2,965 matches
-
naturale: pigmenți și pietre colorate, obiecte cu forme neobișnuite și sugestive, cum ar fi cochilii, fosile, minerale, pietre de râu. Aceste obiecte sunt adunate, purtate, folosite În intimitate sau În grup; când este cazul, se fac și ornamente personale, primele podoabe din istoria umană. Se putea ajunge la simetrie și la o anumită perfecțiune a formei În cazul unor obiecte confecționate din piatră șlefuită: calități care nu sunt indispensabile pentru funcționarea uneltei, dar care, probabil, deveniseră pentru meșteșugar indispensabile conceptual, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mii de ani (Leroi-Gourhan, 1981), Între anii 17 000 și 12 000. Aceasta din urmă este, de fapt, epoca În care, În unele regiuni europene, cresc semnificativ densitatea populației, presiunea asupra resurselor, schimburile la distanță și expresiile status-ului social (podoabe, obiecte ornate, folosirea de materiale exotice), În timpul și după cea mai intensă fază a ultimei glaciațiuni. Tocmai acum se intensifică celebrarea sistematică a unor activități prelungite și organizate (deci ritualuri) În peșteri adânci. Nu Încape Îndoială că interacțiunea socială crescută
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manifestări iconografice și non-iconografice permite adunarea Într-un context a manifestărilor religioase care devin mai clare. După cum am arătat deja, se observă o dezvoltare Însemnată a unor obișnuințe din paleoliticul timpuriu: folosirea pigmenților, adunarea de curiozități naturale, Împodobirea persoanelor. Noile podoabe cuprind ace, brățări, inele, broșe, diademe făcute din os și fildeș, coarne de cerb, cochilii. Pentru coliere și pandantive se folosesc tot felul de elemente naturale, printre care - pentru prima oară - cristale, chihlimbar, dinți umani, În sfârșit, figurine gravate. Formele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pentru coliere și pandantive se folosesc tot felul de elemente naturale, printre care - pentru prima oară - cristale, chihlimbar, dinți umani, În sfârșit, figurine gravate. Formele denotă multiplicarea diferențelor tribale și etnice pe fondul unei matrice simbolice comune: poate că și podoabele vorbesc despre mituri. Curiozitatea pentru moarte ia aspecte atât de puternic ritualice, Încât ajunge să implice credințe codificate și prolixe despre destinul defuncților, În strânsă legătură cu viața și nevoile celor vii. Stropirea cadavrelor cu argilă roșie ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stranie conviețuire ideală a morților cu viii În sânul grupului. Este logic să o legăm fie de un sentiment mai acut al ideii de „noi”, acest sens nou al identității individuale și tribale care transpare din obiectele decorate și din podoabe, fie de o reflecție asupra trecutului ancestral, asupra timpului care transcende viața individului. Nu este hazardat să presupunem că au existat o serie de constructe mitologice pe subiecte de acest tip, mai ales la grupurile de vânători care - ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Însoțitori de rang inferior care stimulează curiozitatea și forța speculativă: animale simbolice și de sacrificiu; lira, punguțe de bani, vargă, cârmă, ghioagă, lance; diferite acoperăminte de cap: coif, pălărie Înaripată, cunună, panglică; Venusxe "Venus" Înveșmântată numai cu bijuterii de podoabă; Mercur cu mantie și apărătoare la gât, Minerva Îmbrăcată În Întregime și Înzestrată cu arme; Apolloxe "Apollo" și Mercur sunt imberbi, Herculexe "Hercule" și Zeusxe "Zeus" sunt Înfățișați cu barbă. Diferențele În interiorul panteonului și deci individualizarea zeilor În epoca clasică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
femei care se considerau iubite de Jupiter: un exemplu instructiv despre cât de eficace sunt miturile „literare”. c) Critica filozofică și creștină În sanctuare simple și Îndepărtate, care pot fi considerate cu ușurință foarte vechi, se găseau adesea trunchiuri fără podoabe, brute și greoaie, xòana, sau chiar culte aniconice (Tertullian, De idololatria, 3, 1). Aceste ansambluri au alimentat În inteligențele critice ideea unei religii fără imagini care nu este totuși Înțeleasă În nici un caz ca „primitivă”. Așa cum o dovedește ritualul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a făcut relativ recent. În sec. al XVII-lea găsim: „Atunci jale și amar va cădea pe păcătoși, că de vor fi mai proști, pre carii de multe ori i-au dosădit și i-au asuprit, Îmbrăcați Într-atâta podoabă și frămăsețe și Într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie” (Cartea româneascăde Învățătură, Iași, 1643). Înțelesul este clar și la Neculce: „că de la lăcuitorii dintâi n-au aflat scrisori, că n-au lăsat, ca niște
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță, „Băi, profesore...”, OC, 2002, 30 aprilie; Alexandru Ruja, Distilerii epice, „Paralela 45”, 2003, 3 iunie; Țintă fixă: Mircea Pora, VTRA, 2003, 4-5 (semnează Tudor Crețu, Virgil Podoabă, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Eugen Bunaru ș.a.); Ion Arieșanu, „Ieșind din vis puțin îngândurat”, O, 2003, 8; Alexandru Ruja, Un prozator în ascensiune, O, 2003, 9. D.B.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
puterea Atenei se întinde oriunde oamenii scot ceva la iveală, la lumină, unde pun ceva la cale, unde pun ceva în operă, unde acționează și fac“. Iar Atena le dăruiește sfatul „mai cu seamă celor ce produc unelte, vase și podoabe“<ref id=”1”>Ibid., p. 12.</ref>. Acesta este prin excelență domeniul lui techne. Aici mai mult ca oriunde devine clar raportul dintre prealabil și secvent, dintre ceea ce este mai întâi gândit, imaginat, proiectat și ceea ce apoi este înfăptuit, realizat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe pământul Galiei, reușind să se mențină și să se dezvolte datorită faptului că a păstrat în Evul Mediu prestigiul de care s-a bucurat în societatea antică. Dincolo de rolul pe care i-l atribuie religia, această ocupație rămâne o podoabă indispensabilă pentru cei de rang înalt, și prin aceasta, o formă de distincție socială (...). După cum o arată și în zilele noastre obiceiul "vinului de onoare"20, aparținem unei civilizații în care una dintre condițiile pentru a fi o bună gazdă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
image et la place dans un plan plus concret, renonçant à la métaphore des " cous des pas des chevaux ". Le fragment ci-dessous présente un enchaînement de métaphores, dont quelques-unes difficilement transposables : " O fată frumoasă e/a traiului cèriște,/cerul cerului,/podoaba inelului. O fată frumoasă e/mirajul din zariște/aurul graiului,/lacrima raiului." " Une belle fille c'est/de la vie la voûte,/le ciel du ciel/ornant l'anneau éternel. [...] Une belle fille c'est/de l'horizon la merveille,/l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voûte des cieux Cette figure continue, en quelque sorte, la métaphore antérieure, parce qu'elle reprend le nom " cer " (" ciel "). Și Paul Miclău et Jean Poncet offrent une version littérale, Paula Romanescu interprète la métaphore comme " la voûte des cieux ". podoaba inelului Paul Miclău : ornant l'anneau éternel Jean Poncet : le diamant sur l'anneau Paula Romanescu : la perle de l'anneau La métaphore d'origine se traduit, littéralement, par " l'ornement de l'anneau ". Cet ornement devient, dans la version
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul excesiv al figurii geniului, temă circumscrisă esteticii simboliste și decadente. Măștii mortuare a poetului îi corespunde aici chipul litificant al Meduzei, dinamica ofidiană a podoabei capilare a monstrului recuperează aluziv ceva din agitația figurilor rodiniene imolate în masa sumbră a Porților Infernului. Mutatis mutandis, Frunzetti, ca și Adriana Șotropa în cazul lui Filip Marin, realizează în analiza sa o substituție cu valoarea unei diminutio capitis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară susține sugestia unei fluidizări a compoziției și relația cu Secession-ul și ale sale reprezentări feminine cu părul prins în turbionul febricitat al pasiunii 339. Semnificativ pentru sensibilitatea simbolistă, suferința este ambiguizată erotic cu sugestia unui masochism latent, străbătută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Madona (1894). Se pot observa o serie de cezuri pe care le creează rama, începând cu cea bustului, dar și a capului tranșat al lui Holofern, din al cărui chip pictorul nu reține decât jumătate. O altă cezură o realizează podoaba de aur pe care Judith o poartă la gât, sugestie în arie simbolică a lui diminutio capitis, accentuată de o dublă încadrare prin contrast în rama decorativă din fundal (cu stilizate motive vegetale) și în "casca" părului negru care-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gât, sugestie în arie simbolică a lui diminutio capitis, accentuată de o dublă încadrare prin contrast în rama decorativă din fundal (cu stilizate motive vegetale) și în "casca" părului negru care-i încadrează chipul și care rimează ca tonalitate cu podoaba capilară a generalului cartaginez. Veșmântul semitransparent al lui Judith este pus în relație cu decorativismul de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
flamand, punând în evidență sursa de inspirație străină, dar și eclectismul stilului. Pieptănăturile sofisticate adăugă propria lor geometrie arabescului floral, iar veșmântul, printr-un procedeu de continuitate mimetică, integrează volutele și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor. Ornamentalul devenit podoabă și accesoriu, paftale, bijuterii sofisticate la Gustav Moreau ele îmbracă până la saturație nuditatea Salomeii devine prim plan al tabloului, chipul femeii întreținând o relație metonimică cu el. În aria senzualității Jugendstil intră și gestul cochet sau zâmbetul enigmatic al acestor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului Ion, pe care ea-l privește cu nesațiu și cu satisfacția visului ce e gata să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a se desprinde complet de corpul redat astfel unei nudități depline. Carnația extrem de albă expusă privirii realizează un contrast între oroarea actului crud, înfățișat în consecința sa directă, capul sfântului, și frumusețea delicată a nudului. La aceasta se adaugă și podoabele pe care le poartă, pieptănătura complicată, diferită de cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot în fundal se pot vedea vârfurile unor chiparoși, arbori simbolizând moartea, făcând parte din recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a făcut apel la tipare prozodice alambicate; a elogiat civilizațiile arhetipale, mitologiile, religiile; geografia lirică a devenit planetară; a surprins spațiile exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere Înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc). Parnasianismul a reprezentat o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea, denumirea fiind dată de la revista la care au colaborat, „Parnasul contemporan”. La rândul ei, revista purta numele muntelui Parnas, considerat În mitologia greacă, Casa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]