34,654 matches
-
respectiv când vrei tu, nu după ce ai făcut. Mă deranjează ora de trezire, ora de masă, în mod normal omul simte foarte tare că e supravegheat, simte că nu e liber, că timpul nu e al lui, e la dispoziția penitenciarului. Atunci trebuie să mănânci când aduce masa, atunci trebuie să faci baia când dă drumul la apa caldă. E greu, foarte greu. ce crede el despre crimă Am făcut informatica în Ungaria. Am vrut să fac o afacere. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu știi ce o să facă. Pentru unul cu o pedeapsă mai mică, se ferește. Frică? Nu, mie mi-e frică de unul nou de care n-am informații, mi-e frică să-l fac prieten, nu știu ce a făcut prin alte penitenciare. Nu mi-e frică de caracterul lui, și eu gândesc la fel. Ai două mâini, două picioare, indiferent de statură. Nimănui nu-i convine să-și facă probleme în cazul de aici. Aici intervine o altă problemă. Oamenii se gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
A fost la ProTV, că noi sperăm, că visăm că ne vom libera - mă pune să mă gândesc dacă merită să mă port bine ca să mă liberez. Nu e bine, reporterul își face reportajul și gata, dar dă de furcă penitenciarului, trebuie să vină magistrata să ne explice - nu vă luați după idiotul ăsta. Da, ne dereglează și fizic, și psihic. De exemplu, ieri am fost la școală, pe la doamna magistrat, pe la aer, pe la club. La ora 4 am mâncat masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am trezit la secția de poliție. libertatea Mie destul de straniu acest cuvânt. Nu am avut parte de multă libertate în viața mea. Mereu am fost sub ordine aproape 10 ani în casa de copii și acum alți 10 ani în penitenciar. Cum ar fi libertatea acum pentru mine. Să fi liber, liber nu se poate. O formă a libertăți trăim fiecare din noi însă nu total. Dacă aș fi liber, aș pleca undeva la munte, aș vrea să-mi fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
țigări mai ușor se simte el și împarte cu mine. S-a ieșit vorbe că se dă cu camătă, că să dea din pachet. Nu-mi place asta. Nu-mi plătesc eu orgoliu’ la un pachet de țigări. Am optsprezece penitenciare umblate în țara asta și pentru un pachet de țigări să-mi aud vorbe... liniște să fie. Te înțelegi cu o sută de oameni. Le spuneam dimineața, aveam brigadă de o sută cincizeci. Și le ziceam la munci, bă, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru un pachet de țigări sau ce-i dă. Eu le-am zis de fiecare dată la ăia care sifonau, plecau. N-am lăsat să se facă nici alcool când eram șef, nu-mi plăcea, dacă vrei să supraviețuiești în penitenciar poți și altfel, mai speli o cămașă la unul, un ciorap la altul, îi faci un servici și îți iese ceva. Singurul lucru ce aveam era unul care îmi spăla. Dar, dacă mă credeți, aveam vreo șaptezeci de perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la fapta asta. A venit și s-a-ntâmplat ce s-antâmplat. „Da, dom’le, am fost singur.“ N-aveau probe. Și, aicea, pot să zic că l-am omorât pe el tot eu. A venit la mine la vizită, pe penitenciarul Jilava și: „Măi, nene, te-am lăsat afară. Ce faci? Du-te și tu pe la mine, mai vezi ce face nevastă-mea, ce face fii-mea, mai adu-mi și mie un pachet aicea, că mi-e foame și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
violatorii de copii“. Curând am aflat că dacă vrei să fii tare trebuia să nu ai încredere în violatorii de copii, spărgători și criminali. Eram convins că crima pe care am comis-o nu-mi va asigura protecția necesară în penitenciar. Deținuții luptau pentru putere și supraviețuirea era o obsesie zilnică. Nu mă îndoiam că voi fi ucis. 3 Secția era condusă de un grup restrâns de deținuți numiți „cocoșii“ care aveau o reputație de duri. Ei controlau totul inclusiv televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe zi și să țin evidența. Când eram în criză de timp, continuam vânătoarea și la masă. Un gardian care s-a uitat prin însemnările mele a dat peste cifre. muște, 225 păianjeni, 15 și altele, 6. 5 Violența din penitenciarul Aiud este, în cea mai mare parte, provocată de droguri. Tipul care dormea în patul vecin cu al meu era bănuit că a denunțat o afacere cu droguri și astfel au fost descoperiți doi traficanți. Într-o noapte, aflați sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deținut tânăr a leșinat după ce a inhalat vapori de vopsea dintr-o pungă. După șase luni a murit și pentru că nu avea pe nimeni, a fost îngropat în cimitirul închisorii (doi pruni) se numea cimitirul. V-am spus că în penitenciar fiecare luptă pentru el. Totuși un băiat de etnie ungur, din celula mea s-a dovedit o excepție de la această regulă. Într-o zi când mă plimbam în curtea de aer cu un prieten de-al meu câțiva deținuți înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Vă rog să mă iertați. Îmi pare rău“. Am trimis vorbă printr-un paznic, unui deținut Iulian, în care aveam încredere. Era doctor și a fost condamnat pentru delicte sexuale și droguri. Procesul lui a făcut vâlvă și mulți din penitenciarul Aiud au vrut să-l omoare. I-am luat de câteva ori apărarea, și am ajuns să ne cunoaștem mai bine. Iulian era genul de om cu care puteai discuta și am dorit să pot vorbi cu el despre planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
câteva ori apărarea, și am ajuns să ne cunoaștem mai bine. Iulian era genul de om cu care puteai discuta și am dorit să pot vorbi cu el despre planurile mele de sinucidere. Fiind doctor se putea deplasa liber prin penitenciar și a putut ajunge și la mine, imediat după ce a primit mesajul meu. I-am spus că m-am decis să-mi iau viața și l-am rugat să trimită scrisoarea familiei mele, după moartea mea. Te rog să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mea în Dumnezeu s-a spulberat odată cu condamnarea mea. Trecând prin atâtea momente de greu refuzam cu încăpățânare să cred în Dumnezeu. O dată am ridicat pumnul spre cer și l-am sfidat deschis. Altă dată pe terenul de fotbal al penitenciarului am strigat către tunetele și fulgerele care ne-au stricat partida: „Dumnezeule nu cred în tine. Dacă exiști omoară-mă pe loc!“ Nici un răspuns, deci nici un Dumnezeu. 8 Într-o zi am întâlnit o gardiancă Angela o chema. Ea lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
văzând că îi tot refuz a început să treacă la amenințări spunându-mi: dacă nu-ți vei relua activitatea și nu ne vei mai ajuta o să fac în așa fel încât să te trimită pe cea mai periculoasă secție din penitenciar și tu ști foarte bine că într-un penitenciar de maximă siguranță se poate întâmpla și accidente foarte neplăcute. Iar eu atunci iam spus: ce fel de oameni sunteți de vă purtați cu deținuții mai rău ca animalele, nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la amenințări spunându-mi: dacă nu-ți vei relua activitatea și nu ne vei mai ajuta o să fac în așa fel încât să te trimită pe cea mai periculoasă secție din penitenciar și tu ști foarte bine că într-un penitenciar de maximă siguranță se poate întâmpla și accidente foarte neplăcute. Iar eu atunci iam spus: ce fel de oameni sunteți de vă purtați cu deținuții mai rău ca animalele, nu suntem și noi oameni. Iar atunci ea furioasă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ne-a pus cătușele, mie pe mâna dreaptă lui Cap de miel pe stânga mi-am ținut respirația ca să nu-mi trădez teama. „Dacă încearcă să evadeze și suntem amândoi împușcați?“ mă gândeam eu cu îngrijorare în timp ce urcam în mașina penitenciarului care ne ducea la spital. Un timp nam scos un cuvânt, dar mi-am adunat tot curajul și m-am adresat lui Cap de miel. Pot vorbi cu tine? Iam spus eu. Mda, a mormăit el. E adevărat ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram fascinat de el. Ascultândul mi-am dat seama că acest bătrân bolnav era mai degrabă un copil singur decât un criminal notoriu. După ce ne-am întors de la spital, Cap de miel a fost închis într-o celulă de la infermeria penitenciarului la etajul unde eram eu. Urât de gardieni și de deținuți el era un om uitat de toți. Nimănui nu-i păsa de soarta lui. Avea cancer, deși acesta nu fusese încă diagnosticat. Îl vizitam zilnic, aducândui dulciuri și pepsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
influențez câteodată și de colectiv, de oameni, așa. Dac-ar fi fost să fiu singur, n-ar fi fost o pedeapsă așa mare pentru mine, deci probabil primesc influențe și din afară, din familie, primesc influențe și din instituție, din penitenciar..., deci singur, dac-aș fi fost singur în celulă, probabil n-ar fi fost așa greu să nu fi știut că există televizor, să nu fi știut că există radio. Deci mă gândesc că alții dinaintea mea, acum o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu noi, nu trebuia să facă nimic decât să fie acolo. Dar ea aducea câteva idei. Era deșteaptă, se pricepea. Am cunoscut pe-un frate de-al ei. Camelia l-a adus pe costică, ăla care-a murit... aici în penitenciar. Nașcu l-a omorât. Și mai e ăsta, care l-am cunoscut două zile înainte de faptă. Pontul l-a dat Costică. El îi cunoștea, a fost chiriaș la ei, a fost chiriaș la oamenii ăștia. Oamenii fusese prin America vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înfioară și ne umilește cu armonii, parcă ne spune: „Dacă mai vreți o Renaștere, iată cum vor arăta picturile care îi vor exprima spiritul“. Lui George Kraft, alias Iona Potapov, i se permite să-și continue remarcabila carieră artistică în Penitenciarul Federal de la Fort Leavenworth. Am putea să reflectăm cu toții, alături, fără îndoială, de Kraft-Potapov însuși, la cât de rapid i s-ar fi pus capăt carierei sale într-o închisoare din Rusia natală. Ei bine, din clipa când Kraft mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei, demascat ulterior, la trei ani de la Revoluția de la Județeană, ca un fost torționar de la Penitenciarul din Baltă, implicat, între altele, în moartea bătrânului Teofil Nisip, politician interbelic, erou martir pentru democrație din Șoptireanca. Când Goncea dispărea pentru câteva zile, în oraș se șoptea că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un dosar pentru evaziune fiscală și Gasperină era acum în discuții cu miliția economică. Stăruise colonelul Goncea să se mușamalizeze afacerea (era vorba de câteva tone de cartofi pe care Gasperină, șef de fermă la Șoptireanca, le-ar fi vândut penitenciarului din pădure de la Obancea cu acte contabile măsluite), dar Timotei se încăpățânase să trimită dosarul în cercetare. Gasperină îi transmisese, și el, amenințări felurite, dintre care cea mai blândă era aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
putut să scape de ea, sub pretextul că nu mai poate s-o studieze, din moment ce a văzut-o goală în poze netrucate tot județul. Urdinare a avut mai mult noroc la pușcărie. S-a evidențiat de câteva ori la concursurile penitenciare, câștigând chiar și un premiu pe țară, în mai 1974, cu un montaj foto în cinstea Primului Congres al Frontului Unității Socialiste, care avea loc chiar în acea lună. La amnistia de 23 august același an, Urdinare a fost liberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noastră convorbire telefonică. Cum am putut, Doamne, ca În vreme de aproape trei ani, interesându-mă numai de mine, de sănătatea-mi tot mai precară, să-l uit de tot, nemaicăutându-l deloc pe Marin Petrișor, confrate preabun de patimi penitenciare și deoiste?! Ică se născuse În cunoscuta comună argeșeană Mozăceni, la 29 noiembrie 1936. Tot În satu-i natal avea să-și trăiască toată viața pământeană, cu excepția anilor de liceu, de facultate, de Închisoare și de domiciliu obligatoriu. Clasele primare le-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Însă cel ce avea să mă lumineze deplin asupra Mișcării Legionare și a Întemeietorului acesteia va fi bădia Sebastian Erhan. Aceasta s-a Întâmplat prin iarna 19571958. În celulele 1-4 și 9-12 (pentru tebeciști) ale secției a III-a a penitenciarului Jilava, am avut norocul să-l cunosc pe acest admirabil bucovinean, brav veteran al Legiunii Arhanghelul Mihail și al temnițelor politice ale dictaturilor carlistă, antonesciană și bolșevică. De la el am aflat, Întâi, ceea ce Îmi confirmă, acum, fotografia: că marele martir
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]