4,013 matches
-
să nu tăiați cele scrise anterior, ci adăugați noua rezolvare ca pe o altă metodă. Pentru a vă stăpâni emoțiile, îmbărbătați-vă singuri, conștientizând faptul că profesorul examinator este acolo pentru a vă verifica cunoștințele și nu pentru a vă pica. Spuneți-vă cuvinte de genul: „Sunt bun, știu, am muncit mult, și voi ști să rezolv orice subiect voi primi.” 1.6.8. Sfaturi în fața subiectului În sala de examen, cu subiectele în față, nu intrați în panică, relaxați-vă
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
-l spun. Din păcate, nu i-am avut profesori, în prima studenție, pe cei doi. D-lui Adrian Neculau abia la masterat, târziu, i-am fost discipol. Iar d-lui Al. Călinescu îi voi rămâne student mereu... Noica m-a picat la examen. Făceam un curs de Socialism științific sau de Economie politică, nu mai țin minte exact, cu o doamnă care era absolventă de Filosofie și era cadru didactic la acea facultate. Cred că mai este și astăzi, deoarece era
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că, da, știau cine este "bărbosul", că doar aveau cartea lui în bibliotecă. Cred că de asta am și fost votat în unanimitate președinte al FSN la Liceul M.I.U., acum "Cernătescu", chiar pe 25 decembrie 1989. Noica m-a picat la examen, dar Pleșu mi-a "priit". Liviu Antonesei: Stau și mă întreb dacă nu cumva cu Minima Moralia m-ai depanat tu! Dacă le cumpăraseși pe toate, de bună seamă că n-am mai prins-o în comerț! Și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care a fost eliminat din ediția critică folosită de noi pentru Legenda celor trei însoțitori. Textul prezentat aici este mai simplu și mai vechi. Trebuie să observăm că doar aici și în codicele amintit apare numele mamei Sfântului Francisc, doamna Pica. Aceasta este povestirea fratelui Nicolaie de Assisi. Casa tatălui meu era lipită de casa Fericitului Francisc. Mama mea spunea că, pe când mama Fericitului Francisc stătea întinsă pe pat, așa cum fac de obicei femeile după naștere, și câteva femei din apropiere
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Francisc, a început să ceară cu insistență și să spună că vrea să vadă pruncușorul. Femeile prezente au încercat să-l îndepărteze, dar el repeta că n-ar fi plecat niciodată înainte de a-l vedea pe copilaș. Atunci, mama, doamna Pica, a spus: «Aduceți-i copilul ca să-l vadă». După ce l-a îmbrățișat, etc., a spus aceste cuvinte: «S-au născut doi copii în aceeași zi pe această străduță. Unul, adică acesta, va fi printre cei mai buni oameni din lume
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cazul temutului (și “hîtrului”, nu viteazului) Lemminkäinen, răpus cu ușurință pentru că i-a scăpat, o clipă, de sub control o mișcare minoră. Mama prinde de veste ca în basmele de pretutindeni: peria și pieptenele așezate la vedere au început să sîngereze; picau din ele stropi roșii. Pentru eroii din Kalevala, semnul poartă conotație precisă și unică. Aici, moartea eroului. Mama lui Lemminkäinen pornește imediat la drum. Ca vrăjitoare încercată, știe de unde pornește răul, anume de la așa-zisa stăpînă a Pohjolei, care nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Sărut mâna, stimabilo, îi spusei în loc de adio. - Ia te rog, nu umbla cu termeni de ăștia pe la noi, că poate nu știi unde te afli. - Îmi cer mii de scuze. Și făcându-i o reverență, că aproape era să-i pic în genunchi, așa cum ar fi făcut-o Cavalerul Tristei Figuri Dulcineei de Tobosso, am șters-o de acolo și am coborât treptele spre subsolul clădirii, luându-mă tot după miros, de data acesta având ceva doză de mici cu muștar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce, făcea câte o oală mare de 7 kg. cu sarmale sau cu friptură de porc. - Tanti Anetă, dar de ce faci mâncare așa de multă, când ești la masă numai mata? - Las-că mai vii mata, mai dau la câini, mai pică vreun suflet de creștin, lasă să fie acolo, să se găsească. - Da, dar n-ai nici frigider și pe căldura asta... - Lasă că Dumnezeu are grijă de toate. - Irosești banii aiurea și parcă te văd după o săptămână că n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spătarul Mihai, privind cercetător în toate părțile. Eu sunt tot pe drumuri, abia m-am întors de la Odrii și acum iar. M-am săturat să stau în preajma lui și să-i umplu cu vorbe de duh așteptările. Stăăă... și așteaptă. Pică pară mălăiață! Tăcu grăbit, privindu-l bănuitor pe fratele său mai mare. Se ridicară deodată și stolnicul începu să-i spună repede ceva pe grecește, dar spătarul nu-l auzea. Îi încolțise un gând: „Oare cine așteaptă, Brâncoveanu sau neica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alaiului peste Dunăre la Oltenița. În discuția lor interveniră amabil cei doi prinți, exprimând dorința domnitorului de a grăbi operațiunea. — Ziua, arșița este atât de mare încât nici om nici dobitoc nu pot munci în nici un fel. Toți caută umbră, pică toropiți de zăpușeală și lac de sudoare, explica beizadea Constantin. E bine să înceapă trecerea cailor și argaților peste Dunăre chiar în seara asta, mâine în zori să se înceapă cu vodă și marii boieri ca să se poată porni la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fapt, înțelege explicația care îl favorizează în mod special. Gândindu-mă la acest lucru, am incercat singură să îi găsesc o definiție. Drogulun praf alb, aparent inofensiv... aparent... De ce spun asta? Ei bine, pentru ca zi de zi, câte un adolescent pică în plasă acestor prafuri magice, care îl duc pentru scurt timp într-o lume perfectă, plină de adrenalină și fantastic...o lume colorată, plină de energie, zâmbete, dansuri și mișcări necontrolate.... Și, cu toate acestea, merita să iți distrugi viață
Fii isteţ, fereşte-te de droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cărtuţă Teodora Elena, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2042]
-
e filtru, îi spunea, du-te pe-acolo să ne facă altul, dar cu cafea adevărată". (Avea dreptate, după două, trei filtre de-astea credeam că o să pot citi și eu măcar câteva ore, înainte de a adormi, cartea însă îmi pica din mână în chiar minutul în care încercam s-o abordez.) - Ura leagă, i-am răspuns. De ce să-mi leg eu sufletul de ura băloasă, puturoasă, a unei brute? Găsesc eu o casă! Nu mi-a răspuns, s-a sculat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
curte unde o țigancă groasă și urâtă scutura ceva și am întrebat dacă acolo stătea Ilie Călărașu. - Aicea stă, îmi răspunse femeia cu o voce izbitor de mieroasă, față de urâțenia balaoacheșă a chipului ei. E la servici, dar trebuie să pice. Tu cine ești? I-am răspuns că sunt fratele lui. - A, trebuie să fii Marin, zise. De ce trebuia să fiu chiar acel Marin? De unde dracu știa? - Hai în casă, zise. - Da tu, zic, cine ești? - Sunt muierea lui! M-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
însă m-a oprit să iau și hainele vechi, sunt bune, zise el, de tocit pe bancă la școală, Pe-astea noi să le țin și eu de sus, adică de sărbătoare. Avea dreptate. Cine știe când aveau să-mi pice niște bani... Și atunci mi-am adus aminte de ghicitul țigăncii lui Ilie: un dar de bani... Da, iată, fusese... Și drumul pesemne era cel făcut de mine acasă... Nilă, încîntat, și ca să sărbătorim evenimentul, mă duse într-o bodegă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să scriu sau să citesc ceva, mă apuca somnul. Iar cele două zile pe săptămână, când aveam program de la cinci la opt, erau cele mai grele. De la statistică mă duceam direct la ziar și moțăiam pe șpalt, când nu-mi pica chiar capul pe el. "Domnul Preda!" striga atunci Grigorescu și o formidabilă palmă în masă mă făcea să sar în sus ca și când aș fi primit palma aceea chiar în cap. De dorința de a debuta, uitasem, până ce într-o zi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el. “Păi, asta, cam așa e”, Îl aprobă fii-mea. După ce au venit acasă din plimbare, Îi spuse fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi am rămas stupefiați; eu cu omul meu, ne uitam unul la altul, ca picați din lună. Nu știam ce să mai spunem. Îi zic fetei noastre:”Maică, ce să facă din ruinele alea și or costa și o groază de bani, nu Îl lăsa să cumpere, mai bine faceți altceva cu banii.” Nu știu ce or
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată cum reproduce scriitorul povestirea militarului nostru: Chemat de slujba-mi a videa și a trăi cu moartea în toate zilele în acea vreme, a rădica strejele ce picau, a îngropa fără deosebire soldații și țivilii, rugasem pe doftorul ștabului să-mi dea vreun leac, socotind și ieu că ar putea fi vreun leac [...] Doftorul îmi dădu râzând un șipușor și-mi prescrie să beau tiutiun. Holera, zice el
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
însemnare a preotului Sofronie din Densuș pe un ceaslov atestă că, "la 1836, intrând a doa oară colera în Ardeal, în Țara ungurească, așa cu putere, mai ales la orașe au pierit multă lume, că unii din picioare, fiind sănătoși, pica morți, așijderea și pă [la] sate". Altă însemnare de pe un manuscris amintea: "Mult am pătimit în viață de când sânt Apăi las în scris ca să să știe că în anul 1836 în Ardeal, în multe orașe și pe sate a murit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bucurii. Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii cenușii se mai războiesc crunt; iar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mare dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce leneviți? strigă deodată caporalul, luîndu-și seama. Asta-i groapă? Nu vi-e rușine?... Uite-acu pică convoiul... și nici groapa nu-i gata!... Ori vreți să dau eu de dracu din pricina voastră?... Hai! pune osul, nu te holba la mine! ― Așa-i, bine zici, don' căprar, mormăi un soldat, izbind cu târnăcopul într-un bolovan. Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Sentința desigur că s-a hotărât de mult, răspunse plutonierul tărăgănat și parcă cu glas neobișnuit. Se așteaptă numai aprobarea de sus... de la Marele Cartier... Așa-i regulamentul pentru domnii ofițeri... Dar mult nu mai durează, nu, nu... Trebuie să pice răspunsul din minut în minut, căci în război și în cazuri d-astea merge repede... În război toate merg repede... Apostol Bologa vedea că omul acesta îi cunoaște soarta, dorea să-l întrebe și nu cuteza. Soldatul se strecură afară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de necesar ființei mele. Erau doar cățiva pași pậnă în camera lui, iar eu îi simțeam absența cu o disperare mută și parcă ceva mă oprea, și acela era orgoliul meu de femeie superioară căreia nu i se cade “să pice” pradă unui bărbat. Mă simțeam ca o ciută gonită în noapte de vậnătorul cu numele Yon, rănită în dragostea mea, fără să înteleg totuși, că, dacă există vreo fericire pe pămậnt, apoi aceasta e prietenia, dragostea senină, curată, irațională. Și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
urzici de pe la poalele zgậrậienorilor. La polul opus, bunicul era un om foarte cult; dragostea mea pentru carte de la el am moștenit-o, pentru că foarte mult timp îl vedeam citind. Citea orice: manuale școlare, romane, reviste, ziare, almanahuri, tot ce-i pica în mậnă. Nu obosea niciodată citind în fậnul proaspăt cosit, rậnduit cu grijă în podul grajdului. Călătorea mult, în tinerețe fusese “găzăr” și rămăsese cu dorul Ardealului în suflet. Trecea frecvent Carpații, întreținea relațiile cu ungurii de acolo, vorbea perfect
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lungesc gâturile către Sandu. Gicu ridică și paharul și-l dă repede pe gât, ca să nu piardă continuarea. Gore clatină deja din cap, parcă așteptând să spună Sandu că a căzut de la balcon și că a avut noroc pentru că a picat peste vecina grasă de la doi care tocmai intra În bloc. Sandu Își umple paharul, așteaptă să-i pună Gicu apă minerală și reia povestea. Mă uit. Mă mai uit o dată. Necsam! Ia parabolica de unde nu-i! Căzuse! Fusese luată de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
peștele fără mujdei de usturoi. Mai bine ziceți cum și-a uitat ăla de la femei ceasul În Parlament. Eu cred că a vrut să ne testeze iuțeala de mână, că ăștia de la femei sunt dați dracului, aduc condiții și teste. Pici testele, nu mai pupi banii. Canci. Așa că eu, cu mintea mea fraieră, cred că ăla de-al dracu’ și-a lăsat ceasul la pupitru... Cădea necazul tot pe Geoană, săracu’... Sandu se uită la Gore cum se uitau rușii atunci când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]