7,887 matches
-
dialectali a fost consolidat de poezia Dimândarea părintească; însuflețite de un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și câte o baladă
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
CU DECEBAL după Mihail Sadoveanu A fost demult, În vremea veche, o Împărăție mare și puternică. Oamenii care au ridicat pe lume aceea putere se chemau romani. Scaunul Împărăției era la Roma. Acolo, la Roma, trăiau Împărații. De acolo porneau poruncile lor, către marginile Împărăției, la oștile Îmbrăcate cu zale și coifuri. Iată Însă că s a găsit un neam care s-a apărat cu armele Împotriva lor. Acel neam trăia În Dacia, adică În locurile unde trăim noi acum. Oamenii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
-l ucidă pe Ștefan-Vodă și să calce Moldova În copitele cailor. Toate țările din calea lui fuseseră ocupate, numai Moldova sta Încă slobodă și-i era ca un ghimpe În coastă. Și era În anul acela o iarnă goală. Din porunca lui Vodă, poporul se trăsese din calea turcilor spre munte, pârjolind totul În calea lor și otrăvind fântânile. Caii turcilor trecuseră ca printr-o pustietate de la Dunăre până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii și-au așezat tabăra lângă Podul-Înalt. La
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mă duc? Ei bine, mă duc. VER[ENA] Te du. BOGD[AN] Copilă! Nu mă privești cu spaimă și nu îți fac eu silă? Și de mă duc nu ai tu vrun dor ca să mi-l spui, Căci dorul tău poruncă *. VER[ENA] (încet ) Nu spune nimărui! BOGD[AN] Ce să nu spun drăguță? Că ți-s drag ca Prichici? VER[ENA] A fi?... Că astă noapte tu te-ai suit aici. BOGD[AN] Mă duc... Ce dragă mi-ești tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vede! [ȘTEFAN] Ei bine, ce-ai venit? Suceava îți e locul, de ce o-ai părăsit? [ARBORE] Doamne, mă duc! [ȘTEFAN] Stăi! [ARBORE] Însă... [ȘTEFAN] O voi [ARBORE] O vrei, atunci... Și mai puțin voi sta eu... căci nu știu de porunci. {EminescuOpVIII 154} [ȘTEFAN] Te rog! [ARBORE] Lucrul se schimbă. * [ȘTEFAN] Nu te-așteptam, portare. [ARBORE] Nu m-așteptați, ei bine, Gândiți că vin aicea cum vestea rea vă vine, E totuna, o, Doamne! [ȘTEFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar izvoare-ntunecate Într-un cântec glasul și-l desfac. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acu... (scoate călimara din brîu) Condei, hârtie, cerneală. Șezi mata pe prispa asta și scrie acu. VULT[UREANU] Da... INTENT [ATIONEM ] Fă ce zic sau nu mă mai amestec. VULT[UREANU] Fie... din parte-mi... Hai s-ascult o dată și poruncile tale. INTENT [ATIONEM] Scrie și n-aibi grijă. (dictează) Sărut mâna cucoane Kostaki... D[om]nialui kukonu Grigorie Frige-Linte, stăpânul meu, apucat fiind de ducă-se pe pustii și având tremurături de mâni, mi-au poruncit să vă aduc spre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
partida lor sclavă TELAMON AREION bătrânul ostaș roman Scena în Ephes. ACT I SC[ENA] I Piața publică PROC[ONSULUL], ANAX[IOMENES], MEAND[ER], PROTAG[ORAS], LICTORI, POPOR EPHESIAC, JUDECĂTORI, SUPHIS Proc[onsulul] condamnă pe cei trei conjurați la spânzurătoare. Poruncă de a-i ținea trei zile-ntregi sub gardă în spânzurătoare spre a statua exemplu. Ordin de a păzi ca rudele să nu-i răpească. Suphis are intenția de a-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum. Ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Chalkidias...! SCENA A NOUA CHALKIDIAS (ridicînd perdeua), BOMILKAR, LAIS CHALKIDIAS Ce e? Cineva care mă cheamă. BOMILKAR Da. CHALKIDIAS N-am auzit nimica. BOMILKAR Intră numai fără teamă. S-a sfârșit vorbirea noastră... {EminescuOpVIII 469} CHALKIDIAS Nu mai [ai] alte porunci Pentru sclavul tău? BOMILKAR Cum? Ce spui? CHALKIDIAS Eu m-am răzgândit de-atunci. Mă supun cu totul ție. Da, sunt foarte hotărât Să trăiesc tot înainte, fie cât de amărât. BOMILKAR (aparte) Ce-i trăznește-acum prin minte? (tare) Tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de bun, atât de generos, atât de smerit și atât de curat și călduros, să sufere singur, părăsit, necunoscut, uitat poate, când eu îi sânt datoare viața, mă aflu fericită și când cea mai mică din fantaziile mele este o poruncă pentru fiecare aci!... Oh, nu, nu poci, nu trebuie a mă face complice a soartei lui ce îl gonește după urmă, a aceștii fatalități ce apasă atât de greu ființa lui... Căci pentru mine el sufere! O, Dumnezeul meu! cugetarea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
își alesese soție de legea grecească și anume pe prințesa Maria, fiica împăratului bizantin Theodoros Laskaris I. După insistența tătîne-său, Bela IV își părăsi soția, după ce trăise doi ani cu. ea, dar trebui s-o reprimească în căsătorie în urma unei porunci papale, ceea ce și făcu {EminescuOpXIV 77} într-adevăr și fără stinghereală, după ce s-a-ntors din arhiducatul Austriei, unde pribegise mai multă vreme ca fugariu. Totuși scaunul roman avea multe Scrupule în privirea tăriei credinței sale, espuse unei soții răsăritene, din care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zelos cu asupra de măsură și patronat puternic de regii Ungariei, treceau într-adevăr cu grămada la biserica catolică, pentru ca peste puțină vreme să se-ncline iar cu grămada spre legea greco-răsăriteană. Spre acest sfârșit Papa Bonifaciu al VIII-lea porunci lui George, arhiepiscopul Granului, să aibă asprime necurmată, vegheare și precauțiune în tot cuprinsul Ungariei contra ereticilor, schismaticilor și păgânilor, precum și contra patronilor, protectorilor, dositorilor și apărătorilor lor, să-i tragă la răspundere și la pedeapsă în temeiul postulatelor canonice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie de pace și, în puterea împăcării giuruite, să-l poftească prietenos în tabăra curții pentru o convorbire. Acesta, neavând nici un prepus, urmă invitarea, dar în vremea vizitei fu prins după porunca împăratului, care-și uită de jurământ, aruncat în temniță și pus în lanțuri. Se-nțelege că acuma romeii putură lua lesne orașele și întăriturile ce fusese până acuma în mâinile românilor, și după ce împăratul mai trimise în exil și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voise a-i face omagiu ca unui rege, că din contra opusese o vitează rezistență încercărilor lui de îmbrățoșare, că-l ura ca pe un domnitor însetat de sânge, că afară de asta își deschisese porțile generalului grec Alexios Aspietes,, supuindu-se poruncilor lui și căutând a-l sprijini să câștige tronul.. Regele român sosește puternic ca furtuna, încunjură și ia orașul, pradă și risipește fără de milă, trece pe mulți locuitori sub tăișul sabiei, pune să spânzure pe uzurpatorul Aspietes de-o bârnă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împuternicire și ordin ca să proceadă în trebile administrației bisericești întocmai după cum va voi sau va dori regele; adică regele putea să exercite dreptul unui legat, însă numai prin mâna unui episcop. Provințialii ordinului predicanților și al minorilor primiră împuternicire și poruncă de-a propovădui cruciata contra romîno-bulgarilor eretici și schismatici, de-a îmboldi pe credincioși, prin absoluțiune și conferirea grației cerești, ca să ia parte la campanie, iar celor doritori de război cari nu puteau pleca și ei, pentru că erau legați cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
catolicism, nici au fost supuse uniunii cu Roma. Progresele și laurii lui Vatatzes nu-i dădeau liniște papei, mai cu samă când începură a submina mai primejdios tronul din Constantinopole. Deci în an[ul] 1240 ordinul predicanților din Ungaria primi poruncă să propovăduiască cruciata contra lui Vatatzes, ce e și dușmanul lui Dumnezeu și al bisericii, pentru că grecii din capul locului sânt mai vrăjmași latinilor decât păgânilor chiar și, căpătând în puterea lor împărăția bizantină, vor închide fără îndoială calea spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și puse condiția de căpetenie că să i se estradeze acest prinț; căci la din contra amenința orașul cu pieire, pe locuitorii lui cu nimicirea. Visteria împărătească, adusă asemenea acolo și păzită cu multă grijă, fu ascunsă în pământ după porunca unui demnitar competent și apoi orașul hotărî, cedând forței majore și lipsit de orice speranță de dispresurare, să predeie pe sultan în mînile regelui româno-bulgar. Un jurământ, depus solemn dintr-amîndouă părțile în mînile episcopului de acolo chezășui învoiala și legă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încunjur aceleași cereri ale papei, pe cari le împărtășiseră deja împăratului și fură ascultați în liniște. Drept rezoluție solii primiră o scrisoare de răspuns către papă, plină de laude, în care se ocolea cu meșteșug cererea lui filioque. Totodată, după porunca împăratului, solii fură conduși prin închisori, ca să vază acolo pe adversarii uniunii puși în obezi, cari erau oameni foarte de cu vază, ba rude de ale împăratului chiar și o samă de prelați. Unii dintre aceștia li se deteră solilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea se simțea izolat, căci nu putea pune temei pe ceilalți patriarhi. Căci într-adevăr nu numai că în tronul ecumenic stătea Bekkus, un hotărât amic al uniunii, ci și Anthimie, patriarhul din Antiochia, mersese la Constantinopole și se supusese poruncii împărătești, iar Athanasie, patriarhul din Alexandria, prea era departe și espus, încît avea mare nevoie de ocrotirea împăratului și nu putea renunța la ea, de aceea preferise a persista într-o atitudine de mijloc, ca adică nici să recunoască espres
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lege cu Asan prin încuscrire și, investindu-l cu demnități înalte, să-l câștige pentru interesul dinastiei reintegrate. Terteres era căsătorit deja, deci pentru a înlătura piedeca aceasta, l-au înduplecat de-a se despărți de soția lui care după porunca împăratului, ce petrecea atunci în Niceea, fu dusă acolo împreună cu fiul ei Osfentislav și pusă la 140 {EminescuOpXIV 141} opreală. Nunta lui Terteres cu sora lui Asan se făcu în mod solemn, iar noua pereche fu investită cu înalta vrednicie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părintelui meu, al împăratului; el nu merită să trăiască, să i se taie capul! " La aceste cuvinte slujitorii țin mînile lui Lachanas, îi înfig cuțitele în gât și, când se rostogolește la pământ, îl ucid cu totul. Curând Nogas dă poruncă să execute și pe Tzasimbaxis, care e ucis de un trabant ce-l lovește cu securea în ceafă. La această priveliște îi îngheață sângele în vinele lui Asan, 141 {EminescuOpXIV 142} așteptând pentru sine aceeași soartă și se liniștește abia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
său Mihail, căci altfel ușor ar fi putut să încapă pe mînile cumanilor, cari ar fi cerut apoi pentru estrădarea lui o sumă de răscumparare, după cum le-ar fi plăcut de mare. Rămășițele lui Mihail fură duse la Silyvria după porunca împăratului și înmormîntate spre repaosul de veci în aceeași biserică în care, mutate de tot acest Mihail, zăceau oasele împăratului Basiliu Bulgaroctonus (tăietorul bulgarilor) (1284). Contra unor asemenea tulburări de granițe, Andronic împărat, știindu-și bine slăbiciunea, recurgea la niște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să puie un contingent de pedestri și călări întru ajutorul cruciatei enunțate de papa Urban II și întreprinse de regele maghiar Coloman (1095-1114). După ce marea parte a cumanilor rămași se convertise în anul 1227 la biserica romano-catolică prin îndemnul și porunca principelui lor, Boris, papa Grigorie al IX institui la 1229 o anume episcopie pentru Cumania, pe care-o subordonă arhiepiscopului din Gran, confirmând totodată suveranitatea coroanei ungurești asupra acestei țări, cunoscute mai târziu sub numele Moldova, care de atuncea încoace
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Imperiului roman și se ținea de provincia Dacia (Dacia ripensis). Populațiunea de acolo, compusă dintr-un amestec de geți, ce se aflau din vechime pe acele locuri, și din coloniști romani, așezați din nou, a fost retrasă preste Dunăre după porunca împăratului Aurelian la an. 2l7 al erei creștine și fu așezată pe malul drept când începură a se înmulți năvălirile barbarilor. De atunci încoace Valachia a fost multă vreme drumul mare de trecere pentru acele seminții barbare cari curgeau din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Wenceslaus V are însă drepturi reale asupra Poloniei, atunci să le dovedească în persoană dinaintea papei, din mâna căruia va primi hotărârea. Mijloacele morale nefiind suficiente, convertirea ereticilor se făcea întrebuințînd fățiș puterea fizică. Astfel papa Ioan al XXII-lea porunci în anul 1327 ordinului predicanților (dominicanilor) din Ungaria ca să stârpească din rădăcină toți vlăstarii ereziei din via Domnului. În urmarea acestei porunci ordinul dominicanilor era dator să propovăduiască o cruciată împrotiva tuturor ardelenilor, bosniacilor și slovenilor cari, ca eretici sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]