4,268 matches
-
Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ne-ntoarcem în struguri, în spice și-n rouă, Când lacrimile toamnei ard vestale pe pleoape rimelate-n care plouă de zece veacuri numai cu petale. Și vine-un tren și pleacă altu-n noapte. Tăcerile sacrificate plâng. De n-ar mai fi aproapele departe! De n-aș avea dorință s-o mai sting cu vin pelin și fiert aleatoriu în miezul mizantropilor dovleci. Aș inventa minutul
MINUTUL PROVIZORIU de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375726_a_377055]
-
desprinzându-se de viața reală. Eforturile creației îl epuizează, el se sacrifică, își sacrifică viața, existența. Din acea perioadă datează și lucrările „Irișii” - flori albastre, numite la noi „stânjenei” -, răsărite din pământul roș-cărămiziu, ce-și desfășoară fragilele și capricioasele lor petale, vălurind printre frunze verzi rectilinii, cu lujeri verzi ce se ridică spre galbenul solar al fondului, și „Noaptea înstelată” cu mari vârtejuri astrale peste un mic sat. Cu ajutorul fratelui Vincent a participat la Salonul Artiștilor Independenți din Paris unde a
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
cea mai cunoscută fiind „Floarea soarelui”, precum și „Trei flori ale soarelui într-o vază”, „Vază cu douăsprezece flori ale soarelui”, „Vază cu cincisprezece flori ale soarelui”, „Un câmp cu flori galbene”. În lucrarea „Vasul cu floarea soarelui”, galbenul solar al petalelor grupate în cercul superior sugerează tendința înălțării, poemul floral fiind un imn. Corolele ofilite cu petale ale florii obosite, par „trase în jos de gravitația durerii”. Medicii și criticii de artă l-au considerat nebun. Pânzele pictate spre sfârșitul vieții
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
douăsprezece flori ale soarelui”, „Vază cu cincisprezece flori ale soarelui”, „Un câmp cu flori galbene”. În lucrarea „Vasul cu floarea soarelui”, galbenul solar al petalelor grupate în cercul superior sugerează tendința înălțării, poemul floral fiind un imn. Corolele ofilite cu petale ale florii obosite, par „trase în jos de gravitația durerii”. Medicii și criticii de artă l-au considerat nebun. Pânzele pictate spre sfârșitul vieții au fost considerate „opera nebună”, pictorii fiind consternați de violența culorilor, de confruntarea dintre galben, albastru
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
în primăvară, să semăn cât mai multe și diverse semințe de flori, dar să și plantez câțiva butași de căpșuni, zmeură, mur, coacăz și agriș. Acum, grădinița mea este plină de flori, care mai de care mai frumoase: petunii cu petale catifelate, regina nopții cu parfum delicat, trandafiri nobili și crăițe cochete, îmbrăcate în rochițe la fel de elegante ca și cele ale dansatoarelor spaniole. Dimineața și în amurg, harnicele albine culeg în coșulețe, nectar și polen pe care îl transportă la stupi
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai vrea... Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
sub stelele ce cad! Să împletim cununi din boabele de roua... Să-mi pui pe tâmple fluturi cu aripi care ard, Si sa pictăm uimirea, cu mainile-amandoua.. Hai să valsam cu iarba, pe câmpul de smarald! Să coloram cu vise petalele de flori. Să ne îmbrățișeze zefirul, cu bratu-i suav, cald, Pe-alei de vis și taină, să fim rătăcitori. Hai să valsam cu marea, pe valul înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate... Să ne sărute ploaia, sub cer
HAI SA VALSAM! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375763_a_377092]
-
Aștept să cânte vântul vesel printre crengi Iar glasul lui să treacă peste creste Să se întoarcă-acasă, în stol, cocori pribegi Ce-au rătăcit o vreme, trăind altă poveste.. Aștept să se cunune în zori bobul de rouă Cu firavă petală a florilor de mai. Să se-oglindească-n ape un cer cu haină nouă, Pe pod de curcubee să treacă culorile-n alai. Referință Bibliografică: Aștept / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de
AŞTEPT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375769_a_377098]
-
tandrețe.. Un tatuaj de gânduri să scrijelești pe umerii mei goi; Să te avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe, Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastră Când din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita. Și să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-al
SCRIE-MI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375758_a_377087]
-
aripile franțe, Se zbate răvășind gândul tău nou. Ai vrea sa-l rogi să iți mai cânte Dar știi că e-n zadar... Acum e doar ecou! Lacrima mea, ce-a scrijelit obrazul, Rasare-n ochii tăi adânci. Vei caută petale să izgonești necazul. Acum este nimic... Totul a fost atunci! Speranța mea, ce-a înflorit în vise, Măi bântuie sub pleoapa unui nor. Vrei s-o oprești, dar legile nescrise Te țintuiesc... Te doare-atata dor! Ma-mbrac în ploi
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > DE CE UITĂM? Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului De ce uităm? De ce uităm să admirăm o floare, când pe a ei petala suava scrie "soare"? De ce uităm să mai privim spre stele, cănd cerul, în înalturi, e-mpodobit cu ele? De ce uităm de șoaptă codrului, când e atâta liniște în umbră lui? De ce uităm să ascultăm cum susura izvorul, cănd curgerea lui lină
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
Și-n vers zglobiu voi îmbrăca Cuvintele ce cad din nesfârșirea vremii... Dacă vei vrea, voi răsfoi Privirile-ți senine, Să regăsesc reflexii albăstrii, Strivite-n alba noapte printre mătăsuri fine... Dacă vei vrea, voi caută Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg... Dacă vei vrea, voi reclădi Castele din cuvinte Și vorbele uitate, pe rând le-oi osândi Tăcute să renască în gesturi ne-mblanzite... Dacă vei vrea, voi înflori Pe pajiștea din
DACĂ VEI VREA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375774_a_377103]
-
răceala lumii, Lalelele-nflorite plâng revărsând din ele Lacrimi de gheață rece, ce Domnul trist trimite, Să spele-a noastre trupuri de mari păcate grele. A-nmărmurit natura îmbrățișată-n gheață, Îmi plâng iar ochii triști cu fulgi și cu petale, Dar plânsul celui Sfânt iar sufletu-mi răsfață, Și-m umple trup și suflet cu rugăciuni florale. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Se tânguie cu vântul și plânge Dumnezeu... Natura-nmărmurită sub gheață rugi înalță Pentru ale
NE PLÂNGE DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375783_a_377112]
-
Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Te-am căutat la margine de lume, Fără să știu de unde,când anume Vii...și-am întrebat și florile din vale, Însă acestea timid și-au scuturat petale. Din ce răscruce de spațiu și de timp, De unde vii și din ce anotimp? Credeam că te găsesc în verdele pădurii Și am luat foc când mi-au răspuns bujorii Că te-au văzut în vale,la izvor Și-atunci
TE-AM CAUTAT de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375789_a_377118]
-
miracolul înfăptuirii, clipă de clipă, a tot ce stă sub semnul însuflețirii atingerii sale, vizibile în însăși respirația ce prinde formă nedeslușită în esența și originea sa, izvorând din neantul simțirilor străine lumii acesteia. Lacrimile purității învăluie adevăruri neînțelese în petale sublime de sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a privirilor copleșite de uimirea în fața revelațiilor încântătoare, inundate de sclipiri străbătându
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
de câmpia atât de colosală, Pe care calcă talpă unei femei-vestală, Mi-e teamă de pârâul ce curge între noi, Când un copac cioplește o pluta pentru doi. Mi-e teamă de podișul pe care, într-un bolț, Atârnă o petala din florile de colț, Mi-e teamă și de mine, mi-e teamă și de lunca, Mi-e teamă că la tine pe tâmpla ta m-aruncă. Ai mii și mii de flori pe coate și genunchi Și-n fiecare
PELERINAJ LA CASA DE LEMN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379169_a_380498]
-
e teamă și de lunca, Mi-e teamă că la tine pe tâmpla ta m-aruncă. Ai mii și mii de flori pe coate și genunchi Și-n fiecare an mai crește un mănunchi, Am mii și mii de frunze, petale și tulpini Și alte mii de vreascuri și tot atâția spini. Eu nici cu mine însămi nu mă mai înțeleg - Femeia de câmpie, bărbatul sacrileg Se țin de-ncheieturi și nimeni nu-i ajută, Cănd limita-i împinge, în noapte
PELERINAJ LA CASA DE LEMN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379169_a_380498]
-
un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o filă din calendar așteptând să te ascunzi în prima înserare. Eu te căutam mereu cu același cântec în
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, încărcat cu buchete violet. Ceva mai încolo, în grădinița din fața
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
2016 Toate Articolele Autorului 15 August, mereu... Acest poem în sinea lui se frânge Pentru tine, Duh de Dumnezeu, La căpătâiul tău Iisus iar plânge Și lacrimile ard în versul meu... Cu sufletul de Poezie plin Ca floarea hohotind între petale Lângă icoana Plânsului mă-nchin Acum, în Ziua Adormirii Tale! O, Maică Făcătoare de minuni, Fecioară Născătoare de Hristos, Din pulberea tăcerii să m-aduni, Fă Ruga să îmi fie cu folos! Limba mea, până mai sunt cuvinte, Să le
MAICĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379308_a_380637]
-
prilej să stăm mai mult afară, printre magnolii. Și cum să nu scrii despre acest spectacol de frumusețe și culoare, despre iubirea cu miros de floare. Renasc în mine iubirea și speranță, adierea vâtului blând îmi aduce viață. Fulgi de petale se aștern printre rânduri, razele de soare să picteze în gânduri. Primăvară, lumină și culoare dau năvală, fredonez un cântec pentru a primăverii gală.”( Nicoleta Mija). ...Și cum poate fi poeta în acest anotimp în care privirea se bucură de
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Acasa > Poezie > Delectare > AGLICE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AGLICE Astăzi se-așează fluturii-n petale, Ca să sporească și mai mult culoarea, Să pună strălucire-n toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
altfel spus să vorbească/amintească în limba poesiei, cea a tăcerii, unde succesivitatea amorfă a cuvintelor, diacronia cupidonică, îmbrățișează inefabila formă în sincronia hermafroditului. Cele două semne ale uniunii: lumină-andros-yang, obscur-gyne-yin, pornesc scoborâtor în fântâna oglindală a originii "treizecimii de petale", unde liturgic se desfășoară o moarte mistică a Cuvântului și o înviere apoi în urzeala, semnificația cuvântelnică. Ieșite din acest "loc fără timp" (spuneam, illo tempore), prin refracție (desfacere de lumea secundară) obțin regenerarea simbolică spre sens. Complementarismul acestor amprente
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu petale ude Mi-i anini în păr și mă cuprinzi, galant. E-n vis de vară ce vă începe-odat' Stropita zilnic de ploi însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în scoarță tare de copac, Alunecând
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru și de praf și de fir cenușiu ce-a picat de pe oaia cu mielul alături când se-ascunde pescărușul sub mal pe sub corp de stabilopod tot cu ochi pe pontonu-n mișcare de val
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]