3,345 matches
-
nu, dar așa e. Or, românii noștri înțeleg prea bine că nu vor fi lăsați să opteze în nici un moment pentru Biserica Ortodoxă Română, să treacă sub jurisdicția ei. Nouă ni se oferă doar dreptul de a trece sub poala patriarhală a Kievului. Dar, dacă mirenii români ar trece de bună voie sub oblăduirea Patriarhiei încă nerecunoscute a Kievului, cred că parohiile noastre și-ar pierde statutul pe care oarecum încă-l păstrează cel de biserică ocupată de ruși. Am putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
persoană care nu se mai simte bine decât în pielea unor celebre personalități din istorie? (revista Plumb, decembrie, 2012) 83 „Autostrada mântuirii neamului” Acest titlu parodic aparține unui ascultător radio, invitat să-și spună părerea despre proiectul construcției noii catedrale patriarhale din București. Între timp, șantierul a fost inaugurat și se afla, la sfârșitul anului 2012, într-un stadiu destul de avansat, indiferent de opiniile pro și contra ale specialiștilor și ziariștilor ori ale „simplului cetățean”. Trebuie știut că și odinioară au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
români fiind declarat Sf. Andrei, noua Catedrală va fi „Basilica Sf. Andrei din România”, cu subînțeleasă trimitere (simetric) la Basilica Sf. Petru din Roma. Lăsând deoparte îndrăzneața asumare a unei (insuficient demonstrate, totuși!) umbrele „apostolice”, să recunoaștem că „o catedrală patriarhală nouă sau o catedrală națională” (ibidem) va vindeca, fie și simbolic, rănile adânci lăsate Capitalei după ce atâtea monumente religioase au fost spulberate de buldozerul comunist. O reparație s-a făcut deja prin mulțimea de biserici construite după 1990 în sate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
veac. Cât de acceptabilă, în general, este construcția unei Catedrale a „mântuirii” doar pentru „neamul” românesc, ca și cum acesta ar fi incomparabil mai 88 păcătos decât „neamurile” conlocuitoare?! Sau ca și cum „neamul” majoritar ar avea prioritate la „mântuire”... În plus, plasarea Catedralei patriarhale în capitala politică (București) induce ideea nefericită a unui anume „centralism” al „mântuirii”. Este adevărat că aici este sediul ierarhului superior al ortodoxiei românești, însă aceasta nu înseamnă că „mântuirea” funcționează doar în capitală, nu și în bisericuța de la țară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
persoană care nu se mai simte bine decât în pielea unor celebre personalități din istorie? (revista Plumb, decembrie, 2012) 83 „Autostrada mântuirii neamului” Acest titlu parodic aparține unui ascultător radio, invitat să-și spună părerea despre proiectul construcției noii catedrale patriarhale din București. Între timp, șantierul a fost inaugurat și se afla, la sfârșitul anului 2012, într-un stadiu destul de avansat, indiferent de opiniile pro și contra ale specialiștilor și ziariștilor ori ale „simplului cetățean”. Trebuie știut că și odinioară au
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
români fiind declarat Sf. Andrei, noua Catedrală va fi „Basilica Sf. Andrei din România”, cu subînțeleasă trimitere (simetric) la Basilica Sf. Petru din Roma. Lăsând deoparte îndrăzneața asumare a unei (insuficient demonstrate, totuși!) umbrele „apostolice”, să recunoaștem că „o catedrală patriarhală nouă sau o catedrală națională” (ibidem) va vindeca, fie și simbolic, rănile adânci lăsate Capitalei după ce atâtea monumente religioase au fost spulberate de buldozerul comunist. O reparație s-a făcut deja prin mulțimea de biserici construite după 1990 în sate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
veac. Cât de acceptabilă, în general, este construcția unei Catedrale a „mântuirii” doar pentru „neamul” românesc, ca și cum acesta ar fi incomparabil mai 88 păcătos decât „neamurile” conlocuitoare?! Sau ca și cum „neamul” majoritar ar avea prioritate la „mântuire”... În plus, plasarea Catedralei patriarhale în capitala politică (București) induce ideea nefericită a unui anume „centralism” al „mântuirii”. Este adevărat că aici este sediul ierarhului superior al ortodoxiei românești, însă aceasta nu înseamnă că „mântuirea” funcționează doar în capitală, nu și în bisericuța de la țară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei. În 1972 a condus o delegație În vizită la Papa Paul al II-a la Roma iar din 1975 a participat la toate Întrunirile Consiliului Ecumenic al Bisericii. A făcut parte din delegațiile patriarhale care au vizitat Germania, Austria, Suedia, Belgia, S.U.A., Israel, Turcia și În alte șase țări europene. Sunt doar câteva exemple din atribuțiunile ce i-au revenit În Relații Externe bisericești. A reprezentat cu succes Biserica Română În contextul lumii contemporane
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
soția Eugenia și fiica Zamfira” evocări ce exprimă nobile sentimente de recunoștință. Contribuția științifică a operei Pr. Paul Mihail se ilustrează prin numeroasele aprecieri a unor personalități și foruri academice. În 1974 Prea Fericitul Patriarh Justinian i-a conferit Crucea Patriarhală Comemorativă iar Patriarhul care i-a urmat Teoctist i-a acordat titlul onorific de Awa Pavel. Comunitatea Academică, secția de științe Istorice și Arheologie a Academiei Române a recomandat alegerea sa ca Membru de Onoare al acestui Înalt for al culturii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și să le rezolve. Indiferent de câte s-au spus și poate se vor mai spune despre Patriarhul Teoctist, pare limpede că, în acele zile de cumpănă, și-a iubit Biserica mai mult decât pe sine"11. Revenirea în scaunul patriarhal s-a petrecut, după cum spunea Dan Pavel 12 în 1990, pentru a fi evitate luptele pentru putere în sânul BOR, dovedindu-se, pe termen lung, soluția cea mai puțin rea și, până la urmă cea mai profitabilă pentru Biserica Ortodoxă în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Titi Dincă, angajat doar de câteva zile în TVR și pentru care acel moment va însemna "începutul carierei jurnalistice"39. Referitor la transmisiile în direct, Radu George Serafim și-a amintit o discuție pe care a avut-o la Reședința Patriarhală și la care au participat actualul Patriarh Daniel Ciobotea, vrednicul de pomenire Preafericit Teoctist, alături de Mitropolitul Antonie Plămădeală, trecut de asemenea la cele veșnice. În această discuție "mi-au cerut aproape presant să dau în fiecare duminică Sfânta Liturghie în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Vasile să îi asculte predica, dacă o poate face stând acasă? Sau se poate ca Sfânta Euharistie să fie transmisă prin unde hertziene?" Răspunsul meu a fost primit cu răceală, dar ulterior, după câțiva ani, când mi-a acordat Crucea Patriarhală, Preafericitul mi-a spus: Câtă dreptate ați avut, domnule Serafim!""40. După doi-trei ani, în care reportajele și emisiunile nu s-au structurat ca marcă televizată, în istoria discursului religios al TVR se înscrie un nou curent de "încercare a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
măsurilor administrativ-sociale, susținut de măsurile administrativ-organizatorice luate de BOR Plecând de la declarația Patriarhului Teoctist făcută în deschiderea Ședinței lucrărilor primului Sinod al Bisericii Ortodoxe Românea, în care spunea că "în ultimii trei ani a stat ca un străin în Palatul Patriarhal", Lelia Munteanu, reputat jurnalist, a realizat prima convorbire cu întâi stătătorul BOR; publicată în primele două pagini ale cotidianului Adevărul din ziua de joi, 11 ianuarie 1990. Pe lângă întrebări de natură administrativă, Lelia Munteanu îi adresează înaltului ierarh câteva întrebări
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
menite să vină în continuarea discursului de constrângere: "Prea Fericirea Voastră, ați afirmat la deschiderea lucrărilor ședinței extraordinare a Sf. Sinod al BOR un adevăr altminteri tulburător: acela că timp de trei ani v-ați simțit ostatic în acest palat patriarhal; frica de diabolicul clan și de slugile sale vă teroriza. Dacă abia frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, nu este cumva declarația voastră o recunoaștere implicită a faptului că timp de trei ani ostatic în propriul palat -, ați fost departe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ne arată un pionierat al discursului religios, un început nestăpânit, însă existent, care merită consemnat ca atare. Răspunsul Prea Fericirii Sale dovedește semnalarea erorii și confuziei: Faptul că am trăit ca ostatic timp de trei ani, când reședința și Catedrala Patriarhală erau amenințate cu demolarea, este un adevăr dureros. Dar tocmai această teamă de dictator m-a făcut să îmi pun mai mult nădejdea în puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu pe care permanent L-am rugat să ne arate ajutorul și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Cuviosul Paisie Aghiorâtul, Cu dragoste și durere pentru omul contemporan, Chilia "Bunei-Vestiri" Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pp. 174-175. 17 Interviu acordat de Prea Fericitul Părinte Daniel, Pariarhul Bisericii Ortodoxe Române, realizatorului TV Titi Dincă, 30 septembrie 2007 Reședința Patriarhală, pe http://www.patriarhia.ro/ patriarhul/ interviuri 1.htm 18 "Iată a ieșit semănătorul să semene. Pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
neutralizat prin contextualizare istorică. Pentru că atunci când s-a născut Coranul, în spațiul antropologic care e al său, a constituit un progres din toate punctele de vedere, doar că umanitatea a continuat, de atunci, să progreseze. Coranul corespunde precis unei etape patriarhale, bazată pe privilegierea descendenței masculine („lignage agnatique“), dar restul lumii a evoluat construindu-se acum pe principiul egalității tuturor. La asta trebuie să ne adaptăm cu toții. Operația e cu totul posibilă dacă este voință în acest sens, din păcate Islamul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pahar cu apă. Lui Fran îi veni să plângă. Purtarea lui grijulie, tipică profesiei, două treimi compasiune și o treime „poți-să-mi-spui-orice-sunt-medic“, era aproape irezistibilă. Mai rău, dintr-un instinct venit din negurile istoriei, adăugase o nouă notă: dorința de protecție patriarhală. Se purta deodată de parcă ea ar fi fost asemenea afurisitelor de vase de porțelan de la etaj, ceva fragil și prețios. Poate că avea dreptate. Cu siguranță se simțea ca și cum, dacă i s-ar fi dat drumul, s-ar fi spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
slab, căruia i s-au pus în cârcă toate relele omenirii pentru a avea, în plan social, justificarea exploatării sale, iar, în plan metafizic, justificarea alungării sale de la masa îmbelșugată a spiritului, este de fapt un construct universal al societății patriarhale de pretutindeni în lume, nu un specific al privirii sino-niponice. Cu siguranță că așa este. Și totuși. Dacă lumea civilizată apuseană a ajuns, în urma unor lupte îndelungate, la a denunța și aboli acest tip de segregare sexuală, ce ne poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
S-avem noi de băut din plin, Fără adaos comercial Chiar lîngă Pontus Euxin ; Pe Dunăre de-ar curge vin Doresc ca forul mondial Să-mi dea mutație-n Severin, Sau în vreun port pe litoral, Că-n Iașul cel patriarhal Să locuiesc, ar fi un chin Pe Dunăre de-ar curge vin !
RONDELUL DUN?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84340_a_85665]
-
epoca „Vechii Europe” (în termenii antropologului american Marija Gimbutas), anterioară mileniilor IV-III î.e.n., anterioară deci invaziei valurilor succesive de populații indo- europene. Aceste triburi de călăreți războinici au impus în Europa (dar și în India și Iran) structura lor socială patriarhală, în dauna celei matriarhale, activitatea pastorală, în dauna celei agrare, un panteon dominat de divinități masculine, în dauna celor feminine, cultul Zeului-Tată-Cer, în dauna celui al Zeiței- Mamă-Pământ. Vechile zeități feminine, observă Marija Gimbutas, „s-au modificat treptat în mirese
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
masculine, în dauna celor feminine, cultul Zeului-Tată-Cer, în dauna celui al Zeiței- Mamă-Pământ. Vechile zeități feminine, observă Marija Gimbutas, „s-au modificat treptat în mirese, soții și fiice, devenind erotizate, legate prin principiul iubirii sexuale ca urmare a sistemului social patriarhal și patriliniar al indo-europenilor” (127, p. 118). Acești călăreți războinici, păstori și vânători, au adus de aseme- nea cu ei confreriile masculine (gen Männerbünde), inițierile militare și cultul eroului războinic. În noul context cultural și cultual, principalul model mitic a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Participarea politică este dictată de condițiile culturale ale societății, dar și de modelele de socializare, presiuni sociale și economice, folosirea sau amenințarea cu folosirea forței. Astfel, participarea este istoric condiționată de ierarhii și de relații verticale, birocrație, respect de tip patriarhal și conducere carismatică, mai curând decât de dezbateri electorale, alegeri și rețele orizontale. Relațiile verticale care-i leagă pe aleși de alegători sunt de tip birocratic, în primul rând. Națiunile moderne, crede Barnes (2004), sunt creații ale birocrațiilor civile și
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
mici între bărbați și femei cât între tipurile de societăți, ceea ce pune sub semnul întrebării universalitatea dorinței femeii de emancipare și tirania generalizată a bărbaților. Teza universalistă susține că femeile sunt oprimate, lipsite de educație și de putere în societățile patriarhale. Lor le lipsește până și puterea de a-și exprima revendicările, ceea ce explică de ce terții ONG-uri, Organizația Națiunilor Unite, coaliții civice pentru drepturile femeilor se exprimă în numele lor. Diferențele mici intra-naționale între bărbați și femei și diferențele mari
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]