21,807 matches
-
Încifrat? În formele accesibile privirii". (Ioana Em. Petrescu) Lacul poate fi v?zut, din această perspectiv?, ca imagine a acestei oglinzi magice În care se reflect? elementele materiei În primordialitatea lor. Exist?, de asemenea, o dimensiune mitic? a acestui topos poetic: lacul este locul unde se celebreaz? nunta lui C?lin ?i a feței de Împ? rât: „ Lang? lacul care-n tremur somnoros ?i lin se bate Vezi o mas? mare-ntins? cu f?clii prea luminate ". (C?lin -file din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sugestiilor muzicale: „ ?? s?rim În luntrea mic?, Îngâna?i de glas de ape "; „ S? plutim cuprin?i de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii s? fo? neasc?, Unduioasa ap? sune! " (Lacul) Armonia cântecului (exprimat? nu numai la nivelul expresiei poetice, a sugestiilor fonetice ob?inute prin alternarea vocalelor Închise „u", „i" ?i a vocalei deschise „a", prin repetarea cuvântului „de" ?i prin rimă deschis?, ci ?i la nivelul imaginilor artistice) este o dimensiune fundamental? a crea?iei poetului. În opera
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lume ?i În orice fiin?? pe care o iubi?i din toat? inima a?i g?sit floarea albastr?". (Fr. Spielhagen „ Naturile problematice ") Simbol tainic al „norocului care umple Întregul suflet" (G. Brandes), floarea albastr? este unul dintre topos-urile poetice pe care Eminescu 1-a Împrumutat din romantismul german, dar pe care 1-a Înzestrat cu valen?e artistice noi, „deschise spre orizontul culturii na?ionale, integrându-1 Într-o viziune legat?, coherent? asupra iubirii că for?? uria??, constructoare de lumi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rului prin acest joc de planuri Între aproapele ?i am?girea „lumii", cu „norocul" ?i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu?ulenga
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vraj? de izvoare ?i c?deri de flori" (Zoe D.-Bu?ulenga). Codrul „A? vrea s? v?d acum natală mea v?lcioar? Sc? ldat? În cristalul pârâului de-argint, ?? v?d ce eu atâta iubeam odinioar?: A codrului tenebra, poetic labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i lumea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
E un imn, e un semn, e un ritual, un limbaj infinit nuan?at? [...] Brusc, am În?eles epitetul eminescian ad?ugat teiului: tei sfânt Deodat? am priceput adâncimea percep?iei eminesciene asupra teiului. Da, tei sfânt, tei sfânt, teiul poetic, neelucidabil, tulbur?tor". (Nichita St?nescu) Perspectiva luminii selenare, confer? tuturor acestor elemente ale materiei ce se circumscriu universului codrului identitatea esen?ei, dimensiunea ideii de „spe??", a „statornicului În curg?tor" (G. C?linescu): „De când codrul, dragul codru, troienindu-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumea idelor: „Natură este o entitate metafizic?, codrul, marea, luna sunt idei platonice, constituind acel mundus intelligibilis, În vreme ce individul de data aceasta, e privit că mundus phaenomenon". (G. C?linescu) Dar „imagina?ia cosmic?" nu este singura care modeleaz? universul poetic eminescian. Dorin?a sa conținu? de a cosmiciza spa?iul, de a-1 organiza În configura?îi proprii, „impresionante prin elementul fabulos" izvor??te dintr-un inepuizabil „instinct creator, demiurgic" În virtutea c?ruia construie?te, recreând universul se materializându-se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
magice ale p?durii, ale copil?riei, ale visului"; prin aceast? dubl? regresie În copil? rie ?i vis, ea reintr? În arhaitatea naturii (al c?rei simbol devine vârstă de aur). Prin raportarea la mitul istoriei, semnifică? iile acestui topos poetic se multiplic?. Prezen?a codrului este Inso?it? Întotdeauna de atributele „arhait??îi, purit??îi ?i puterii"; prin identificarea acestuia la spa?iul istoric românesc, este relevat? unitatea de leg?tur? ancestral? ce se stabile?te Între eroul ales (Mu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În fine, se potrivea cu ce se recita la televizor seara, de către actori plini de patos, care să nu lase muncitorul să dormiteze cu paharul În mână, să Îi amintească măcar că viața lui sub comuniști e o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la un pseudonim? Vasile Moare e cam... ca o țață peste gard. Vasile a râs, surprins că și scriitorii vorbesc colocvial, Puiu Nistea era exemplul viu, deși publicase doar un volum de versuri. — Semnează și tu Vasile Soare, e mai poetic... Așa rămâne, dacă publici. Hai, dom’ne, ce dracu’ faceți, pe unde umblați!? Domnul avocat Baculovschi, Vasile Moare de la Hașdeu, care mi-a citit o poezie plină de țâțe, fermecă toare, a făcut el prezentările. Baculovschi a părut Încântat; era
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să mai aștepte aprobarea celorlalți a zis calm: — Eu aș vedea poeziile domnului Ionescu din punct de vedere zodiacal. După câte știu eu, domnul Ionescu e născut În zodia Fecioarei. El Își contrazice Însă zodia, că Fecioara nu e deloc poetică, e cu picioarele pe pământ, prea pe pământ, ba chiar În pământ, și a străfulgerat-o cu privirea pe Lorena B. Așa că metafora cu albinele mi se pare și mie cea mai reușită. — Du-te, bă, de-aici! s-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
spui! — Alo! Domnu’ Costan, eu sunt Puiu Nistea și nu Îți permit să lansezi aici atacuri la persoană! Contro lează-te! — Dacă descompunem poemele domnului Ionescu, a zis și Vasile, și le recompunem de la coadă la cap, lucrurile ies Într-adevăr poetic. S-a făcut tăcere. — Ce vrei să spui? l-a privit În ochi Ionela. — Eu sunt destul de timid ca să vorbesc În public, dar dacă vom citi invers ce a scris domnul Ionescu vom descoperi o altă poezie. — Cum adică, invers
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu și mai vibrant, mai uman și mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător și mai abrupt, mai vesel și mai trist, mai suculent, mai poznaș, mai poetic, mai ameși amuțitor. Și rar am văzut, de când sunt editor de carte, un asemenea talent în Îorgolioasă) desfășurare. Dan Alexe nu numai că scrie rupător, dar se distanțează de precauțiile pe care și le iau cei care, bieții de ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în spate că ți-e frică să mă privești.“ Lui Nur Iulian îi pare și acuma rău după ea, dar nu mai vrea românce. De când e la Paris a tras multe românce. Fără chef. A dus-o așa multă vreme. Poetic. Prin vulve vântul viu vuia. Dar de la un timp nu mai suporta să le audă gâfâielile răgușite care-i aduceau aminte de acasă, Mmhî... Mhî! și Hai!... Haida!. Din cauza lor, are acum un erotism haiducesc. A făcut și o poezie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a putea vorbi în mod obiectiv despre ceea ce înseamnă Europa trebuie să ai mai întâi parte de ceea ce G. Liiceanu numește "descentrare": ieșirea din credința că te-ai născut în buricul lumii, într-un neam ales, că vorbești cea mai poetică lume s.a. O descentrare bazată pe cunoașterea culturii și civilizației europene. Trebuie mai întâi să simți că ești barbar atunci când treci prin niște țări civilizate, că aparții unui neam de barbari, că regulile de conviețuire pe care ei le respectă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care unul sau două ies totuși totdeauna în relief. Cunoaștem desigur, destule personalități publice al căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
reamintit recent, văzând un scurt interviu luat la o televiziune canadiană, prin anii '60, lui Leonard Cohen. Tânăr, frumos, zâmbitor, Cohen își pune în încurcătură partenera de discuții atunci când recunoaște că, da, s-a gândit să-și ia un nume poetic. "Ce nume?" "September", răspunde cântărețul. "Și-atunci, v-ar fi chemat Leonard September?" "Nu", a continuat să zâmbească tandru-ironic-ucigaș cântărețul, "September Cohen!" Aici e vorba de capriciul de moment al unui artist. Dar ce te faci când o familie așteaptă
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
Gheorghe Grigurcu Izvorul poeticii în discuție îl reprezintă neîndoios stratul primar, organic al ființării. Cu toate că simțirea intensă, netedă, neproblematică e suspectată, pusă mereu în paranteză, ea rămîne un factor funciar, dispensator de vitalitate, deși insuportabil privirii aidoma discului solar. Un soi de timiditate senzorială
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
muzican a cărui experiență scenică este egalată de intuiția remarcabilă în ce privește latura stilistică a muzicii; iar de la Mozart la George Enescu - am în vedere cele "Șapte cântece pe versuri de Clément Marot", circuitul este stabilit în baza unui indicibil sentiment poetic care înnobilează, literalmente, frazarea muzicală pe care o dezvoltă interpreta. Sunt pagini prezentate, de această dată, în compania pianistului Mihai Ungureanu, un muzician dăruit trup și suflet domeniului cameral. De altfel, în compania domniei sale a fost susținută o întreagă seară
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
etajul al 18-lea). Asistăm la o frenetică mobilizare a cantității încărcate de conștiința unei calități intrate în criză, ce tinde la o regăsire a arhetipurilor, la refacerea unei unități inițiale, dar dispersia nu poate fi depășită. Mișcarea împovărătoarei materii poetice e fatalmente centrifugală. Natura ca atare, proprie poeziei "naive" cedează în favoarea celei dislocate, proprie ramificațiilor insațiabile ale poeziei "sentimentale". Aidoma acelei limbi de balaur infernal din frescele vechilor noastre mînăstiri, apare o fîșie a teritoriului damnării umplută de obiecte derizorii
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
la prozele ce nu se pricopsiseră cu acest fel de caracterizare". S-ar putea conchide că scriitorul însuși nu dă prea multă importanță numitelor "etichete" (stilul sec, convenabil, grațios, detașat, alambicat, elocvent, hiperbolic, explicativ, înflorit, familiar, elevat, fapt-divers, prețios, participant, poetic, moderat, pamflet, calm). Faptul că totuși le-a folosit ar sugera unele explicații. în 1967, chiar titlul volumului (Exerciții de stil) va fi slujit ca o pavăză contra ingerințelor cenzurii, și așijderea subtitlurile prozelor, alcătuind împreună un discurs liniștitor, care
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
haotică de lucruri, senzații, fragmente de lectură, anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-zisului Ťoptzecismť" și definirea lui destul de exactă. Or, dacă poetica generației '80 a fost cristalizată și apoi exploatată, nu văd sensul relativizării ei de către Mihai Ursachi, care se exprimă - e adevărat
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
80 a fost cristalizată și apoi exploatată, nu văd sensul relativizării ei de către Mihai Ursachi, care se exprimă - e adevărat - ca un poet, nu ca un critic literar. A scrie despre versurile Marianei Codruț că au drept notă distinctivă "harul poetic" îmi pare un verdict de poet, subliniind tautologic valoarea unor texte, iar nu unul de analist și istoric literar, obligat să disocieze, să circumscrie și să înscrie opera unui autor într-un anumit compartiment al "poeziei bune dintotdeauna și de peste
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile omenești ale vecinei timide care scrie versuri sunt ușor de prevăzut (ascundere, retragere în cochilie); atitudinea poetică poate însă varia, într-un mod nu neapărat surprinzător, dar proaspăt. Realitatea jegoasă, țipătoare la propriu și la figurat, sordidă, intră într-un scenariu care, nolens-volens, o înnobilează. Mai mult decât atât, în chiar epicentrul mizeriei și promiscuității de ghetou
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]