3,350 matches
-
ce-ți dorești. ― Mmm, murmură ea. Un inel de logodnă cu diamant de opt carate și Nick Maxwell. Viața mea este perfectă. Sunt șocată. ― Vrei să spui că ți-a dat un inel de logodnă? ― Nu fi prostuță. Doar îmi plănuiam viitorul. Râd. ― Uite, convorbirea asta mă costă o avere, și trebuie să vorbesc cu redactorul-șef. Vrei să-mi faci legătura? ― Succes, spune ea, trimițându-mi pupici. Toate bune. ― Și cum e pământul la Hollywood? izbucnește redactorul-șef la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
transformat în femeia uimitoare cu care s-a tot întâlnit. Prin tot șocul și confuzia asta, observ încet încet apare admirația - și ăsta e cel mai tare sentiment din lume. ― Jemima, șoptește el. Acum nu mai zâmbesc, fără să fi plănuit asta, fără să ne fi gândesc la asta, ne ridicăm amândoi exact în același timp și cădem unul în brațele celuilalt. Îmi doresc ca momentul ăsta să dureze pentru totdeauna, să dispară lumea întreagă și să rămânând doar eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu ar fi în interesul persoanei respective. Povestea asta mi-a dat fiori de gheață pe șira spinării. Era un sentiment asemănător cu teama. Nu era vorba că m-ar fi deranjat să stau acolo trei săptămâni. De fapt, eu plănuisem să stau chiar două luni. Dar nu-mi plăcea tonul vocii lui. De ce trebuia să ia lucrurile așa de în serios? Și de ce-ar fi vrut unii să plece înainte ca cele două luni să se încheie? —înțelegi, Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eu am bolborosit: —Ceva simplu. La care ea mi-a propus: — Ce zici de niște găluște de cocos? Pe astea poți să le faci și cu ochii închiși! Simțind că exact în starea aia și eram, m-am conformat. — Am plănuit chestia asta toată săptămâna, ne-a anunțat fericit Mike arătându-ne o poză dintr-o carte. E o tartă tatin. —Ce-i aia? l-a întrebat Peter. Un soi de tartă franțuzească cu mere. Una cu susu-n jos. Ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aud primul vers din Smoke on the Water. Dar nu era Smoke on the Water! își schimbaseră mesajul cu o melodie a celor de la Led Zeppelin. Când Robert Plant a început să cârâie ceva despre gagici încinse și despre ce plănuia să le facă imediat ce-o să ajungă acasă, am intrat în panică, fiind convinsă că mesajul ăla era simbolic. Că Luke încerca să-mi spună „Gata cu cea veche, acum sunt cu una nouă“. Mesajul a avut un efect devastator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care știa ce vrea și știa și cum să obțină ce voia. Pieptul lui era lipit de al meu, coapsele lui erau lipite de ale mele și puteam să-i simt respirația pe obraji. în timp ce așteptam să mă sărute, deja plănuiam cum să dau afară pe toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta nu mă împiedica să mă treacă toate căldurile de fiecare dată când mă gândeam la Luke. Ceea ce însemna cam tot timpul. întrebându-mă de ce fusese așa de crud cu mine treceam de la o stare de furie clocotitoare, în timpul căreia plănuiam răzbunări teribile, la o stare de confuzie schelălăitoare. Faptul că eram împreună cu ceilalți pacienți se dovedea neașteptat de straniu și liniștitor. Aproape toți îl condamnau pe Luke cu un entuziasm sălbatic și erau foarte afectuoși cu mine. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și avea o croială demnă de-o călugăriță. Din cauza acestor calități, hotărâsem că nu era bună de nimic, dar Brigit mă obligase s-o cumpăr. îmi spusese că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că nu plănuiam să dau ortu’ popii, să intru într-o mănăstire și nici să ajung la tribunal sub acuzația de crimă. Dar acum, admirându-mi înfățișarea modestă și straniu de nerevoltătoare, am recunoscut că Brigit avusese dreptate. Și situația s-a îmbunătățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine nu mă prea ajuta atât timp cât trebuia să împart camera cu Chaquie și să-i suport țipetele în mod constant. — Vineri se termină cele trei săptămâni pe care sunt obligată să le stau aici, i-am explicat nervoasă. —Și eu plănuisem să scap după primele trei săptămâni, mi-a spus ea printre dinți. Dar atunci l-au adus pe nenorocitul ăla cu care sunt măritată și coșul cu rufe murdare a fost răsturnat în public. M-au amenințat cu o dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la care ții cu-adevărat și le strângi mâna. Și le spui... le spui... le spui... —îmi pare rău. Nu, stați puțin, le spui: —îmi pare foarte rău. îDa, asta i-ar învăța minte!) Nu stai în pat și nu plănuiești ca, odată sfârșit momentul scuzelor, să zâmbești cu căldură. Iar la plecare să întrebi: Există vreo șansă să mai fim prieteni? Sentimentele precum blândețea și fidelitatea nu-ți lasă un gust amar în cerul gurii. Așa mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și nici nu oferea vreun adăpost. Atentatorii își aleseseră bine punctul de atac, iar el își dirijase oamenii direct în gura lupului. Probabil că se mișcaseră mai repede decât se așteptau cei ce îl urmăreau și trecuseră de locul unde plănuiseră atacul. Telefonul primit nu avusese alt rol decât să-l înspăimânte și să-l determine să facă cale întoarsă. Mușcase momeala și se comportase exact cum voiau ceilalți. Își trimisese oamenii la pierzanie. Febril, înșfăcă telefonul, cu gând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că basarabeanul își dăduse seama cum stăteau lucrurile cu bestia și pusese la cale un mod foarte ingenios de a o captura. Trebuia să recunoască că omul știa ce face. Cilindrul metalic era foarte bine gândit, iar modul în care plănuise să o prindă, cu acel capac care se închidea acționat de la distanță, reprezenta o idee excelentă. Era convins că Godunov își luase toate măsurile ca bestia, odată intrată înăuntru să nu mai poată scăpa. Însuși locul unde așezase cilindrul arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să declanșeze mecanismul, imediat ce duhul intră în cutie. Mihailovici examina desenele cu foarte mare atenție, urmărind explicațiile lui Godunov. Pare interesant, mormăi el, preocupat. Nu prea înțeleg eu mare lucru de aici, dar cred că va funcționa. Iată cum am plănuit că va trebui să acționăm! spuse Boris. După ce construim dispozitivul, îl ducem sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl armăm și tragem cablul de acționare de la distanță. Toate acestea le facem la lumina zilei, ca să nu ne deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerut dar doreau cu toții o demonstrație înainte de a trece la negocieri. Vlad Mihailovici știa foarte bine cum funcționează piața ilegală de armament, teroriștii nu-și sugeau de sub unghii, dar nici nu erau dispuși să arunce cu banii în câini. Deja plănuise o demonstrație după care pusese la cale licitația. Desigur că îi contactase numai pe cei care puteau să ofere suma pe care avea de gând să ceară. Nu mai trebuia decât să aibă duhul lui Boris captiv în capcana din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
somn se dusese pe apa sâmbetei. Pe drum îi încolțise în minte o nouă idee. Indiferent de ce aflase polițistul, de acum nu mai putea da înapoi, trebuiau să meargă până la capăt. Urma noaptea cea mare. Dacă totul se desfășura așa cum plănuise el, după căderea întunericului, bestia urma să cadă în mâinile lor. Odată acest lucru întâmplat, nu mai rămânea decât să plece de acolo cât mai repede, înainte chiar de revărsatul zorilor dacă era cu putință. Nu trebuia decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au întors la Ierusalim. 21. După plecarea lor, Ahimaaț și Ionatan au ieșit din fîntînă, și s-au dus să dea de știre împăratului David. Au zis lui David: "Sculați-vă și grăbiți-vă de treceți apa, căci Ahitofel a plănuit cutare și cutare lucru împotriva voastră." 22. David și tot poporul care era cu el, s-au sculat și au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziua, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul." 23. Ahitofel, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru a.și exprima plictiseala, inactivitatea. Dinamică, își schimbă aceste stări, plănuind întâlnirea cu Rică și o nouă escapadă la „Iunion”. Comică e și prin educația, manierele și visele ei modelate de lecturi romanțioase. Ceea ce impresionează la acest personaj este modul în care reușește să-i mențină în confuzie pe toți. După
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
plăcut să am și eu, dar știam că numele și părinții nu ți-i poți alege singur. Pe ușă intrară Erjika și Petruș care, în loc să se așeze lângă ai lor, au preferat să se oprească în spatele sălii de parcă ar fi plănuit să fugă de acolo cu prima ocazie pe care ar fi întâlnit-o. Văd că suntem toți, a deschis discuția directorul școlii, așa că o să fiu scurt, fiindcă știu că veniți de foarte de departe și sunteți cu toții obosiți. Regulamentul acestei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o pauză. Am privit-o tristă. Știa și ea la fel de bine ca mine că aveam să ratez spectacolul. Încerca doar să mă consoleze. ― Sunt bine. Interzicerea asta e total stupidă. ― Știi și tu că nu e așa. Am oftat. Tot plănuiam să Încalc regulile imediat ce aș fi avut ocazia. ― Alisia, continuă ea. Încearcă să nu faci vreo prostie. Enervată că Îmi citise practic gândurile, nam spus nimic. La urma urmei, ea nu mă putea opri. Nimeni nu putea. ― Hei, șopti ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mică îi spuseseră părinții că avea să se mărite la optsprezece ani cu un văr de-al treilea, ca să rămână averile în familie). Fetele de la pedagogic se pregăteau mai ales să devină educatoare și învățătoare imediat după liceu, prea puține plănuind să dea la facultate. Erau printre ele inteligențe ieșite din comun, pasionate de filosofie sau de chimie, de engleză sau franceză, de istorie sau geografie. În fiecare an, fetele de la pedagogic luau premii la olimpiadele naționale. Nu știu dacă hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul fizic. Ai mei aveau de fapt o obsesie pentru locul ăsta, taică-meu îmi povestise de o sută de ori cum plănuiseră ei înainte de nașterea mea să fiu băiat, să am șurubel și să mă cheme Felix. În orice caz, în creierul mamei, sufocat de un cheag de sânge coagulat, numai această călătorie ar fi avut puteri miraculoase împotriva bolii. Sus-numitul Romică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o distincție sufletească. Ce rațiune aveau aceste întîlniri discrete? Ei bine, voiam să-l folosesc ca unealtă a răzbunării mele. Era omul cel mai indicat, pentru că știam cât sânge rău îți făcea, cum îl urai și te temeai de el. Plănuiam așadar, să mă despart de tine pentru a mă căsători cu el. Parcă vedeam aievea, cu ochii minții, scena care avea să se desfășoare: într-o seară, la cină, ai fi găsit numai un tacâm la masă. Întrebare: "Ce înseamnă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Așa se apucă de mine. În dosul perdelei e toamnă timpurie. Pe mine au pus lumină artificială. Mă gândesc că poziția mea de acum e cea mai indecentă poziție în care pot să stau în fața Domnului. În timp ce lucrează în mine, plănuiesc ce, cui să vând. Totul la jumătate de preț sau nici măcar atât. Pot să contez pe Moriț. Și am să-i cer ca amintire un urs. Puiul de urs o să-l distrug. Și mai am nevoie de haine. De Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă. Am ocolit locul mi-am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum este, dar îi băiat de treabă, zise Dondică în timp ce sfredelea adânc ochii lui Vasile. -Desigur, încă un îngrijitor, adică un plus de ajutor nu strică, i-a răspuns Vasile. Mă întreb însă, când te duci, cum îl aduci, cum plănuiești să faci asta? -Păi .... se gândi o clipă Dondică, ajutându-se de arătătorul de la mâna dreaptă cu care bara buzele. M-am hotărât: am să plec chiar amu și mâine dimineață o să încep lucrul. -Tocmai bine! Zise Vasile, pentru că eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]