14,398 matches
-
Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Reține Mi s-a spus să plec din România ca să fiu fericit... dar ei habar n-aveau cu cine au vorbit. Viitorul mi-l fac singur. Nopți pierdute, zile trăite, foi și pixuri ce le port ca pe arme. Cunosc familii ce sunt pe cale să se destrame... Tot ce ți s-a spus e o minciună cum că nimeni nu te vrea sau că nimeni nu ascultă. Totul
REȚINE de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367604_a_368933]
-
fără obiect, care și-a pierdut imaginația și motivațiile sale creatoare, deviindu-i-se adevăratele intenții și fiind orientat spre stârpirea haitei dezlănțuite , haită fără conținut și fără organul spiritual, de cele mai multe ori. N-am să pot restabili vreodată restanța pierdută a instituției, pentru că brațele bestiei scârnave s-au întins vanitoase, semănând confuzie și minciună și anulând vechea tablă de valori . Vicepreședinții(patetici): Am asistat la o lecție istorică, dar și la o revoltă personală, în care președintele blazat și nostalgic
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Reține Mi s-a spus să plec din România ca să fiu fericit... dar ei habar n-aveau cu cine au vorbit. Viitorul mi-l fac singur. Nopți pierdute, zile trăite, foi și pixuri ce le port ca pe arme. Cunosc familii ce sunt pe cale să se destrame... Tot ce ți s-a spus e o minciună cum că nimeni nu te vrea sau că nimeni nu ascultă. Totul
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
toată lumea are un scop cum nu toată lumea de la oraș stă la bloc... reține... Citește mai mult RețineMi s-a spus să plec din România ca săfiu fericit... dar ei habar n-aveaucu cine au vorbit.Viitorul mi-l fac singur. Nopți pierdute, zile trăite,foi și pixuri ce le portca pe arme.Cunosc familii ce sunt pe cale săse destrame...Tot ce ți s-a spus e o minciună cum că nimeninu te vrea sau că nimeninu ascultă. Totul e făcut să pleci
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
din 08 iulie 2016. Al vostru fiu... Ți-am adus bomboane și flori, dragă mamă, să-ți aduci aminte că tinerețea mea se risipește cu fiecare toamnă. Au trecut anii, am prins două decenii prin Bucureștiul betonat. Zile și nopți pierdute, dar nu regret nimic din ce am făcut, știind că toate mă duc înainte. Ce să văd în lume când toată e închisă? Ce să fac în lume când calea-mi este interzisă? Vreau să sprintez pe alei, dar îmi
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
promis lucruri de care știam ... Citește mai mult Al vostru fiu...Ți-am adus bomboane și flori, dragă mamă,să-ți aduci aminte că tinerețeamea se risipește cufiecare toamnă.Au trecut anii, am prinsdouă deceniiprin Bucureștiul betonat.Zile și nopți pierdute, dar nu regret nimicdin ce am făcut, știind că toatemă duc înainte.Ce să văd în lume cândtoată e închisă? Ce să fac în lume cândcalea-mi este interzisă?Vreau să sprintez pe alei, dar îmi dau seamacă picioarele-mi sunt
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului Griul cerului coboară, Peste sate risipite, Câte un horn pe nara, Aruncă fum ce leagă, Că într-o joacă, Norii călători prin țară. Pe potecile pierdute, Trece vâtul șueră, Alungând cântările, Și chemând noienile. GRĂBITA TOAMNĂ Ceață deasa Bate-n poartă Peste frunzele Pădurii. Toamnă lasă Prea grăbita Poleiala aurita. Tufele de mărăcine, Cer o dulce Sărutare, Și-n sfiala Roșul prinde, Toate frunzele Oștire. Referință
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367654_a_368983]
-
cum rar se mai găsesc pe-acest pământ, făcuți să se-ntâlnească prin cuvânt în nopțile când liniștea-i deplină, Au rătăcit prin timpuri netrecute de niciun muritor sau zeu străvechi, de suflete stinghere sau perechi, în gânduri rătăcite ori pierdute. Povestea întâlnirii e-un mister ascuns prin ape, sub pământ sau cer, de-un înger ce-i veghează blând, căci știe. Iubirea lor, puternică și vie, cuprinsă-n a cuvintelor magie, e-ascunsă în realul din eter. Referință Bibliografică: Misterul
MISTERUL DIN ETER de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367669_a_368998]
-
doar clipe scurte și stări homeopate Furăm sclipiri de suflet formând doar un hibrid Cereai senzații clare, trăiai doar sinonime Dar sufletu-mi bolnav nu mi-l vedeai de trup După procese multe, m-ai achitat de crime A clipelor pierdute ce sufletul îl rup ... Citește mai mult Tăceri de cimitire îmi găuresc membranaIar zgomotul de mâine eu n-o să-l mai percepFascicule de gânduri îmi alterează hranaO nouă zi de ieri, nu pot să mai începPrin scuze perimate, lăsăm momente
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
alibiul sigur se sfărâmă timidVindem doar clipe scurte și stări homeopateFurăm sclipiri de suflet formând doar un hibridCereai senzații clare, trăiai doar sinonimeDar sufletu-mi bolnav nu mi-l vedeai de trupDupă procese multe, m-ai achitat de crimeA clipelor pierdute ce sufletul îl rup... XX. SPRE FALIMENT DE TIMP, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013. Spre faliment de suflet, incertul spionează Spre faliment de timp se-ndreaptă veșnicia Spre faliment de spațiu, sicriul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
ei de căprioară îmi excita simțurile atavice, făcându-mă să mă simt ca la douăzeci de ani. Am agățat-o într-un parc din centrul orașului. Treceam pe alee și am zărit-o stând singură pe o bancă, cu privirile pierdute și o tristețe adânc întipărită pe față. Mi-am cerut permisiunea, foarte politicos, să mă așez lângă ea și - după acceptul ușor timid - m-am dedicat întru-totul cuceririi ei. Intrând subtil în vorbă cu Maria, am aflat că tocmai se
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
el i-a iubit cu patimă și pasiune. Erau o dragoste și un respect reciproc. I-a iubit așa cum știa el s-o facă... A predat la „Beit Halohem” („Casa Luptătorului”), unde a avut ca studenți câteva cazuri de oameni pierduți, răniți în războaiele țării, erau militari care nu mai puteau face aproape nimic, și pe care el i-a readus la viață, cu ajutorul picturii. A predat, de asemenea, la Universitatea Populară, aici, în Tel Aviv. Ca și la Muzeul din
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
că-s eu, nebun? De unde să plătesc? Amicii noștri se îndepărtară prudenți, îl căutară pe Leopold, dar nu-l găsiră. Au văzut în schimb un domn cu figură de profesor de istorie șezând pe un colț de bancă cu privirile pierdute, o femeie între două vârste smulgându-și părul în tăcere și o altă femeie, între alte două vârste, smulgând părul unui omuleț cu ochelari, care spunea că nu el e de vină. Dar nimeni nu părea impresionat. Probabil că asemenea
SCHIŢE UMORISTICE (16) – VINDECAREA PRIN MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367781_a_369110]
-
fi putut-o afla de la lumina focului din peșteră. Întorcându-se în peșteră și așezându-se la locul său el încearcă să spună oamenilor natura lucrurilor reale, însă aceștia îl privesc ca pe un om cu mintea rătăcită considerându-l pierdut și bătându-și joc de el îl izgonesc, fiindu-le vrednic de dispreț. -De ce ar face acesta acest lucru? întrebă Pilat, însă nimeni nu răspunse. -Poate din dragoste pentru semenii lui, spuse centurionul Livius Fabius într-un târziu. -Eu
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
întrebare. −Alex, tu ai fost vreodată îndrăgostit? La această neașteptată întrebare magisterul a fost cât pe ce să se înece cu nasul în pahar. O tuse nevolnică puse stăpânire pe el. Cu greu și-a revenit. A rămas cu privirea pierdută undeva în tavan. Abia acum muzica se făcu auzită. Fata fredona: „Et si tu n'existais pas, dis moi pourquoi j'existerais... pour traîner dans un monde sans toi, sans espoir et sans regretes... ” * Avea momente când nu mai știa
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
pierdut în ațipirea mea nici nu mi-am dat seama că în dreptul ușii trei ființe iubite, soția mea și cele două fetițe ale noastre mă tot strigau cu lacrimile în ochi, apropiindu-se cu teamă de scaunul pe care ședeam pierdut și neuitat de Dumnezeu. În genunchi, ea mă implora să îi vorbesc, să deschid ochii și să o privesc. Eram ... , mi-a spus mult mai târziu, atât de rece și pierdut, dar le simțeam aproape de mine și asta m-a
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
apropiindu-se cu teamă de scaunul pe care ședeam pierdut și neuitat de Dumnezeu. În genunchi, ea mă implora să îi vorbesc, să deschid ochii și să o privesc. Eram ... , mi-a spus mult mai târziu, atât de rece și pierdut, dar le simțeam aproape de mine și asta m-a făcut, cu o putere deusiană a dorinței de a trăi să le zâmbesc și pleoapele să le ridic alene, privindu-le ... și ochii au însemnat atât de mult. E ziua ta
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
iar țigara (calumetul) este mijlocitorul. Epilogul s-a scris cu viață. În 2003, Simi Șuștic s-a trezit „într-o cu totul altă dimineață”, într-un tărâm în care liniștea nu se mai descompune. S-a dus de tuberculoză, boala pierdută, o vreme, și reînviată acum, a oamenilor de artă și de inimă albastră. Angela Monica Jucan Referință Bibliografică: Rugina linistii la mesterul cuvintelor - Simion Sustic / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 88, Anul I, 29 martie 2011
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
și-o alesese. Casa familiei Cristoroceanu, ispravnic al orașului, trona la vreo șase sute de metri de han. Cu ochii plini de lacrimi, Ana își asculta doica: - N-aveți cum pleca. El vă va putea oferi cele dorite privind căutarea celor pierduți. O avea inimă, că doar n-o fi de piatră, dă-l păcatului de om. Și-apoi, trecerea pe care o are în fața Domnului Țării vă va putea înlesni plecarea mai ușoară și rău mi se strânge inima la dorul
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
o parte perdelele grele, privind curtea. Flori ornamentale, ce formau aleea de la intrarea în han, își plecau capetele ofilite, cedând parcă dreptului la viață. În curte nu era nicio mișcare. Soarele dogorea cu putere. Ideea de a-și căuta băiatul pierdut și locul unde i-ar fi putut muri soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în care apuca să închidă ochii nu-i dezvăluiau decât chipul plin de lacrimi al copilului, după care i se topea inima și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
cei din hol, îndreptându-se către careta care le aștepta în fața hanului. - Să mergem, doică, vorbi ca pentru sine Ana, cu voce joasă. Socrul meu o fi nerăbdător să mă cunoască. În timpul în care careta era trasă, Ana, cu privirea pierdută, se apropie de ea și îi șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin. O căldură sufocantă. Respiră adânc și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
trupului meu și a celorlalți vor crește codri întunecoși cu fantomele lor. A fost frumos, păcat. Am plecat așa de repede..." Ceva metalic, agățat de copita unui cal, îl pocni scurtându-i suferința. Rămase așa, cu ochii umezi, cu privirile pierdute îndreptate spre drumul pe unde mama lui va veni să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
soțului ei, Eremia, la robia ce avea să o aștepte la Istanbul, dacă acolo îi va fi locul. Așa cum ședea pe butucul de odihnă al Doamnei, până atunci a Țării Moldovei, mama voievodului Alexandru Movilă, cu părul ciuntit, cu privirile pierdute, vedeai pe martira catolică târâtă pe pământurile unei alte religii mult mai păgâne decât cea ortodoxă cu care își împăcase gândul, ca fiind a soțului și a copiilor săi. Pădurile se întindeau de o parte și de alta a drumului
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
noastră abia de acum încolo începe. Am luptat numai pentru tron, viața noastră considerând-o ca pe ceva ce trebuia să fie, neacordându-i atenția cuvenită! De-acum încolo însă... - Trebuie să trecem de partea legilor păgâne, se auzi vocea pierdută a Elisabetei; ca să putem supraviețui. - Cum? Tu, înverșunata catolică, mă îndemni să-mi trădez legile mele strămoșești?! M-am născut ortodox și ortodox am să mor! Cu orice chip! - Fiul meu, am gândit și gândesc, lupta nu poate continua decât
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
fusese circulară și se apropie de Apusul pregătit să-l aspire înapoi, de unde pornise. Plecase primăvara și iată că s-a făcut deja toamnă. Din fericire, mai este până la iarnă. „Să vii și mâine” adună în poeme o iubire vaporoasă, pierdută, radiantă, consumată în libertatea idealului, sentimente calde într-un mediu care se răcește tot mai tare. „Clepsidra [e] plină de fiori...” alături cu elementarul purității: crin, lacrimă, rouă, frig, foc și prospețimile dimineții din vremurile bune sau acum plăsmuite. Versul
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]