și specialiștilor - dând semnalul recuperării unei normalități, ivită cu peste trei decenii în urmă, în timpuri... anormale! Zăgazurile opresiunii sunt anulate prin includerea, pe afișele acelei ediții, a unor partituri cu tematică religioasă, interzise până în 1989: Missa brevis de Joseph Haydn, Missa Brevis de Palestrina și Requimul de W.A. Mozart. După mai bine de trei decenii, vremurile reveneau așadar și, odată cu ele, artiștii, până atunci ținuți sub obroc: Lorin
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
cum să te împarți, în ziua de 6 Septembrie, între concertul Cvartetului ”Arcadia”, cu pagini de Adrian Pop, Anatol Vieru, Martin Torp, Dan Variu, Sabin Păutza (ora 13,00), concertul Filarmonicii ”Transilvania” din Cluj dirijată de Jörg Widmann, cu două partituri aparținând dirijorului și cu o alta semnată Ulpiu Vlad (ora 17,00), spectacolul cu Othello de Verdi, în interpretarea Corului și Orchestrei Operei Naționale dirijate de Keri-Lynn Wilson (ora 19,00), concertul Orchestrei din Paris condusă de Paavo Järvi, cu
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
nici Concertul de la miezul nopții (ora 22,30) dedicat de Christian Zacharias lui W.A. Mozart, la pupitrul Orchestrei de cameră din Lausanne nu putea fi ignorat! Ziua de 15 Septembrie a fost la fel de captivantă, datorită atât interpreților, cât și partiturilor abordate: la ora 17,00, Orchestra de cameră din Osaka, dirijată de Otomo Naoto, avându-l ca solist pe Ion Bogdan Ștefănescu, interpreta partituri cu iz exotic semnate de André Jolivet, Yasushi Akutagawa și George Enescu; la ora 19,30
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
putea fi ignorat! Ziua de 15 Septembrie a fost la fel de captivantă, datorită atât interpreților, cât și partiturilor abordate: la ora 17,00, Orchestra de cameră din Osaka, dirijată de Otomo Naoto, avându-l ca solist pe Ion Bogdan Ștefănescu, interpreta partituri cu iz exotic semnate de André Jolivet, Yasushi Akutagawa și George Enescu; la ora 19,30, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin și dirijorul Marek Janowski ofereau publicului de la Sala Mare a Palatului, opera în concert Aurul Rinului - prima din
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
mai percepusem, în toată autenticitatea și splendoarea lui, în cuplul pianistic Daniel Barenboim/ Radu Lupu, dar și în cealaltă ipostază a celor doi, aceea de dirijor/pianist. Formația olandeză nu și-a dezmințit noblețea sonorității, precizia în respectarea stilistică a partiturilor, frazarea generoasă, muzicală, minuțios cizelată acum de plasticitatea gesticii dirijorale a lui Mariss Jansons. În Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în do minor de Beethoven, Emmanuel Ax a învins materia sonoră, șlefuind-o aidoma unui sculptor, ornând-o
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
dacă s-ar fi renunțat la Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Philip Glass. Calitățile Annei Țifu ar fi fost reliefate poate chiar mai elocvent dacă violonista s-ar fi rezumat la ”Tzigane” de Ravel. La rândul lor, partiturile de Enescu, Ravel, Stravinski s-ar fi armonizat între ele mult mai firesc. La fel de neinspirată mi s-a părut plasarea, în debutul concertului Filarmonicii Regale din Stockholm, dirijor Sakari Oramo (23 Septembrie), a piesei lui Anders Hilborg, Exquisite Corpse - o
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Filarmonicii din München, din 17 Septembrie - dirijor de Semyon Bychkov, solist Gautier Capuçon. Tempo-ul greoi și frazările nu tocmai coerente și șlefuite, l-au îndepărtat pe violoncelist de spiritul ”visării treze” din muzica lui Enescu. În felul acesta, nici partitura enesciană nu a fost pusă corespunzător în valoare și nici partitura lui Mahler nu a mai avut răgazul să respire! Dar, desigur, e destul de dificil să găsești ceva care să consune cu dimensiunile ample și complexitatea sofisticată a arhitecturii componistice
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Gautier Capuçon. Tempo-ul greoi și frazările nu tocmai coerente și șlefuite, l-au îndepărtat pe violoncelist de spiritul ”visării treze” din muzica lui Enescu. În felul acesta, nici partitura enesciană nu a fost pusă corespunzător în valoare și nici partitura lui Mahler nu a mai avut răgazul să respire! Dar, desigur, e destul de dificil să găsești ceva care să consune cu dimensiunile ample și complexitatea sofisticată a arhitecturii componistice a simfoniilor mahleriene, fără a le știrbi din semnificațiile filosofice intrinseci
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
fost precedată - în seara zilei de 26 Septembrie, când Orchestra Națională Rusă l-a avut la pupitru pe Horia Andreescu - de Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în Mi bemol major de Franz Liszt. Durata și așa redusă a partiturii lisztiene - cca 16-18 minute - a fost comprimată de către pianistul Boris Berezovsky aproape la jumătate, ca un joc de desene animate! Așa cum remarca cineva, Berezovsky - altminteri un pianist spectaculos, cu temperament vulcanic și o tehnică ieșită din comun - a părut că
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
a expandat-o nepermis de mult, distorsionând sensul frazelor, nesigur pe accentele și întorsăturile ritmice specifice caracterului baladesc, dansant sau doinit, ”de jale”, imaginate de Enescu. Violonistul a dovedit fie că nu avusese răgazul unui studiu îndeajuns de judicios al partiturii, fie că nu i-a înțeles alcătuirea și ethosul. Din nou, muzica lui Enescu a avut de pierdut, iar gradul de receptivitate față de conținutul simbolic, de nuanță metafizică, al simfoniei mahleriene a fost drastic diminuat. Seara a fost salvată de
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]