4,015 matches
-
comandantul SS, dar și din partea deținuților era un comandant, un criminal - asta Îi trebuia SS-ului, ca să fie sălbatic. Era kapo, era șeful blocului iar șeful blocului avea două-trei ajutoare, șefii dormitoarelor. Ăștia nu ne dădeau, În primul rând, toate porțiile. Acolo, În baracă, se dădea dimineața ceai, o bucată de pâine, 250 de grame, pâinea de secară se tăia În patru. Ei primeau mâncarea pentru ei, apoi mai mureau, mulți erau duși la spitale, de fapt la selecționarea pentru moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
250 de grame, pâinea de secară se tăia În patru. Ei primeau mâncarea pentru ei, apoi mai mureau, mulți erau duși la spitale, de fapt la selecționarea pentru moarte a celor care nu mai puteau lucra, apoi bombardamentele... Și rămâneau porții pe care ei le vindeau. De exemplu, un om bogat avea În gură dinți de aur. Pentru un dinte de aur el primea o pâine. Și ei adunau aurul. Adunau mult aur. SS-ul a adunat cel mai mult, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Între ei... Apropo de aceste furturi: dacă te prindea erai condamnat la moarte. Eu am văzut o scenă la Magdeburg, când i-au prins pe câțiva că au furat pâine -era iarna: i-au scos În pielea goală afară, În fața porții, și i-au stropit cu furtunul. Acolo au Înghețat, au murit - asta a fost pedeapsa. - Cine Îndeplinea această pedeapsă? - Trupele SS. - Ei aveau grijă să nu se fure? - Sigur, sigur. Dar treaba asta cu ajutorul și solidaritatea unor deținuți față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puteam să-l potolesc - altminteri ar fi putut să te omoare cu patul puștii. N-ai nici o grijă, rănile astea superficiale Îți trec În câteva zile.” În timp ce-mi spunea vorbele de mai sus, a pus pe masă o porție de pâine și un blid de supă... O asemenea scenă aproape că ar fi fost inimaginabilă În Auschwitz: un german get-beget să scape de la moarte un băiat evreu de 15 ani. - Un caz, Într-adevăr, emoționant. Și, se pare, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dachau, ca să scape de tine. - Cum era distribuită mâncarea? - Ăștia care aduceau mâncarea aduceau și gamele. Gamelele mergeau din mână În mână și după ce mâncai le returnai tot lor, ca să le dea altora. - Era pe Înghițituri sau tu Îți terminai porția ta și o dădeai apoi goală? - Apoi o dădeai la ăla care ți-a dat-o, ăla o umplea din nou cu o lingură și o dădea la altul. Ne Încolonam În rând, ca să ne primim porția de mâncare. Mâncarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tu Îți terminai porția ta și o dădeai apoi goală? - Apoi o dădeai la ăla care ți-a dat-o, ăla o umplea din nou cu o lingură și o dădea la altul. Ne Încolonam În rând, ca să ne primim porția de mâncare. Mâncarea din ce consta? Dimineața un ceai negru, o bucată de pâine, dar nu Îmi mai aduc aminte dacă era un sfert sau cât era, iar la masă o lingură de supă. Seara nimic. Dar de acolo am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
veneau direct oamenii apți de muncă... - În cât timp ați ajuns la Feldafing? - De la Dachau la Feldafing e aproape... Lagărul era lagăr tipic nemțesc: era Împrejmuit cu sârmă dublă ghimpată, cu curent electric, În față era poarta principală unde, În jurul porții, se desfășurau principalele activități nemțești - deci comandamentul, corpul de gardă și de jur-Împrejur erau turnuri de pază, unde făceau de gardă, dar numai trupe SS ... Ei aveau sarcina păzirii deținuților. Imediat am fost preluați de conducerea interioară a lagărului. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăla care făcea curățenie. Erau patru oameni care nu ieșeau la lucru. Oamenii plecau și lăsau murdărie. Acești patru oameni aveau aici o despărțitură unde Își duceau viața. - Care erau avantajele În afară de faptul că nu mergeau la muncă? - Își luau porție cât voiau, că ei Împărțeau mâncarea... Mâncarea era adusă la ușă de către alți oameni, pe cărucioare, ei luau În primire cazanele, le aduceau Înăuntru și Împărțeau mâncarea. - La șase era deșteptarea.... - Aici Între blocuri era o sursă de apă. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îți spun ce s-a Întâmplat În turnul de pază al SS-ului. Tot atunci când am venit de la conferință, primul loc În care m-a condus domnul custode a fost turnul de pază al SS-ului, care era chiar deasupra porții. Acolo erau niște geamuri mari prin care se vedea tot lagărul. Aici s-a Întâmplat un lucru foarte interesant. Eu am revăzut sosirea mea În lagărul de la Birkenau. Am văzut cum intra trenul, cum ne-au scos din vagoane, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ceai de flori de tei, nici nu știu de care, dar era un ceai cald. Nu avea zahăr. Dar era ceai. La prânz erau două feluri de mâncăruri: Perlkartoffeln și Schalenkartoffeln. Schalenkartoffel Însemnau cartofi curățați. La Început era destul de des, porția asta de mâncare cu Schalenkartoffeln tăiați În trei-patru, depinde cât de mare era cartoful, fierți, cu sare... Era ceva ca În rai. Perlkartoffeln erau cartofi necurățați, spălați cu furtunurile, curățați. Erau extraordinari - porția era mai mare, că mâncam cu coajă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cartofi curățați. La Început era destul de des, porția asta de mâncare cu Schalenkartoffeln tăiați În trei-patru, depinde cât de mare era cartoful, fierți, cu sare... Era ceva ca În rai. Perlkartoffeln erau cartofi necurățați, spălați cu furtunurile, curățați. Erau extraordinari - porția era mai mare, că mâncam cu coajă. Ei, dar seara era de-a dreptul de necrezut. Seara ne dădea un fel de lapte puternic diluat cu apă. Hai să zicem cam 95% apă și 5 % lapte. Dar era ceva alb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făceam noi treaba În lagărul propriu-zis. Mai mâncam câte o bătaie, sigur că da, ne mai dădea câte una, câte un picior, un retevei, dar contactul nu era mare. Însă dintr-o dată s-a simțit că mâncam mult mai puțin, porțiile erau mult mai mici. Ăia mai luau câte o porție În plus, dar nu luau câte patru porții În plus, cum luau ăștia. La trei sute de oameni șefii reprezentau vreo 40 de oameni, 10%. Dacă 10% mâncau de trei ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bătaie, sigur că da, ne mai dădea câte una, câte un picior, un retevei, dar contactul nu era mare. Însă dintr-o dată s-a simțit că mâncam mult mai puțin, porțiile erau mult mai mici. Ăia mai luau câte o porție În plus, dar nu luau câte patru porții În plus, cum luau ăștia. La trei sute de oameni șefii reprezentau vreo 40 de oameni, 10%. Dacă 10% mâncau de trei ori mai mult deja porțiile scădeau - mai ales alea de pâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
una, câte un picior, un retevei, dar contactul nu era mare. Însă dintr-o dată s-a simțit că mâncam mult mai puțin, porțiile erau mult mai mici. Ăia mai luau câte o porție În plus, dar nu luau câte patru porții În plus, cum luau ăștia. La trei sute de oameni șefii reprezentau vreo 40 de oameni, 10%. Dacă 10% mâncau de trei ori mai mult deja porțiile scădeau - mai ales alea de pâine scădeau substanțial, că În rest nu era prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mici. Ăia mai luau câte o porție În plus, dar nu luau câte patru porții În plus, cum luau ăștia. La trei sute de oameni șefii reprezentau vreo 40 de oameni, 10%. Dacă 10% mâncau de trei ori mai mult deja porțiile scădeau - mai ales alea de pâine scădeau substanțial, că În rest nu era prea gustos. Deci dintr-o dată a Început să vină mirosul de lagăr. Dar asta nu Înseamnă că nu era diferența de la cer la pământ, În continuare. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trebuia să te duci la muncă. Nu dura mai mult de o oră. Era la fel ca la Auschwitz, dar foarte scurt. Ne numărau, ne Încolonau câte cinci, ne dădeau să mâncăm... Nu. Întâi ne numărau și apoi ne aduceau porțiile de mâncare, În funcție de câți eram... Aaaa, mai era ceva... Era aici un fel de chichineață unde era infirmeria. Și aveam și un medic... un deținut, un medic adevărat. Dar nu prea a avut de lucru, că aici oamenii mureau foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu deodată, că nu Încăpeau - pe echipe. Și toate hainele au fost dezinfectate. După ce au trecut prin apa aia fiartă... Între timp, pe noi ne bărbiereau. Cum era bărbieritul? Dacă avem frizer? Bineînțeles, Întotdeauna se găseau doi-trei care, pentru o porție de mâncare În plus, ne bărbiereau. Ne-au dat niște lame de ras vechi, folosite și răsfolosite - s-au dat cu număr; trebuia să le dai Înapoi când terminai. Și, cu două bețe de lemn subțiri, cu niște sârmă, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mici șmecherii... Deci existau oameni respectați. Mai era, de exemplu, fostul Lageraltester, care era foarte respectat. Îi judeca pe ăia care făceau diverse păcate. Furturi de pâine - Îi izola de ceilalți, stabilea că nu i se cuvine decât jumătate de porție de mâncare... Un fel de judecător intern, până a murit. Era foarte respectat. Am uitat cum Îl chema. Nu era din Cluj. Era parcă din Oradea sau din Satu Mare. Chiar așa cum eram Îmbrăcați, toți la fel și jegoși, pe el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel și jegoși, pe el scria că este un domn. Întotdeauna erau astfel de figuri. - Printre alte atribuții ale acestui Lageraltester sau Blockaltester cine decidea, de pildă, În legătură cu mâncarea? Cum era distribuită mâncarea și de către cine? - Mâncarea se făcea cu porția și se dădea la bucătăria internă a lagărului. În toate lagărele era la fel. Era o bucătărie internă și o bucătărie externă. Bucătăria externă era pentru SS, și asta era pentru noi. Nu spre cinstea lor, ci dimpotrivă, spre disperarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveau un regim prea grozav de mâncare. Sau ceaiul pe care ni-l dădeau nouă... Nu i-am văzut niciodată bând ceai, dar mâncau un fel de tăieței cu apă cu lapte. În afară de faptul că ei aveau mai mulți tăieței, porția era mai mare. Dar aveau și mult mai mult lapte decât apă. În lagărele mari nu i-am văzut niciodată mâncând. Dar ăștia mâncau cu noi. - Mâncau cu dumneavoastră? - E un fel de a spune că mâncau cu noi. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
francezi. - „Caporal”? - „Caporal”, sigur. Dar nu numai „Caporal” - erau și țigări mai bunicele. Nu țin minte să fi fost „Gauloises”... Prețurile variau. De exemplu, o țigară reprezenta, dacă țin bine minte, șapte chiștoace de țigări. Parcă două țigări erau o porție de pâine. De la cine puteai să cumperi? Pâine nu puteai să cumperi de la deținuții obișnuiți, pentru că ar fi murit și nu mai aveau ce face cu țigările. Însă cumpărai de la Stubendienst sau de la Blockaltester, dar prin Stubendienst. Ei nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din clopot, uneori chiar limba clopotului, al cărui capăt e căutat ca final de drum al spiralei de către carul mnemonic, e fântâna memoriei din tradițiile orfice, aflată la poarta infernului. Când vei coborî în lăcașul lui Hades, vei vedea în stânga porții, lângă un chiparos alb, o fântână. Este fântâna uitării. Să nu bei din apa ei. Du-te mai departe. Vei da peste o apă limpede și proaspătă, care iese din lacul aducerii-aminte. Atunci te vei apropia de paznicii din prag
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
obiectiv, adică expresia unei viziuni intelectuale a lucrurilor și în nici un caz reflectarea unei percepții a sufletului. Rar dar totuși se întâmplă simt asta/ dincolo de orice altceva/ fiecare-și are locul în lume./ Și poate eu mi-am luat deja/ porția de sex, de acel ceva ce cântărește greu/ în ultimile zile/ (prin care înțeleg/ să fiu împins spre un mai vechi tărâm)/ iar într-o bună dimineață/ să-mi pot cunoaște visul/ învins de o oștire nevăzută/ ce-n urma
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pensie?, nu ajunge nici pentru a ne lua jocul în toate diminețile. Pentru cine nu știe ce înseamnă „a-ți lua jocul”, îi îndemn să meargă dimineața devreme pe la speluncile din piețe; vor vedea niște rebegiți descompuși care își iau porția de băutură proastă ca să nu mai tremure, își iau jocul. Aceștia, de la categoria socială a întreținuților, foarte numeroasă, încât nu sunt bani pentru ceea ce ar trebui banii de la bugetul statului, vor fi primii care, la viitoarele mișcări sociale, vor cere
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
va mai avea sfârșit. Existau firme competitive care foloseau capital liber și toată lumea a crezut că gogoașa se va umfla la nesfârșit. Așa că fiecare companie a spus: «Îmi voi instala cablu cu fibră optică Înaintea ta și voi primi o porție mai mare decât voi». Trebuia să fie doar o creștere pe verticală, drept În sus, și fiecare dintre noi a crezut că-și va primi porția, așa că fiecare a construit cât a putut și a presupus că Își va primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]