9,309 matches
-
place să încalc legea, i-am oferit soluția de compromis: - Sunt sigură că „mamaia” e nerăbdătoare să vă ofere o ciorbă suficient de fierbinte cât să vă frigeți la limbă. Arrivederci!, mai zic lăsându-l în drum, de vorbă cu pisica. Mașina era un dezastru. Polei de colo până colo, iar roțile erau bine înfundate în zăpadă. Intru și dau drumul radiatorului și, între timp, îmi propun să-mi fac și eu încălzirea cu zăpada de la roată. Ce inspirată am fost
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
Halloween, urmașii dacilor și ai romanilor n-au spus nu dacă a fost vorba să adopte acest vechi "praznic" păgân. Prin urmare, când vine Halloween-ul, magazinele, restaurantele, cafenelele și cluburile din țara noastră sunt deja pavoazate cu dovleci, cranii, schelete, pisici negre și imagini de vampiri. Tot acum se organizează spectacole dedicate acestui eveniment, se pregătesc surprize macabre și se fac cele mai tari sperieturi. De Halloween, turiștii străini sosesc în România, dornici să petreacă noaptea groazei în țara lui Dracula
O SĂRBĂTOARE DRUIDĂ LA ROMÂNI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342043_a_343372]
-
tandre, porni spre patul larg și primitor, unde o așeză cu mare grijă ca pe un bibelou neprețuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. - Ești un depravat, îi șopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii și am să te învăț eu bunele maniere dacă nu le-ai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
de cuvinte și gesturi păstrate intacte în spatele retinei, există în Jurnalul lui Ionel, unde amintirile se scurg în aval, precum ambarcațiunile pe fluviu, când ai ridicat ramele și te lași purtat de valuri și de curenți, în voie, până la Cotu’ Pisicii. Ca pe chica zmeului, amintirile zboară, împinse de vântul primăvăratic, într-o temerară întrecere de-a alergatul, cu picioarele goale, peste pământul lânced de la ploile din ajun: „...și...un, doi, trei...gata, fugim mâncând pământul, ținem brațele întinse și...zburăm
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
la care se expun mulți bucătari amatori în timpul preparării unei rețete culinare. Cine nu s-a tăiat la un deget...două, trei?... Cine nu s-a fript cu tigaia crezând că răspunde la telefon? Cine nu a alergat după o pisică hoață ce a “vânat” pulpa din castron? Cine nu s-a frecat la cap după o lovitură în sertarul uitat deschis în poziția înțepenit? Cine?? Cum, cine? Eu!...Eu care nu am stat într-o bucătărie mai mult de 10
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
L-am băgat în priză, și-au ieșit numai scântei. Dacă nu-ncetezi cu boceala, ai să vezi scântei toată ziua! Nu mai apuc să fac ordine prin ogradă, că sună telefonul. Până s-ajung la el, mă-mpiedic de pisică, gata să-mi rup picioarele. Și tot patrupeda naibii s-a ofuscat, pedepsindu-mi ciorapul de la genunchi în jos, până spre gleznă. - Zââât! Obrăznicătură! Ți-am mai spus că locul tău e la prins șoareci. Dacă nu dispari, rămâi fără
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
să-mi rup picioarele. Și tot patrupeda naibii s-a ofuscat, pedepsindu-mi ciorapul de la genunchi în jos, până spre gleznă. - Zââât! Obrăznicătură! Ți-am mai spus că locul tău e la prins șoareci. Dacă nu dispari, rămâi fără coadă. Pisica mă scuipă, iar diriginta lui fiu-meu se sufocă în telefonul pe care între timp îl deschisesem, fără să mă opresc din suduieli. - A, mă scuzați, doamna profesoară, nu era vorba de dumneavoastră. Am aici o „angajată” indisciplinată. - Păi tot
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
trebuie să-și afle întrebările și răspunsurile, durerile și bucuriile, întunecările și luminile, rănile și dragostea. Cu un iscusit simț al observației, Ștefan Doru Dăncuș află: „...tătă lumea naște odată și-odată” (pag.47 ) îi spune bunica. Alături de el o pisică din blană va făta. E o secundă simbolică a unei făuriri, a unei (re)nașteri de sine. Nu spunem cu toții că „ne-am născut”, adică ne-am făurit pe noi înșine? Și deși aflăm mai departe că în ziua aceea
PATRUZECI DE SECUNDE de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341750_a_343079]
-
arsenalul nostru instructiv: petreceți-vă timpul liber cât mai agreabil! Aducea cineva de acasă o minge făcută din câlți și legată cu sfoară și nu ne mai trebuia nimic altceva. O morfoleam prin praf până când ajungea să semene cu o pisică moartă și ne întreceam care marcă mai multe goluri în poarta cealaltă. E greu pentru copiii de astăzi care navighează pe internet să înțeleagă că generația noastră de atunci nu avea altceva la dispoziție. Părinții erau ocupați cu alergătura pentru
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Ce noutăți mai ai în raftul privirii ? Cea mai frumoasă lună a anului împinge orașul la iarbă verde. Din troleibuze se face tocană pentru roboții care nu iubesc mirosul fatal al trandafirilor. E o lună leneșă pe cer, ca o pisică ambulantă. Am pus mâna la ochi : noaptea se dezbracă iar, fără nicio sfială. De jur-împrejur, curge îndoiala. Poate de-aceea simt nevoia să-ți spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc. Sănătos și cu mintea
PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341929_a_343258]
-
un salvator tot vom avea, nu rămânem nesalvați, nici pe mâinile "ticăloșilor" dinainte. Iar acest “dinainte” nu se mai termină niciodată. Cât despre suspendare, ce să mai vorbim? Ponta și Antonescu l-au suspendat pe Băsescu. Alții vor să suspende pisică vecinului, iar alții vor să-și suspende soacra, nora, soțul, soția, părinții, unii vor să-și suspende chiar și copiii. Despre șefi nu are rost să vorbim - sunt destinați suspendării în proporție de 120 la suta. Păi dacă și șefii
SALVATORI SI SUSPENDATI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341952_a_343281]
-
stins și cele mai nărăvașe împotriviri... Am fost privită cu ochi blânzi și calzi de oameni care mi-au arătat, pentru o clipă, adevărata lor față. Am fost liniștită de atingerea plină de iubire necondiționată a unui câine, a unei pisici și chiar a unei păsări... Cunosc deci trăirea. Am reușit să găsesc ceea ce nu reușeam să văd: Iubire! Egoism sau doar gânduri de seară?! Împărtășesc celor ce citesc o parte din sufletul meu... - va urma - Referință Bibliografică: Gânduri de seară
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât este? Păcat că nu este domnul doctor Trăistaru acum, dumnealui știa să aprecieze calitatea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
împrumutate de la om, prin conviețuire („Quot tranzit”) și tot animalele sunt „vinovate” de fenomenul promovării, în funcții mari și bine retribuite, fără aprecierea calităților și competențelor profesionale, fără analiza responsabilă a motivației și a capacității reale de muncă („Boul și pisica”). În alte poezii adaugă titlului note și scurte comentarii lămuritoare, uneori reluate pentru accentuarea concluziei, în final („Falsa percepție”), sau adaugă titlului paranteza („Poezie?”), lăsând finalului să explice nota de sub titlu, precizând că ar fi considerată de critică „cea mai
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
un cercetaș. Motănelul sta la pândă, patrula neobosit și de atunci să vină-n casă, șoarecii n-au îndrăznit. Astăzi, vara mea, Micuța, crește și ea pisoiași, îi iubește și-i alintă, ca pe niște copilași. Am avut și noi pisici, o pleiadă de voinici și câteva pisicuțe, grațioase și drăguțe. Le-am iubit și mângâiat, de șoareci ne-au apărat și în nopțile cu lună torceam caieru-mprenă. Înțeles-am mai târziu, ceea ce acum eu știu, „Rațiunea-i prima dona în
RAŢIUNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342311_a_343640]
-
deloc cu banii. Iar băieții simt că a venit momentul lor și vor să-și impună autoritatea așa cum cred ei de cuviință, deși nu au încă destul curaj. A sosit vremea de plată a polițelor. Și cum ce naște din pisică șoareci mănâncă... și virusul... acel nevăzut virus al invidiei și al rivalității purtate în numele proslăvirii propriului ego i-a infestat de multă vreme și pe ei... Firește, totul va fi pus sub indiscutabilul semn al bunelor intenții, dar cum se
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
de multă vreme și pe ei... Firește, totul va fi pus sub indiscutabilul semn al bunelor intenții, dar cum se spune, drumul spre iad doar cu intenții bune este pavat. Și nu știu dacă ai văzut vreodată ce face o pisică înainte de a-și mânca șoarecele. Parcă savurează anticipat momentul și se joacă puțin cu el, rostogolindu-l de colo-colo cu lăbuțele până-l amețește, pândindu-i apoi cu capul aplecat galeș într-o parte orice urmă de mișcare, orice respirație
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
casa bunicului, care se afla la marginea a orașului. Și aveau o curte mare, grădină, animale, căruțe, adică o gospodărie serioasă în care fiecare membru al familiei avea foarte mult de lucru. Într-o zi, mama a observat cum o pisică a zgâriat urechea câinelui. S-a mirat de comportamentul ciudat al animalului, dar nu i-a dat prea mare importanță și și-a văzut de treabă. Din nefericire, pisica avea rabie și curând câinele a turbat și el, și până
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
mult de lucru. Într-o zi, mama a observat cum o pisică a zgâriat urechea câinelui. S-a mirat de comportamentul ciudat al animalului, dar nu i-a dat prea mare importanță și și-a văzut de treabă. Din nefericire, pisica avea rabie și curând câinele a turbat și el, și până să se dezmeticească ei și să cheme veterinarul, acesta a mușcat vaca, apoi a mușcat-o și pe mama. Cum pe atunci, nu se făceau tratamentele pentru rabie în
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau în spatele acestora, la cei ce ieșeau pe geamuri și la cei ce treceau pe stradă. Câteodată, în miez de noapte, stârnea adevărate bătălii lătrătoare împotriva câinilor fără ogradă care se pribegeau
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
urmă. Și cu trei copii la școală..., oricine m-ar fi putut înțelege, numai dacă i-aș mai fi spus că, la vremea aceea, mai aveam în curte încă trei câini, câte unul de fiecare, și un cârd întreg de pisici, tot de ei aduse, de pe oriunde le găseau. Orice pui abandonat, li se părea lor „deosebit” de frumos și ar fi vrut să îi salveze pe toți în curtea lor, la acea vârstă... „Cu acest pufuleț însă, au cam nimerit
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
nici un animal pe bătătură? Voi ce-aveți de gând să faceți din curtea asta: un refugiu pentru toate animalele părăsite? Alți copii nu pot să-i adăpostească? Numai voi? Sau trebuie să-mi strângeți mie, pe cap, toți câinii și pisicile Humorului! Frumosul și pitorescul nostru orășel de munte, trăia pe-atunci vremea închiderilor, încet-încet și unul după altul, a cam tot ce însemna „loc de muncă”, înflorind, totodată ca buruienile în curtea grădinarului nepriceput, o mulțime de „buticuri” improvizate din
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
cu nici un chip în casă, pentru a se obișnui cu frigul iernii, potrivit cu rasa sa. I-am pus numele ,,URSU”, deoarece arăta ca un puișor drăgălaș de urs alb. Am crescut eu, vrând-nevrând, mai mulți câini și o droaie de pisici de-a lungul anilor, datorită celor trei băieți ai mei, cu gusturi și capricii diferite, dar Ursu, a rămas unic în viața noastră. Ghemotocul acela micuț și pufos de cățeluș alb, s-a făcut până în iarna următoare o frumusețe de
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
său ieșit din comun, ne-a învățat să nu-i mai punem mâncarea la coteț degeaba, ci să-i dăm de mâncare doar atunci, când ne va cere. Nu s-a bătut niciodată cu niciun alt câine sau cu vreo pisică, însă, nu știu cum a făcu că, tot așa, pe mutește, din toată droaia de câini și pisici ce o aveam în curte, în doi ani, nu a mai rămas decât el singur. Educat natural, din fire, cu cele mai alese maniere
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
ci să-i dăm de mâncare doar atunci, când ne va cere. Nu s-a bătut niciodată cu niciun alt câine sau cu vreo pisică, însă, nu știu cum a făcu că, tot așa, pe mutește, din toată droaia de câini și pisici ce o aveam în curte, în doi ani, nu a mai rămas decât el singur. Educat natural, din fire, cu cele mai alese maniere, fără lătrături sau alt gen de insistențe, Ursu, își căpăta de foarte multe ori micul dejun
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]