3,006 matches
-
scrierilor sale aparține genului science-fiction și fantasy - în teatru ("Slovenski Orfej/Orfeul Slav", "Skaska o kosmičkom jajetu/Fabula oului cosmic"), benzi desenate și nuvele ilustrate ( "Treći argument/Al treilea argument" bazat pe nuvelele lui Milorad Pavić, "Pod vučjim žigom/ Sub pecetea lupului), române ("Preko Drine, să iskrom u oku/Peste Râul Drina, cu o scânteie în ochi", "Vreme buke i besă/Vremea zgomotului și a furiei"), precum și film-televiziune ("Uske staze/ Cărări înguste"). Altă parte a scrierilor face parte din genul documentar
Zoran Stefanovici () [Corola-website/Science/318961_a_320290]
-
de boieri din hrisoave. El era judecătorul și șeful curții. "Banul" (de Severin) îndeplinește funcția unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
despărțite de o tulpină bifurcată în partea superioară. Există opinia că cele două personaje ar fi Mircea și fiul său Mihail. În martie 1395 voievodul muntean semnează la Brașov un tratat de alianță cu regele ungar Sigismund. Neavând la el pecetea cea mare, Mircea confirmă cu sigiliul cel mic, reprezentând un leu rampant. De asemenea, la înnoirea tratatului cu Polonia, în 1411, Mircea folosește atât sigiliul de stat, cât și pe cel mic. Stema dinastică a lui Mircea, regăsită pe monedele
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
stil propriu, influențat de expresionismul german și de neorealismul italian. Cu "Amurgul unui clovn" ("Gycklarnas afton") din 1953 își începe colaborarea cu Sven Nykvist, care va deveni cameramanul său preferat. Primul mare succes internațional îi este datorat peliculei "A șaptea pecete" ("Det Sjunde inseglet") (1956), care va câștiga Premiul Special al Juriului la Cannes. Este prima operă bergmaniană care se concentrează tematic asupra întrebărilor privind existența lui Dumnezeu și a căutarii unui sens al vieții. Cu "Ursul de Aur" este premiat
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
15 la două voci și 15 la trei voci), piesele destinate soției sale A. Magdalena, ca și „Clavecinul bine temperat” (primul volum în 1722, al doilea în 1742) sunt lucrări didactice pentru clavecin. Deși scrise cu scop didactic, ele poartă pecetea geniului bachian, în special, fugile Clavecinului bine temperat sunt strălucite fugi artistice, lipsite de orice urmă de pedanterie sau schematism didactic. Clavecinul a avut un rol important în creația concertantă. Piesele solistice, cu acompaniament de orchestră, se executau în saloanele
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
anual (1353) a potentat forță economică a orașului. Privilegiul acordat de către regale Sigismund de Luxemburg, în anul 1366, prin care locuitorii Bistriței primesc dreptul la alegerea anuală “ după deopotrivă lor învoire a tuturor, judele și jurații”, orașul având dreptul la pecete și stema proprie , simboluri caracteristice unui oraș liber. Ridicarea fortificației de zid se apreciază a se fi demarat după 1349, data la care Bistrița figurează în documente cu titlul de civitas, fiind definitivate sub forma unei incinte continue de zid
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerț înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaște comerțul aduce orașului venituri însemnate, iar prima pecete a o Marii voievozi ai Țării Moldovei, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, înscriu numeroase prezențe la Botoșani, în județ păstrându-se și azi ctitoriile domnești: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) și Biserica Sf. Nicolae Popăuți (1496) ale lui
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
1834, hatmanul și marele logofăt Theodor Balș, proprietarul moșiei Darabani, își inaugurează aici conacul cu douăzeci și patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. Actul de întemeiere a târgului Darabani este emis, la cererea lui Balș, în 1837 și poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza. Între 1834 și 1840 se construiește biserica Sfântul Nicolae, ctitoria hatmanului Balș. În 1841 se înființează la Darabani prima școală sătească de stat din Moldova și se folosește prima ștampilă cu inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
de la mănăstirea Cozia”. De fapt până în jurul anului 1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea care exploata și vindea sarea, ca urmare a unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân. De asemenea, numeroase hrisoave, purtând pecetea domnitorilor, consemnează numele târgului numit de obicei ""Ocna Mare"": Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vintilă Voievod, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Șerban și Radu Mihnea. "Sarea" aducea venituri importante în visteria domniei și astfel devenea un element esențial în economia
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
înghesuit între doi giganți India la sud și China (Tibet) la nord. Așezarea geografică a Nepalului în Himalaia centrală, între India la sud și China (Tibet) la nord, cele mai puternice state și strălucite civilizații ale Asiei, și-a pus pecetea asupra întregii istorii nepaleze. Populația este formată din nepalezi de origine indo-europeană imigrați din India, iar în nord și est din triburi de origine tibetano-birmană venite din Tibet. Primele mențiuni documentare ale Nepalului, datează din secolele III -IV, iar inagurarea
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
acorda ajutor altor mișcări comuniste din Europa Occidentală. Aceste planuri au fost însă abandonate după înfrângerea din bătălia de la Varșovia și pacea cu Polonia a fost semnată în 18 martie 1921, la Riga. Anii lungi de război și-au pus pecetea pe Rusia și, într-un final, cea mai mare parte a țării era în ruine. În martie 1921, Lenin a înlocuit politica comunismului de război, (care fusese folosită pe perioada războiului civil), cu aceea a Noii Politici Economice (NPE), în
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
tirés des chroniques" [...]), însă cercetarea riguroasă a demarat doar cu sinteza de istorie a lui Alexandru D. Xenopol, din a doua jumătate a veacului. Opul lui Xenopol (mai precis, volumul al VIII-lea al Istoriei românilor din Dacia traiană) poartă pecetea preponderenței surselor de politică externă, domeniu tratat în principal din această cauză; Andrei Busuioceanu consideră că istoricul a exagerat în ce privește iscusința diplomatică a lui Brâncoveanu, inferând asupra ei de la neobișnuit de lunga domnie, totuși a reușit să impună această idee
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
pe care o finalizează în 1928. Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929. În același an, la 1 mai primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR). În "Agendă" notează faptul că în februarie 1929 începe să lucreze la romanul "Sub pecetea tainei", iar în octombrie la "Soborul (Școala) țațelor". Placheta de versuri "Pajere" a apărut postum, chiar în anul morții poetului. Aproape toate poeziile apăruseră în timpul vieții scriitorului ca mare parte a romanului " Sub pecetea tainei". Textele sale heraldice, documentate și
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
începe să lucreze la romanul "Sub pecetea tainei", iar în octombrie la "Soborul (Școala) țațelor". Placheta de versuri "Pajere" a apărut postum, chiar în anul morții poetului. Aproape toate poeziile apăruseră în timpul vieții scriitorului ca mare parte a romanului " Sub pecetea tainei". Textele sale heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor. „Reacționar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, veșnic cârtitor, în fine, o conștiință de boier de țară
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
după o perioadă în care regizorul realizase filme cu subiecte din actualitatea recentă. Filmul este "„un original și palpitant road movie, petrecut în anul 1917, pe drumurile unui imperiu în destrămare”", ale cărui ramificații narative sunt marcate de regizor cu "„peceți de realism poetic”", accentul fiind pus pe căutarea de sine a lui Darie (personaj emblematic care apare în mai multe scrieri cu caracter autobiografic ale lui Zaharia Stancu), idee care apare și în cartea "„Arta narațiunii în filmul românesc”" a
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
în epocă, întrucât nu a fost redescoperită decât în secolul al XX-lea. La origine, o mică clădire anexă fusese ridicată în apropierea absidei. Nivelul inferior servea de sacristie, în timp ce încăperea situată la nivelul capelei de sus primea actele și pecețile regale. Această anexă a dispărut în 1777, în perioada reconstrucției curții celei mari. Pe vârful acoperișului se găsește o statuie a Sfântului Arhanghel Mihail. Capela de jos, dedicată Sfintei Fecioare Maria, era accesibilă personalului de serviciu și servește de suport
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
cursurile sale începând cu desenul după model de ghips și continuând mai târziu cu desenul după model viu. Mirea a încercat să vadă în fiecare student valențele personale și nu a procedat la uniformizarea tiranică a impulsurilor creatoare, astfel că pecetea lui Mirea asupra operei lui Baltazar a fost mai mult decât evidentă în perioada de început a artistului. Ea nu a fost însă durabilă și s-a manifestat mai ales în portretistica făcută de Apcar Baltazar în anii de început
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Moldovei, fiind prezent încă din Evul Mediu pe sigiliul orașului, acest fapt este atestat încă din 1661. Crucea Sfântului Gheorghe face referire la sfântul patron al orașului Botoșani, fiind hramul bisericii ridicate de Petru Rareș în centrul târgului medieval. Prima pecete a orașului a fost descoperită pe documente ce datează din 1603 și avea următorul înscris: „"SIA PECEATI ESTI MIASTA BOTTISANISCAGO"”. Measta este un termen slav folosit rar în secolele XIV-XV, în documentele din Țările Române, cu sensul de târg. Folosirea
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
unui gravor nepriceput. Faptul că păunul a continuat să fie folosit ca simbol al târgului pentru următoarele două secole este demonstrat de un act din 20 martie 1774. Pe toate aceste documente în care apare păunul se poate vedea inscripția: „"Pecetea târgului Botaș"”. În 1780, Sfântul Gheorghe apare pentru întâia oară pe stema târgului moldav într-o jalbă, iar în motto-ul încadrată în exergă lămurește noua situație: „"PECETEA TÂRGULUI BOTOȘAN[I] AFIEROSIT LA S[FÂN]T[UL] GHEO[R]GHIE
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
Pe toate aceste documente în care apare păunul se poate vedea inscripția: „"Pecetea târgului Botaș"”. În 1780, Sfântul Gheorghe apare pentru întâia oară pe stema târgului moldav într-o jalbă, iar în motto-ul încadrată în exergă lămurește noua situație: „"PECETEA TÂRGULUI BOTOȘAN[I] AFIEROSIT LA S[FÂN]T[UL] GHEO[R]GHIE 1780"”. Această schimbare a apărut datorită desființări instituției șoltuzului și a faptului că pecetea târgului va fi aplicată de epitropul Bisericii Sfântul Gheorghe, stolnicul Manolache Dimache, vornicul de
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
moldav într-o jalbă, iar în motto-ul încadrată în exergă lămurește noua situație: „"PECETEA TÂRGULUI BOTOȘAN[I] AFIEROSIT LA S[FÂN]T[UL] GHEO[R]GHIE 1780"”. Această schimbare a apărut datorită desființări instituției șoltuzului și a faptului că pecetea târgului va fi aplicată de epitropul Bisericii Sfântul Gheorghe, stolnicul Manolache Dimache, vornicul de Botoșani, este primul ce îl rânduiește pe Constantin sin Apostol ca epitrop al bisericii Sf. Gheorghe și i-a încredințat și sigiliul târgului pentru întărirea zapiselor
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
francez era timbrat de o coroană ce semăna cu o coadă răsfirată de păun, iar în partea de jos este trecut 1832. Acesta era susținut de doi delfini afrontați și este înconjurată de o exergă în care este trecută legenda: „"PECETE SFATULUI MUNIȚIPAL DE BOTOȘENI"”. Din acest moment coasa devine, pe lângă simbol al orașului, simbol al întregului județ Botoșani.
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
54,7 x 41,3 cm) din perioada timpurie a artistului. Episcopul, care în acea perioadă era mentorul sau, este reprezentat cu capa mov, bereta neagră, iar pe degetul mâinii în care ține un sul de hârtie, un inel cu pecete în montura de argint. Triunghiul format de conturul figurii episcopului exprimă tărie de caracter și voință. Față și gâtul episcopului sunt reprezentate realist, cu multă fidelitate și fără înfrumusețări. Acest realism, precum și modul de iluminare a feței amintesc de mult
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
acasă. De asemena, îi dezvăluie că motivul pentru care el și-a încălcat propriu jurământ, omorându-l pe regele Aerys cu mult timp în urmă, a fost acela că regele plănuia să distrugă orașul. Astfel, el a ales să poarte pecetea infamiei tot restul vieții pentru a salva oameni nevinovați. La Eyrie, Sansa trăiește cu frică, datorită prihozei crescânde a mătușii ei, Lysa. Degețel o salvează de actuala lui soție, pe care o împinge în prăpastie prin 'poarta lunii'. Sansa află
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
imagini spectaculoase, ele au noblețea simplității, susținută de toate datele unui pictor experiență! Aceleași calități le recunoaștem și în celelalte teme abordate, ceea ce ne face să-l socotim pe Liviu Brădean un pictor angajat serios pe un drum care poartă pecetea personalității sale Radu Ionescu
Liviu Brădean () [Corola-website/Science/316990_a_318319]