5,068 matches
-
1936), The Meaning of Meaning, London, Percy Lund Humphries Co.Ltd. Markus, R.A. (1957): St. Augustin on Signs, În “Phronesis”, II, p. 60-80 Mastacan, S. 2004: Discursul implicit al dreptului, Iași, Junimea Moeschler, J., Reboul, A. (1999): Dicționar enciclopedic de pragmatică, traducere Carmen Vlad și Liana Pop, Cluj, Echinox Moeschler, J., La pragmatique aprés Grice: context et pertinence, 316 www.unige.ch/lettres/linge/moeschler/pu blication pdf/grice.pdf Morris, C.W. (1938): Foundation of the Theory of Signs, in O.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
1967): Moromeții, București, Editura pentru literatură Proust, J. A Plea for Mental Acts, www.ingentaconnect.com/content/klu/syn t/2001/000001/00000001/00271327 Râmbu, N. (1988): Prelegeri de hermeneutică, București, Editura didactică și pedagogică. Reboul, A.; Moeschler, J. (2001): Pragmatica azi. Traducere de Liliana Pop, Cluj Recanati, F. (2001): „Indexical Concepts and Compositionality”, International conference on „Concepts”, Bologna Ricoeur, P. (1995): Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, București, Humanitas Ruef. H. (1981): Augustin über Semiotik und Sprache. Sprachtheoretische Analysen
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
evoluție, Pitești, Editura Universității din Pitești. Geurts, B., R. van der Sandt, 2004, "Interpreting focus", disponibil la adresa: www.ru.nl/ncs/bart/papers/focus.pdf Gheorghe, M., 2004, Propoziția relativă, Pitești, Paralelă 45. Gherghina, M., 2006, Semiadvebul − gramatică și utilizare pragmatică (mss.). Ghiga, G., 1999, Elemente fatice ale comunicării în limba vorbită, București, Alcris M94. Ghiorghiaș, I., 2002, "Structuri ale invectivei în română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 137−150. Godard, D., 1988, La syntaxe des relatives en français, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Beverly Hills, CA, Sage. Hofstede, G. H., 1997, Cultures and organizations : software of the mind : intercultural cooperation and its importance for survival, London, Harper Collins. Hofstede, G., 1984, Culture's Consequences, Beverly Hills, CA, Sage. Hoinărescu, L., sub tipar, "Valori pragmatice ale referinței personale în română vorbită actuala", în: G. Până Dindelegan (coord.). Hole, D., 2002, "Three people and a piano", disponibil la adresa: www.zas.gwz-berlin.de/mitarb/homepage/webfest/Hole.PDF Hristea, Th., 1968, "Compuse prin abreviere", în Probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
2001, "Semi-institutional discourse: the case of talk show", în Journal of Pragmatics, 33, p. 209-254. Ionescu, E., 1976, "Aportul presei la cultivarea limbii literare", în PN 3 (238), p. 28-30. Ionescu-Ruxăndoiu, L., 1999, Conversația. Structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a romanei vorbite, ed. a II-a (revăzuta), București, All. Ionescu-Ruxăndoiu , L., 2004, "Politețe și impolitețe în dezbaterile televizate", în: Până Dindelegan (coord.), p. 417-422. Ionescu-Ruxăndoiu, L., D. Chițoran, 1975, Sociolingvistica. Orientări actuale, București, Editura Didactica și Pedagogica. Ionică, I.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
apariție: "Grice's Conversațional Maxims and the Romanian Political Discourse", în A. R. A. Journal, 11 (1988), p. 198-210. Manoliu-Manea, M., 1993b, " Conjuncțiile adversative romanice și universul așteptărilor infirmate", în: Manoliu-Manea (1993), p. 148-157. Manoliu-Manea, M., 2001, "Intraductibilul și - o paradigmă pragmatică" în Linguistique et alentours. Hommage à Teodora Cristea, Editions de L′Université de Bucarest, p. 276-288. Manu Magda, M., 2003, Elemente de pragmalingvistică a romanei vorbite regional, București, Dual Tech. Manu Magda, M., 2003a, "Expresii ale mobilizării și demobilizării verbale
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Până Dindelegan (coord.). Mîrzea Vasile, C., sub tipar, "O posibilă reinterpretare a clasei semiadverbului", comunicare la Simpozionul național de lingvistică, 13-14 noiembrie 2007, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București. Moeschler, J., A. Reboul, 1999, Dicționar enciclopedic de pragmatică, trad. rom., Cluj, Echinox. Nedelcu, I., 2002, "Utilizarea substantivelor defective de număr în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 105-116. Nedelcu, I., 2005, "Mijloace de exprimare a partitivului în limba română", în: Până Dindelegan (coord.), p. 153-160. Nedelcu
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
dintre", în: Până Dindelegan (coord.), p. 155-166. Nedelcu, I., 2007a, Categoria partitivului în limba română, teza de doctorat, Universitatea din București. Nicolae, Al., sub tipar, "Altul vs un altul. Noi explicații", în: Până Dindelegan (coord.). Nicula, I., sub tipar, " Utilizări pragmatice ale demonstrativului în limba vorbită actuala: asta vs această", în Până Dindelegan (coord.). Niculescu, Al., 1965, Individualitatea limbii române între limbile romanice, vol. I, București, Editura Științifică. Noailly, M., 1993, "Sur un étrange privilège des adjectifs au comparatif", în L
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Al. Nicolae (eds.), 2007, Studii lingvistice. Omagiu profesoarei Gabriela Până Dindelegan, la aniversare, București, Editura Universității din București. Stați, S., 1970, " Aș vrea să-ți spun", în Contemporanul 13 (1220), p. 8. Stați, S., 1982, Îl dialogo. Considerazioni di linguistica pragmatică, Napoli, Liguori. Stați, S., 1990, Le transphrastique, Paris, PUF. Stoichițoiu, A., 1974, "Formule de adresare în opera lui M.Sadoveanu", în LL, 1, p.35-46. Stoichițoiu-Ichim, A., 2001, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, București, All. Stoichițoiu-Ichim, A., 2006
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
211−217. Șerbănescu [Vasilescu], A., 2007, Cum gândesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor, Iași, Editura Polirom. Ștefan, I., 1979, "Clișeul de vârf. Variațiile de sens ale unui cuvânt", în LR, XXVIII, 5, p. 521-524. Ștefănescu, A., 2007, Conectori pragmatici, București, Editura Universității din București. Șuteu, Fl., 1959, "Expresii la modă", în LR, VIII, 3, p. 55-58. Șuteu, Fl., 1966, "Pe linia folosirii prepozițiilor la nivelul presei", în PN XI , 3, p. 42-44. Taylor, J. R., 2003, La categorizzazione linguistica
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
XVII-lea prezintă o transparență mai mare la nivelul decriptării sensului). b) Nivelul de limbă și contextul comunicativ. Chiar dacă tiparul poate apărea în aproape orice tip de discurs (cu observația că există unele restricții impuse de specificul semantic afectiv), intenția pragmatică, efectele stilistice urmărite și alegerile lexicale diferă în funcție de situațiile de comunicare, de codul oral sau scris și, nu în ultimul rând, în funcție de registrul de limbă. În cadrul limbii literare, restricțiile morfosintactice și semantice sunt mai pregnante, în timp ce limbajul familiar și argotic
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul se modelează datorită sufletului altui om” R.Tagore. În acest context, dirigintelui îi este atribuită întreaga responsabilitate ce decurge din calitatea de „manager al activității exclusiv educative”. O formulare atât de pragmatică parcă anulează câte ceva din farmecul condiției educatorului care se credea mai degrabă o „Pasăre Phoenix” sau o „Ana zidită în sufletul elevilor săi”. Educația este o integrare: integrarea forțelor vieții în funcționarea armonioasă a corpului; integrarea aptitudinilor sociale în vederea adaptării
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
colegi. Biblioteca școlară este cea care favorizează formarea și dezvoltarea capacităților necesare regăsirii informației la elevi. Durabilitatea reformei se referă la întâlnirea mecanismelor care au făcut-o posibilă, la perfecționarea acestora în așa fel încât dimensiunile cultural-științifice și formative, pedagogice, pragmatice și instituționale deja existente să se continue în suportul unei funcționalități care să răspundă cerințelor sistemului de învățământ, necesităților acestuia și mediului social în general. În societatea actuală opțiunea pentru adâncirea rolului informației a dus la abordarea bibliotecilor ca instrument
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică, o iluzie falsă a desfășurării acesteia sub semnul comercializării; a fost considerată un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregului domeniu al psihologiei. I 1.2. Teorii ale creativitatii Elucidarea creativității a constituit o permanență în istoria psihologiei, rezultând o
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
un produs nou); persoana desemnează individul așa cum apare el în relațiile interumane; personajul denumește atitudinile și conduitele persoanei impuse de rolurile jucate în societate. Personalitatea definește complexitatea omului ca întreg, exprimă unitatea bio-psiho-socială a omului ca purtător a funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice (Popescu-Neveanu, P.,1978). Personalitatea se formează și se dezvoltă prin socializare, enculturație, educație, activitate socială, muncă, învățare, creație. Sub raport psihologic, personalitatea se identifică „în mare” cu sistemul psihic uman; în literatura de specialitate se realizează distincția între
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
să dea seamă de ultima parte a tezei: un discurs sau o producție discursivă este un mediator al unei acțiuni sociale (prin analiza actelor locuționare, ilocuționare, perlocuționare, a argumentării, a „limbii de lemn”, a persuadării). Abordarea este semiotică (sintactic, semantic, pragmatic) întrucât aceasta, ca metalimbaj integrator, surprinde o intervenție discursivă sub toate aspectele sale. În primul capitol, abordăm limbajul natural ca instrument al practicii discursive, în sensul că acesta este întrebuințat ca „materie brută” sau ca punct de plecare în construcțiile
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de a reflecta, reprezenta stările lumii, chiar dacă nu într-o modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. Limbajul este act, comportament lingvistic; ideea se impune prin concepțiile behavioriste și pragmatice ale lui: Peirce, Morris, Austin. Ultimul aduce pe scena semiotică sintagma acte de limbaj. Acestea din urmă au ca o caracteristică principală performativitatea, adică acționează asupra interlocutorului, determinându-l atât la nivel cognitiv, cât mai ales la nivel afectiv și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
celuilalt, și prin el asupra lumii sociale și naturale. 1.4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie generală a semnelor”, semiotica studiază toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
limbajul natural este mai mult sau mai puțin coerent, consistent. Din perspectiva semantică, analizăm dimensiunea referențială a discursivității, prin care o intervenție discursivă se raportează la lume, reflectând-o sau reprezentând-o mai mult sau mai puțin fidel. Din perspectiva pragmatică, investigăm dimensiunea performativă a discursului, adică acea dimensiune prin care locutorul, producând o secvență discursivă, acționează asupra interlocutorului influențându-l. Analizăm, așadar, trei dimensiuni sau caracteristici ale discursului, dimensiuni care se manifestă mai mult sau mai puțin în orice domeniu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și de semne scurte...!” Francis Ponge Morris aduce în scenă semiotica din perspectivă trihotomică: sintactica, care se ocupă cu relația dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o desemnează; pragmatica, care studiază raportul semnului cu utilizatorii și beneficiarii lui. Sintactica studiază, așadar, relația sau conexiunea care se instituie, în interiorul unei secvențe discursive, între entitățile discursive componente, atât între entitățile lingvistice, cât și între entitățile logice. Relația dintre entitățile discursive este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ajustare dintre limbaj și lume (cf. Romedea, 1999:30), noi utilizăm termenul, aici, în sensul de compatibilitate intra-discursivă. Prin urmare, dacă din punct de vedere semantic avem o adecvare a limbajului la lume, pentru a o reprezenta, din perspectivă pragmatică avem, mai curând, o adecvare a lumii la limbaj, întrucât prin actele noastre de limbaj - în special prin actele ilocuționare și perlocuționare - noi căutăm să transformăm lumea. Din punct de vedere sintactic, avem o adecvare a entităților lingvistice între ele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care au fost puse în joc. Astfel, deși intențiile comunicative sunt diverse, putem vorbi, din perspectivă semantică, de o intenție teoretică sau cognitivă, adecvarea dintre entitățile lingvistice trebuie să reflecte relația dintre concepte, și astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează interlocutorul, asupra căruia încearcă să acționeze prin actul său de limbaj, cu alte cuvinte intenția locutorului este una acțională sau practică. Pe dimensiunea conectivă, sintactică a intervenției sale discursive, locutorul vizează însăși construcția discursivă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
noi căutăm adevărul celor spuse, cu alte cuvinte ne interesează mai cu seamă cunoștințele cu un anumit grad de certitudine. Adevărul sau cunoștințele verosimile le căutăm uneori dezinteresat, doar din dorința de cunoaștere, dar de cele mai multe ori dintr-un interes pragmatic: deținând o reprezentare sau cunoaștere adecvată, adevărată asupra lumii, noi putem acționa într-un mod adecvat, eficient în cadrul ei. Problema este: cum ne dăm seama că intervenția discursivă a celuilalt exprimă cunoștințe verosimile sau doar opinii subiective? Sau mai curând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în evidență faptul că sensul și semnificația unui enunț țin nu doar de codul lingvistic, ci în mare măsură, de contextul enunțării format din enunțiator, destinatar, loc și moment, cu alte cuvinte de factorii psihosociologici și istorici ce țin de pragmatică. Rațiunea fiind, deci, abordarea integrală, sintactic, semantic și pragmatic. Surprinzându-se astfel faptul că enunțul este o entitate contingentă produsă prin enunțare de un locutor, într-un loc și moment anume, și propus unui interlocutor. Enunțarea este, prin urmare, condiția
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]