5,084 matches
-
alarmate. Am fi vrut să improvizăm ceva la "China Town", de bucurie c-ai scăpat din ghearele idolatrilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să te caute. Mi se pare că s-a cam supărat. Mă plictisea și i-am spus s-o șteargă. "Acum e din nou creștin", așa i-am spus... Khokha îmi telefona imediat după masă, dintr-o librărie de pe Asutosh Mukerjee Road, unde avea el prieteni. Îmi spuse în grabă că lucruri grave
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Era îmbrăcată ciudat, într-o toaletă de voiaj prin colonii, adaptată foarte curios la un drum de munte. Era atât de înghețată, încît paznicul a trebuit să facă ceai mult, și l-a sorbit lacomă, vorbind mereu, întrebînd, suspectîndu-mă. Mă plictisea oarecum această vizitatoare inoportună, dar m-am liniștit aflând că peste două zile cel mai târziu pleacă spre Maikhali, voind să ajungă la Bhadrinath. Până la Bhadrinath e un drum bun, de treizeci de zile. Am zâmbit ascultînd-o, căci crestele erau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fac plimbările mele lungi, n-am putu visa și medita cum obișnui am de atâtea luni, pentru că Jenia era încă bolnavă și avea nevoie de mine aproape la fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin, dar era atât de singură și atât de nenorocită, încît își călca peste orgoliul și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și o gândire din mijlocul cărora mă smulsesem cândva. O săptămână de la venire, în care timp Jenia avusese timp să se vindece și să se întremeze, dar încă nu plecase, îmi schimbasem complect atitudinea față de ea. De unde la început mă plictisea și mă irita, acum mă interesa ca un spectacol, ca o verificare. Cea dintâi verificare am făcut-o cu privire la lumea noastră albă, europeană, pe care o părăsisem și în care trebuia să mă întorc, mai curând sau mai târziu. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bătu pe umăr și-1 lăsă să plece. Dar, de departe încercînd să nu se trădeze, îl urmărea. Auzindu-se strigat, un bărbat între două vârste, cu ochelari pince-nez și figura severă, închise dosarul pe care-l citea și, ridicîndu-se plictisit din scaun, întrebă: - Ce s-a mai întîmplat și de data asta? Ce s-a mai întîmplat? - Domnul Orlando, șopti piccolo, zâmbind misterios. Sînteți așteptat. Orlando îl urmă morocănos. Grăbind pasul, Adrian se apropie de el. - Îmi dați voie, începu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe genunchi. - Se plimbă pe aici, pe lângă noi, de o jumătate de ceas. Credeam că te cunoaște, dar nu îndrăznește să se apropie pentru că te vedea citind... Bătrâna îi căută ochii, îl privi adânc și zâmbi. - Cu alte cuvinte, te plictisești. - Da, mărturisi băiatul, susținîndu-i privirile. - Spune drept, când ai băgat de seamă că doamna aceea se tot plimbă pe lângă noi? - Când am văzut că se întoarce a treia oară și parcă ar fi venit direct către noi. Dar te vedea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spus că prea mă apuc de multe lucruri și nu duc nimic la capăt și că din cauza asta ne-am fi despărțit... - Nu, eu n-am auzit asta. Am auzit pe unul și pe altul că duduia Laura se cam plictisise de aventurile dumitale galante, că, mai ales, vara trecută, la București, dădeai mereu târcoale unei franțuște, spunând că o cunoșteai de la Sorbona... - Nu! îl întrerupse obosit, ridicând din umeri. Asta a fost cu totul altceva. E adevărat că Laura bănuia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vor să trăiască mult, să treacă, dacă s-ar putea, de suta de ani; dar în imensa lor majoritate, îndată ce-au ajuns la 60-65 de ani și ies la pensie, adică devin liberi să facă ce vor, oamenii se plictisesc: descoperă că n-au ce face cu timpul liber. Iar pe de altă parte, pe măsură ce omul înaintează în vârstă, timpul interior își accelerează ritmul, astfel că acei, foarte puțini, care ar ști ce să facă cu timpul liber, nu izbutesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o plajă pustie, pe malul Mării Negre, într-o seară de noiembrie, continua Corul. Și mult timp după ridicarea cortinei nu se aude decât vântul. - Vasăzică, aicea erai? îl trezea vocea lui Luchian. Tot îl asculți, îl asculți mereu? Nu te plictisești să asculți mereu aceeași melodie? Se oprea în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să spună repede ce avea de spus, în prag, și apoi dispărea, își continua plimbarea lui leneșă, melancolică, din încăpere în încăpere, prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea ca să învețe la matematică. Fără ca ea să observe, Vali a urmărit-o, ca să vadă unde locuiește. Marius a vizitat-o în dupăamiaza aceleiași zile. Florentina continua să nu se concentreze la ceea ce aveau de rezolvat la matematică. S-a plictisit repede și a vrut să plece în oraș. Până la urmă s-a dus singură pentru că Marius a preferat să se întoarcă acasă, având încă de rezolvat la matematică. A doua zi s-a întâlnit din nou cu Vali. Marius, intrigat
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
însuți: dacă scrisoarea este banală sau, mai rău, confuză, selecționerul va fi tentat să întrerupă lectura. De asemenea, scrisorile prea succinte, cu prea puține informații nu își ating scopul în care au fost scrise; scrisorile lungi, excesiv detaliate tind să plictisească... Este important ca scrisoarea să fie scrisă de mînă (nu e un element necesar articularea ei într-o formulă complexă pe computer, apelîndu-se la modele sau schematizări copiate, dar neverificate de practică). Se folosește în general hîrtie albă, format A4
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme că i s-a rătăcit copilul ? Privirea unei femei care se teme că a fost auzită ? Yvonne n-o ascultă, înțelege tot, dar o plictisesc poveștile lor. Ale lui Muti și ale lui tante Margot. Yvonne aleargă spre casă, cu brațele desfăcute, ca niște aripi. Yvonne zboară spre casă și în nări simte mirosul de regina-nopții și de trandafiri, se apropie noaptea, dacă regina nopții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi zis uitându se la ea sever. Și doar ea știind că totul e o glumă. — Cum e posibil ca o domnișoară cultivată și inteligentă să nu găsească un mod plăcut în care să-și întrebuințeze timpul, fără să se plictisească ? Poate facem amândoi o plimbare cu trăsura la Hipodrom... Sau lăsăm trăsura pe drum și mergem pe jos până la cofetărie... Ei, unde mergem, spune : la Nestor, la Angelescu ? Și ce preferi azi : indiene sau caroline ? Cobora atât de ușor scara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indicii de caracter pe care le știi de douăzeci de ani, dar nu-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta vreme, nu vei îndrăzni să-l bănuiești nici măcar de rea-credință. Ah, cât de plictisit vei fi, cât de sătul că toți vorbim cu înverșunarea și intoleranța bunei-credințe, că toți părem a avea dreptatea noastră ! Dar care este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înțeleagă tot mai bine, ai să zărești doar întuneric. întuneric, întuneric... Numai că natura ta logică, opacă și optimistă nu are să se resemneze. Odată cu înțepătura vinovăției că ai dezertat de la îndatoririle de gazdă, ai să-ți recunoști că te-ai plictisit mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de importantă pentru fiecare solicitant ! Ca să mă mai calmez, m-am silit a fi atent măcar la aceste conversații, gândindu-mă că poate voi găsi în ele ceva interesant de notat în jurnalul meu. Din păcate, conversațiile celorlalți m au plictisit totdeauna peste măsură, încât și de astă dată m-aș fi ascuns să nu le mai aud, iritându-mă prin platitudinea lor. M-am uimit de complicarea relațiilor sociale unde s-a ajuns, pentru că o audiență atât de confidențială se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stai puțin, că viu acu, ș-uite cât a trecut și de coborât nu mai coboară ! Că io am milă de ea, că s-a speriat, și hai, să n-o las singurică, da ea nu se gândește... — Te-ai plictisit singură, madam Delcă ? Ei, ce tresari așa, eu sunt ! Te rog să mă scuzi, dar când am ajuns sus am avut un vertij și a trebuit să stau întinsă două minute, ca să-mi revin... — Eee, te-ai speriat, d-aia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În absolut toate instituțiile patriei.) Pe rînd, ne spune el cine și cînd, după ce va fi anunțat telefonic de jos. După care se mută În foișor, lîngă telefon, se așază pe o treaptă a scării de lemn și Își aprinde plictisit o țigară. Noi sîntem Împrăștiați În poiană, stăm lungiți pe iarbă fără suflare, ca niște mirese virgine, așteptînd să ni se Întîmple ceva de negîndit. Ziua Începe să se scurgă din ce În ce mai greu, Îmi verific ceasul de cîteva zeci de ori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau de Întrebări retorice, accentuînd cuvinte și alunecînd Într-o familiaritate tutelară. Apoi Începe să-și insinueze Întrebările, la fel de generale și de inofensive. Iar eu răspund monosilabic, cu da și nu, urmărind cu grijă poteca fragilă a adevărurilor inofensive, apoi, plictisit de această conversație al cărei rost nu-l Înțeleg, Încep să răspund la Întîmplare. La un moment dat, Începe să vorbească iar despre mine În termeni elogioși, alt set de lingușeli neplăcute pe care le Încasez fără să suflu, după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În corpul de gardă vor pleca, Într-o după-amiază de iarnă, prin gardul unității, la una din fermele de jos - faci o oră la pas În condiții de vreme bună. Trupa din micul dormitor de la punctul de observare vizuală se plictisește, se gîndește că nu strică un pic de distracție și fac o chetă pentru o sticlă de țuică. Nu Îi animă perspectiva de a se Îmbăta, deși toți pretind că spirtul e prietenul lor cel mai bun, au chiar și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să primească un pui, i-a promis cineva că-i face rost de unul. Sau poate niște carne de porc. Mi-a adus un trening de bumbac, ca să nu Îngheț de frig În spital. Și niște cărți, să nu mă plictisesc. Cercetează pijamaua uzată pe care am primit-o la internare. Nu pot să o Întreb nimic despre ce se Întîmplă la Timișoara. Probabil că nici nu mi-ar spune, presupunînd că totuși știe ceva. E fericită că a descoperit că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care cad pieziș, cu repeziciune, strălucește strada pustie, În lumina de mercur a becurilor stradale. La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chiar dacă stai făcut ghem În concavitatea saltelei din dormitorul ostășesc plin de mirosuri acre, tari (rezultate din combustia adrenalinei, a deznădejdii, a cruzimii și a bărbăției - toate prost Înțelese, prost consumate). Scutură-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te vezi, deodată, patinînd cu pătura În procesul de lustruire a cimentului dormitorului, În fiecare dimineață la ora 6.30, după ce ai făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că era, chiar am căcat-o... mă rog, un pic... Îi relatez tot episodul, dar nu abuzez de amănunte și păstrez partea cu spitalul din Caracal și Revoluția că să ne mai rămînă și mîine, să nu Începem să ne plictisim de a doua zi. Reiese din această primă conferință În grădinile luxemburgheze că e bine: aici radio Vocea Craiovei, se pare că, În cele din urmă, am Învins. Și că o să fie și mai bine. — Rică, Rică, Rică, Îl strigă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-și rezeme lăbuțele din față pe umerii lui. Oricât de neașteptat și-ar fi înălțat capul, nu-l putea surprinde pe Zet privind în altă parte decât fix în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]