3,131 matches
-
stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aduc niște cafea? — Dacă ești drăguță. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur, domnule. Aduse cafeaua din bucătărie și domnul Harris Își puse zahărul, strivi cuburile cu lingurița și se uită pe fereastră la fulgii care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? — A, da, domnule. Mai știu germana, franceza și dialectele. — Și care-ți place mai mult? — Sunt cam la fel, domnule. N-aș putea spune că-i vreuna care să-mi placă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că va zări printre cei de pe peron un consătean. Nici vorbă însă. A coborât și a pornit spre podul de la ieșirea din târg. Toți cei pe care îi întâlnea îl priveau cu mare curiozitate. Poate că nu mai văzuseră o uniformă de invalid de război... Dincolo de pod
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat În formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, cînd amîndoi coborîrăm pe peronul gării orașului acesta. - CÎnd plecați? o Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și Întrebuință rîzÎnd, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
camioanelor cu urzici doctorul a leșinat pentru ca imediat ce și-a revenit să-și ia câmpii, desigur pentru a găsi noi și noi zone virgine, nedescoperite de ceilalți culegători de urzici... Cum vă spuneam, dis-de-dimineață am pornit la cules de urzici. Peronul gării fiind înțesat cu sutele de culegători, călători, agenți comerciali și agenți speciali, inspectori de fisc și de integrare europeană, am fost îndrumat către Biroul Taxelor Ecologice. Aici, după absolvirea cursului intensiv de patologie a plantelor, am completat cele cinci
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-a părăsit iubita În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de semințe agricole de tristețe pe peron. Așa te lași de scris. În ziua În care-o citești pe Danielle Steele. Iar cînd ai atins acel maximum În ce privește tehnica, e posibil să nu mai poți scrie. Să vrei să te bucuri de viață. Să-ți iei automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poți fi decît palid sau obosit, cu perspectiva căzută pe dale. Printre stampe japoneze și bălți triste de urină mulți făceau pipi sub pervazul ghișeului. Eram hirsut, deoarece nu ne lăsau cu lame de ras În rezervă și nici pe peron. Nu știu de ce m-a Întrebat Ștefan ce cred despre statutul scriitorului dinainte de ’89, pe vremea aceea nu făceam altceva decît să-mi doresc din răsputeri să ajung scriitor, nefiind convins absolut deloc că eram așa ceva. Acum sînt tată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc să poarte uniforme de camuflaj, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și trenul s-a smucit În timp ce eu continuam să Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zori cu expresul Howrah-Madras și ajungeam înainte de prânz pe șantier. Mi-au plăcut întotdeauna călătoriile în colonii. În India, cele în clasa I sunt chiar o adevărată vacanță. Gara o simțeam prietenă de câte ori scoboram din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sigur că i-aș fi spus lucruri minunate. S-a întîmplat să întîlnesc pe Lucien Metz chiar într-una din zilele când mă întorceam ― ars de soare și cu o poftă nebună de mâncare ― de la Tamluk. L-am întîlnit pe peron, în timp ce așteptam ca servitorul să-mi găsească ua taxi (venise tocmai expresul de Bombay, și era o afluență neobișnuită). Pe Lucien îl cunoscusem cu doi ani mai înainte, la Aden, când eu mă coborâsem acolo pentru câteva ceasuri, ― în drum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Doar când trenul se puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a hotărât el... Am așteptat să treacă patrula rusească. La tranșeu am ajuns destul de repede. „Voi rămâneți aici, cu armele În mâini. Ne puteți ghici mișcările privind cu atenție În urma noastră. Conturul magaziilor se vede foarte bine. De asemenea, și peronul. Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne veți ghici siluetele pe platforma peronului. Atunci veniți ca să faceți ce trebuie” - m-am adresat celor de la divizie... „Undiță, hai să vedem cum stau lucrurile”... Cu automatul Într-o mână și cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
repede. „Voi rămâneți aici, cu armele În mâini. Ne puteți ghici mișcările privind cu atenție În urma noastră. Conturul magaziilor se vede foarte bine. De asemenea, și peronul. Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne veți ghici siluetele pe platforma peronului. Atunci veniți ca să faceți ce trebuie” - m-am adresat celor de la divizie... „Undiță, hai să vedem cum stau lucrurile”... Cu automatul Într-o mână și cu pumnalul În cealaltă, urmam tranșeul. Când am ajuns Într-un punct de unde, pe cerul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dintre stivele de lăzi, Undiță i-a legat rusului mâinile, că cine știe ce Îi mai trecea prin cap? „Ce aveți În aceste lăzi?” - l-a Întrebat Undiță. „Muniție”. „Ce anume?”. „Cartușe, grenade, mine și automate noi <Șpaghinaă”. Eu am ieșit pe peron și am făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu mă mai aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent înainte, uitînd să mă ajute să cobor. Scenă comentată de un rapper neras: " Ia-o-n brațe, tataie". Ne oprisem la 2 Mai. Vama Veche era un port prea îndepărtat. Mă săturasem să șofez. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că următorul tren are o întârziere de cinci minute. Cu apa șiroind peste uniformă, un angajat al căilor ferate iese din apă și-i face semn să circule. Stați chiar pe linii, vine trenul, de ce nu sunteți atent? Bilet de peron aveți? Se dă la o parte exact în momentul în care un TGV plonjează în râu, aruncând în aer sute de umbrele. Își alege una neagră, o prinde din zbor și adoptă o poziție studiată, de gentleman cu state vechi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța că următorul tren trebuie să sosească la peron, angajatul căilor ferate se apleacă, apucă umbrela de pe mal, o deschide și o așază pe apă. În câteva secunde, își ia locul printre celelalte, rotindu-se odată cu ele și îndreptându-se către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lor; dialogul prin priviri este o altă posibilitate de comunicare, când puritatea raporturilor nu este lezată de nici o intruziune. Orice intermediere prin cuvinte falsifică și Îndepărtează. Visul a continuat În gara unde coboram, căci și acolo mă aștepta E. pe peron, de data aceasta singură. Privirile ei nu mă mai căutau Înăuntru, ci s-au fixat de la Început asupra mea, m-au luat În stăpânire ferm, fără să mă mai părăsească. Ea s-a apropiat de mine la un pas, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bre? Ce, ești surd?... Unde te uiți, zăpăcitule? Nu mă vezi? Ce, ești orb?... Vino repede și ia astea! Locomotiva gâfâia rar, extenuată. Printre respirațiile ei dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mână, cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vom reuși să pacificăm satele, inclusiv Amara voastră. Atunci vei putea merge fără primejdii. Așa, dragul meu! Vasăzică, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea! Le strânse mâinile foarte mișcat. Fața lui durdulie era palidă. Emoția îi schimbase vocea. Coborî pe peron grav, aproape întunecat. Maiorul Tănăsescu, comandantul trupelor, mustăcios și sprîncenos, cu privirea tăioasă și glasul aspru, se prezentă raportând că, conform ordinelor primite atât direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cât și de la comandantul regimentului său, se pune la dispoziția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]