47,342 matches
-
savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că-i rămîne pieptul tînărului aproape, să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă de acasă, din dormitorul ei. S-a bucurat imens că bărbatul de alături știe să-i respecte momentul de acalmie și a stat nemișcată, privind cu îndîrjire pendula veche de pe perete, lăsînd să treacă mult mai mult timp decît scrie în toate tratatele că durează invazia micilor Vlădeni "Doamne, Mihai, cred că m-ai bate dacă ai ști ce nebunie mare pun la cale, dar puțin îmi pasă!, n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Știi de ce m-am retras aici, spre poartă? Să opresc mașina, să-ți ofer gulerul. Păcat că numai atît ai înțeles din întroienirea asta! Nemulțumită de atingerea degetelor, femeia se scutură nervoasă, aruncă o privire severă spre ofițerul retras lîngă perete și pleacă la mașină. Îmi dați buletinul? întreabă Iulian venind spre ofițer. Nu. Mergem la inspectorat și dați o declarație. Pe care va trebui să o rupeți sau să mă puneți să o refac. De ce? Voi scrie că femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi masa ritmic perineul. Dan izbea și el în ușa casei. — Deschide, iubito, striga el, mi-am pierdut cheia. Îl pierduse și pe Gary, undeva în John Logie Baird de pe Fortune Green Road. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite despre abuzuri și sodomie, Carol își lăsa ochii albaștri spălăciți să hoinărească nestingheriți pe pereți, peste alfabetul alcătuit de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și comercializarea literaturii de propagandă - toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se părea că apartamentul tăcut e, de fapt, presurizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la biroul său de lemn deschis la culoare, aflat într-un colț al încăperii. În spatele său era o deschizătură ca o felie de plăcintă, ce servea pe post de fereastră. De fapt, toată camera avea forma unei felii de plăcintă; peretele exterior se conforma circularității clădirii, iar cel interior circularității coridorului. O masă de consultație se afla vizavi de biroul lui Margoulies și lângă ea, pe perete, era montată o draperie lucioasă de plastic. În birou se mai găseau și obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe post de fereastră. De fapt, toată camera avea forma unei felii de plăcintă; peretele exterior se conforma circularității clădirii, iar cel interior circularității coridorului. O masă de consultație se afla vizavi de biroul lui Margoulies și lângă ea, pe perete, era montată o draperie lucioasă de plastic. În birou se mai găseau și obiectele personale obișnuite ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri îl frapaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în contemplarea peretelui grunjos, asta îl liniștea mai mult decât oricare alt gest de până atunci. Așa și trebuiau să se comporte doctorii: să-și lase pacienții singuri și lipsiți de apărare cât timp, fără urmă de emoție, își notează observațiile. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sa mintală. Stiloul Papermate reușea să înfrumusețeze caligrafia îngustă a lui Margoulies. „Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies își revenise și se foia în jurul biroului, adunând fașe, leucoplast, tampoane sterile, foarfece și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ale vulvei. Bull icni din adâncul pieptului său de taur. Se ridică în picioare, se trânti pe pat și se ridică din nou. Aruncă pe jos volumele groase cu statistici de crichet de pe raft. Făcu o piruetă, se năpusti spre perete, spre Alan și spre ușă și ieși mugind în hol. Bull văzuse totul. Bull înțelesese totul. Înțelesese sentimentele de vulnerabilitate care îl agasaseră toată ziua, înțelesese problemele pe care le întâmpinase când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un fel de mecanism cu scop, care trudește pe scena vieții și care fusese defectat de un val de căldură transcendentă. Trebuie că e vorba despre o experiență religioasă, se gândi Bull, cu obrazul bovin apăsat de priza dublă din perete. Și, dacă ar fi fost un cunoscător în materie, i-ar fi conferit imediat vaginului statutul de stigmatizat. În acest caz, probabil că povestea noastră ciudată ar fi fost cu totul alta. Cele două orgasme îl cuprinseseră din ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton și se specializase în bebelușii cu probleme. Ea și Cecile se întâlniseră la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a zorilor se strecura printre perdelele de rețea; Bull se trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt și se îndreptă spre obiectul acela zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sânge, spermă și mucus... și tocmai asta era problema, că trebuia să accepte lucrurile astea. În plus, Bull mai simțea o serie de modificări interne la nivelul întregului picior, a cărui reflexie o surprindea cu o precizie aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea numele ei, dar habar n-avea cum arăta la față, într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el la decorul magnific al apartamentului. Era uimitor; în spațiul strâmt și înghesuit, cu o ușă dând direct în bucătărie, iar celelalte într-un coridor, Razza Rob reușise să creeze un decor aerisit, care degaja un sentiment de optimism estetic. Pereții, după cum observase Juniper, erau acoperiți cu hessian gri metalizat, exact materialul pe care ea însăși l-ar fi ales... Nu, nu era adevărat. Nimic din cele de mai sus nu era adevărat. Ar fi fost drăguț să fie așa. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Mu, șeful clanului din Lijiang. După lucrările de reconstrucție, aceasta a fost transformată în muzeul de istorie a orașului. Reședința acoperă o suprafață de aproximativ trei hectare și are 162 de camere mari și mici. În multe case, pe pereți atârnă panouri cu inscripții originale, oferite de împărați din mai multe dinastii chineze. Clădirea Wufeng din templul Fuguo, construită în anul 1601, cu o înălțime de 20 m, a căpătat această denumire pentru că forma acesteia seamănă foarte mult cu cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este construit din lemn, prevenirea și stingerea unui eventual incendiu au fost tot timpul în atenția constructorilor și demnitarilor, care au adoptat fel de fel de soluții anti-incendiu. Una dintre acestea a fost proiectarea a patru rânduri de case cu pereții din piatră, cu rol de zid în calea răspândirii focului. O altă măsură o constituie amplasarea a 308 vase mari din bronz, în diferite colțuri ale palatului, pline în permanență cu apă. În timpul iernii, apa din vase era încălzită făcându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ascuțite, iar cele mai puțin importante, acoperișuri simple, triunghiulare. Meșterii chinezi au răsucit marginile acoperișurilor, nu doar pentru a arăta mai estetic, dar și pentru a reține ploaia și a controla cantitatea de lumină care cădea pe clădire. În interior, pereții, care nu susțineau acoperișul, ci aveau doar rolul de a împărți spațiul de locuit, erau construiți din materiale foarte ușoare, pentru a putea fi îndepărtați sau înlocuiți la nevoie. Un amănunt semnificativ este acela că, în arhitectura chineză, sunt reflectate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de câteva luni, dacă este înconjurată de inamici. În interior, iarna este cald și vara răcoare. Locuințele celor 56 de naționalități din China sunt diversificate. De exemplu, naționalitatea uigură din Xinjiang are case cu două-trei etaje, cu acoperișul plat, cu pereți de lut și sunt înconjurate de câte o curte. În Tibet, casele sunt construite din bolovani de piatră, cu structura interioară de lemn. Populația mongolă locuiește în corturi mari numite iurte. În sud-vestul Chinei, casele minorităților naționale sunt construite în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
are o parte în pământ, este amenajat pentru vite sau ca depozit. În nordul Chinei, în regiunile situate în bazinul superior și mijlociu al Fluviului Galben și în Podișul de Loess, populația a săpat în munți grote și a zidit pereți. Aceste case sunt rezistente la foc, atenuează zgomotele, mențin temperatura caldă iarna și răcoroasă vara. Locuințele din grote au avantajul că sunt ieftine și nu ocupă terenuri arabile. Orașele străvechi Pingyao din provincia Shanxi și Lijiang din provincia Yunnan au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]